ATEU versus CREDINCIOS

Rezumarea primului mesaj :

Pentru a nu derapa in teorii pasionale, propun sa incercam sa vorbim aici pe 2 canale clare, distincte si care pot (?) pune mai bine in lumina parerile fiecaruia, pro sau contra.
Ma refer la cele 2 teorii de baza, Teoria Creationista si Teoria Evolutionista.
Din cate stiu, ultima are baze stiintifice, studii, cercetari, dovezi. Unele inca nefinalizate, adevarat, tocmai pentru faptul ca se doresc dovezi solide in sprijinul afirmatiilor facute.
Am auzit cateva pareri care afirmau ca Teoria evolutionista este o teorie nascuta inaintea dovezilor.
Oare nu asa este corect? Nu asa trebuie sa evolueze stiinta? Prima oara observi fenomenul apoi lansezi cateva ipoteze pe care le argumentezi mai tarziu cu dovezi pe baza observatiilor facute. Si cand spun dovezi, ma refer la date stricte, matematice, stiintifice, palpabile.

„Sufletul se serveşte de un corp organic şi îi dă acestuia puterea de viaţă, de creştere, de simţire şi de naştere“
Sfîntul Ioan Damaschin

o definitie buna a sufletului dar nu lamureste problema spinoasa pe care o dezbateam noi
sufletul moare odata cu trupul?
sau citatul e mai lung si l-ai scos tu din context?

Este doar un citat, textul in sine nu aduce lamuriri si la celalalte aspecte.
Doar alimenteaza o teorie.

Se presupune ca doar omul si asta pentru ca e singura fiinta care are si constiinta.
Dar si aici sunt destule discutii, parerile sunt impartite.

conform teorie panteiste...Dumnezeu este in tot...deci daca este in sufletul uman...rezulta ca si in celelate vietati exista Dumnezeu...deci suflet.

Nu ma pricep sa sustin si sa argumentez teorii. Nu sunt o credincioasa prin indobitocire. Pot spune doar din ceea ce am trait eu. Respect memoria mamei pentru ca stia cum sa ma faca sa cred in D-zeu, dar de fapt imi crestea stima de sine. Am intalnit un preot, pacient, cu care am stat nopti intregi de vorba. Nu esti mai credincios decat celalalti daca mergi in biserica. Am intalnit si preot care mi-a spus , a doua zi dupa inmormantare, sa-mi iau mortul acasa.Am intalnit atatea persoane rautacioase in biserica , incat refuz sa mai merg sa stau la slujba. Nu sunt de acord cu tinutul postului, hrana nu ne face sa fim mai buni. Nu-mi place sa mai merg la spovedanie si sa ma intrebe ce pacate am facut de la ultima spovedanie, pentru ca ma apuca toti nervii si nu pot sa mai spun nimic. M-am saturat sa fac mese-ntinse cu faclii prea luminoase care sa fie, de fapt, mici petreceri, fara dans. ..Si totusi, nu vreau sa cred ca viata se termina in momentul mortii. Vreau sa cred ca , acolo unde e , totusi e , si-i e mai bine decat aici si ca va venii momentul cand vom fi din nou impreuna.

e adevarat shadow ca s-au comis multe crime in numele religiei...dar nu Domnul le-a comandat...el a spus:"sa nu ucizi"
interesele Bisericii sau chiar a unor dinastii au decis pornirea acestor masacre.
din cele mai vechi timpuri insa,omul a refuzat sa se teama de moarte....deoarece in sufletul sau era convins ca acea viata nu e ultima care ii este harazita.
fie ca,credeau in zei...sau mai tarziu in Dumnezeu...omul a acceptat moartea chiar daca a pretuit viata.

nana,cu fraza asta m-ai topit definitiv...este incununarea acestei discutii...

"Vreau sa cred ca , acolo unde e , totusi e , si-i e mai bine decat aici si ca va venii momentul cand vom fi din nou impreuna."...

eu iti iau fatza...tu imi iei fatza...dar cu spatele cum ramane? upssssss...offtopic...5 min fara postare...trec la colt

La spovedit...

Era vorba de credinta--> credincios! daca nu mai avem credinta, suntem goi , nemotivati, urati. Nu se poate masura credinta, nici calitatea ei. Putem doar sa ne toleram si sa ne rugam .
Mel, stiu ca nu am voie sa spun "nu pot", stiu ca am o viata, un dar, merita sa ma bucur de darul asta si sa pastrez in suflet credinta in mai bine. Exista rele mult mai mari in Universul asta, iar asta ma face sa ma simt fericita si victorioasa intr-o lupta a nimanui.Poate a destinului.

nana,draga mea...asta seara chiar le spui ca din carti
snow...singura folosire a poalei popii o fac ca un exercitiu de dictie...eu pup poala popii,popa pupa poala mea
nu m-am spovedit de la 10 ani....cand ne intreba pe toti copiii si noi raspunedeam in cor
in rest,pacatele mele le stiu doar eu si Suveranul....nu tre sa le stie popa

e adevarat shadow ca s-au comis multe crime in numele religiei...dar nu Domnul le-a comandat...el a spus:"sa nu ucizi"

Acum se ajunge intr-un punct care pe mine ma nedumereste.Daca nu el le-a comandat, de ce a lasat sa se intample?Pentru cineva cu toata puterea de decizie in mana,totul e cam intamplator.Ori, in momentul in care noi avem puterea de-a alege, care forta divina mai dicteaza pentru noi?