ATEU versus CREDINCIOS

Rezumarea primului mesaj :

Pentru a nu derapa in teorii pasionale, propun sa incercam sa vorbim aici pe 2 canale clare, distincte si care pot (?) pune mai bine in lumina parerile fiecaruia, pro sau contra.
Ma refer la cele 2 teorii de baza, Teoria Creationista si Teoria Evolutionista.
Din cate stiu, ultima are baze stiintifice, studii, cercetari, dovezi. Unele inca nefinalizate, adevarat, tocmai pentru faptul ca se doresc dovezi solide in sprijinul afirmatiilor facute.
Am auzit cateva pareri care afirmau ca Teoria evolutionista este o teorie nascuta inaintea dovezilor.
Oare nu asa este corect? Nu asa trebuie sa evolueze stiinta? Prima oara observi fenomenul apoi lansezi cateva ipoteze pe care le argumentezi mai tarziu cu dovezi pe baza observatiilor facute. Si cand spun dovezi, ma refer la date stricte, matematice, stiintifice, palpabile.

de noi sigur nu dar de teoria asta a conspiratiei...toti ne speriem putin

Doar la nivel de profani, sa avem iertare

poti pastra palaria...dar aici e alta marie
noi nu am discutat pe alte forumuri...asa ca ne poti expune si noua aceleasi pareri...pt noi vor fi inedite

pai hai, repeta-te si pentru noi.. Ca in mesajul ala ai zis .. nimic.

sa zicem ca sunt de acord cu tine...ca aprob ca nu exista nimic dupa moarte...ce ar trebui sa fac in viata asta pt a nu regreta?
sa fur pt a fi bogata,sa mint,pt a fi apreciata,sa insel pt a-mi potoli simturile si a trai la maxim anii pe care ii am?sa ucid atunci cand interesele mi-o cer?
sau sa aiau totul asa cum este si sa ma bucur de fiecare farama de fericire constienta fiind ca nu voi mai avea nicicand aceasta bucurie?
tu,shadow,ce faci ?

asa sa fie!
si sa ne intalnim intr-o alta viata unde sa ne contrazicem pe aceeasi tema,stiut fiind faptul ca nu ne vom aminti de vietile anterioare

Treaba asta cu viata de dupa moarte mi-a adus aminte de altceva.

Se spune că, atunci cînd un om moare, sufletul său trece mai departe. Religioşii cred că părăseşte trupul şi se ridică la cer. Cu aproape 100 de ani în urmă, un doctor din Haverhill, Massachusetts, a încercat să demonstreze existenţa sufletului. Prin experimente macabre şi misterioase, susţine că a descoperit greutatea sufletului. Aproximativ 21 de grame. Articolul în care dr. Duncan MacDougall şi-a expus teoriile a fost publicat, în 1907, într-o prestigioasă revistă medicală şi a ajuns rapid în paginile ziarului New York Times.
Cu toate că experimentele sînt vechi de aproape un secol, iar concluziile lui MacDougall nu sînt luate în serios de comunitatea medicală actuală, nimeni nu a putut combate pînă acum aceste rezultate şi nici nu s-a putut explica unde dispar cele douăzeci şi unu de grame.

MacDougall a ştiut perfect cum să efectueze măsurătorile. În jurul anului 1900, a aşezat un pat de spital pe un cîntar. A cerut pacienţilor aflaţi în stagiu terminal permisiunea de a participa la experiment. I-a ales pe cei bolnavi de tuberculoză, pentru că aceştia nu se agită în momentul morţii, făcînd posibilă o cîntărire extrem de precisă. În literatura medicală, MacDougall l-a descris pe primul său pacient drept un om „cu un temperament american tipic“. Cînd momentul morţii s-a apropiat, MacDougall, ajutat de alţi patru doctori, l-au aşezat pe patul de pe cîntar. După trei ore şi 40 de minute, cîntarul, extrem de fin, a înregistrat o cădere sesizabilă. Omul murise. Cei cinci doctori au făcut calcule independente cu privire la greutatea pierdută din cauza umezelii din respiraţie, transpiraţiei, mişcărilor involuntare, evacuării de urină şi chiar a aerului expirat din plămîni. Au constatat cu toţii că bărbatul a pierdut din greutatea corporală 21 de grame, care nu puteau fi atribuite nici uneia dintre aceste cauze.

Este si un film..
Come on... 21 de grame ? Era un banc...câtă preţizie, maică!

Exista si filmul, adevarat.
Nu sunt totusi date concludente.

cred in existenta sufletului...nu stiu in schimb daca si cat cantareste....cei evoluati spirituali il vad chiar in momentul cand paraseste corpul fizic
se spune ca este ca un abur...de aceea tind sa cred ca nu cantareste...si nici nu e palpabil...altfel ar fi fost vazut la ecograf,tomograf...sau mai stiu eu ce minuni ale tehnicii care vad interiorul uman.

In sprijinul afirmaţiei tale;

Personal mi se pare învechit concepul unui spirit diafan care zburdă prin aer după survenirea decesului…dar în contextul luarii în calcul a existentei unui programator dintr-o altă dimensiune spatiu-timp,atunci ideea continuitătii devine fapt esential…Să argumentez….Dacă se pleacă de la ideea că specia umana este rezultatul inventiei cuiva atunci presupunerea că totul se termină în fata mormantului pune întreaga existentă intr-o aură de non-sens…e absurd a se presupune că entitatea programatoare ar suporta asemenea pagubă(eliminarea definitivă a individului format în toate aspectele,moral,intelectual,rational,s.a.m.d.).

Sigur, sunt şi afirmaţii de altă natură, de aici şi aceasta veşnica contradicţie între atei şi credincioşi.

nu se poate sa nu existe nimic dincolo de efemerul acestei vieti atat de scurte daca ne raportam la timpul universal.
daca e sa exrapolam si sa discutam fara baze reale sau macar sustinute teoretic,parerea mea e ca sufletul uman e cel mai greu de creat...corpul fizic e o joaca de copii...de aceea sufletul se perpetueaza intr-un alt trup pana ajunge la supremul sau evolutiv.
e o parere proprie,si nu mi-o pot sustine sau argumenta...luati-o doar ca pe un gand...efemer