Conserve si Muraturi

Am gasit o reteta de pasta de leustean. Numa' buna pentru a-mi pastra aroma leusteanului proaspata pentru iarna. Musai sa incerc  Mie-mi place mult leusteanul prin supe.

Pasta de leustean

   150 g frunze (un castron mare)
   50 g ulei de floarea soarelui
   30 g sare marina
   2-3 linguri de ulei pentru deasupra
Rupem frunzele de pe tije si le spalam bine, dupa care le zvîntam. Am adaugat sarea si uleiul.Eu le-am facut cu mixerul stick. În blender merge mai repede. Mi-au iesit 2 borcanele mici din ditamai castronul cu frunze Se pastreaza la frigider, cu guleras de ulei.

Ne spune Maya pe blogul ei : [Trebuie sa fiti inscris si conectat pentru a vedea acest link]

Pit! Asta sigur este camara ta si nu este dintr-un magazin almentar?
Daca da, zau esti buna de maritat. De as fi barbat, tu ....ai fi fost de mult maritata!
Acum gluma-i gluma dar  ...wow!

Uau! Cămara cu bunătăți!

Beciul cu vin?

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]
O parte din conservele din toamna trecuta.
Trimise la "export"cum imi place mie sa spun
Le-am facut pt fiul meu care nu e in tara...din produse naturale,in majoritate din curtea mea.
La vara/toamna va pot da si retete...dar daca nu ai materie prima de calitate,nu merita efortul.
Se pot cumpara din orice market.

Pai..zacusca,ghiveci,dulceata de piersici si de smochine..si nu mai stiu?
Din toate

Shadow, n-o să afli rețetă ca la Năsăud, ci două rețete, una din cartea de bucate Silvia Jurcovan și rețeta pe care o face mama. Mai demult eu nu făceam dulceață de gutui, dar de mai mulți ani am un gutui dintr-un pui adus de mama. De atunci am început să fac, cam din 2015, să dau un an cu aproximație. Înainte socrul era amator de produse pe bază de gutui, dar nu dulceață. Lui îi trebuiau niște chestii ca niște jeleuri mai tari. Am făcut ceva apropiat de ce voia el, înainte de a avea gutuiul. Probabil din gutui aduse de la mama. În anii trecuți făceam după rețeta din carte, dar o fierbeam mai mult de teamă să nu se strice, de teamă că nu va fi legată cum trebuie. Anul trecut am făcut după rețeta maică-mii, în cantitate mică. Acum am făcut după rețeta din carte, opt borcane de diferite mărimi, dar multe din alea mari. Oricum ar fi, trebuie să știi când să te oprești din fiert, ca să nu se închidă la culoare și să nu piardă din aromă. Anul ăsta am preferat să o las deschisă la culoare, cu intenția să o mănânc cât mai repede, ca să nu se strice. Poate dacă am răbdare, voi mai căpăta experiență. Partea proastă e că la mine e baza ca să o mănânc, dar eu am deja destule kilograme, așa că mereu a existat riscul ca dulceața să rămână în cămară.

p.s. Acolo în carte e greșit, văd că nu se vede clar că eu am corectat pe carte. Evident e vorba de 50 ml zeamă de lămâie, nu de 500.

Rețeta mamei:
5-6 căni de gutui rase, 0,75 kg zahăr, 1 litru apă, 1/2 lămâie, dar parcă aș pune mai multă acum.
Se face un sirop și se fierbe până la consistența mierii. Gutuile se decojesc înainte. Când siropul este gata, gutuile se rad direct în sirop. Nu se fierb prea mult.[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Multumesc pentru reteta zaraza!
Eu nu rad gutuile pentru dulceata ci doar le tai mai marunt iar in loc de apa folosesc suc de portocale (proaspat stors)
Cojile gutuilor si cotoarele le fierb cu apa si din acest "ceai" fac Pelteaua (jeleul)

Foarte interesant! Mi-ar plăcea și mie să le tai mărunt, dar durează prea mult! M-a lecuit socrul de preparatele celelalte... nu mai vreau să am de a face cu ele și dealtfel, eu aș fi tot principala consumatoare. Jeleul pentru socru era o chestie tare, o puneam în tăvi joase și le tăiam bucăți să se usuce.

Zarazo mulțumesc !


Am acum doua retete , un pic îmbunătățite și de Eledas .
Cred ca am sa merg pe varianta cubulețe  , cu gutuile date pe răzătoare dulceața aduce a gem .  
Graba nu am , fructele stau in lădițe intr un loc cu temperatura constanta de 10-15 grade , probabil pe la începutul iernii vor intra la procesare ...

Și mie îmi place varianta cubulețe, pentru că sunt transparente.

Eu pun borcanele la cuptor, să fie fierbinți când torn. Se sterilizează fără probleme, stau cu anii fără mucegai. Și nici nu trebuie puse cu capacul în jos, doar să stea la cald sub o pătură. Așa fac de ani de zile și se păstrează impecabil.

O singură remarcă la "producția" ta: ai pus borcane de toate dimensiunile. Noi punem aceeași dimensiune și borcane mai mici, de 600 de grame. Bineînțeles și aceeași culoare de capace. Nu, aici glumesc, dar borcanele mici rentează că sunt cam cât o porție, cât mănânci o dată.

La Dorina în buncăr trebuie borcane mai mari, de două porții.