Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

dar...cand?!

Super versuri!!!    

Când Soarele, uşor, peste colină,
Sub orizont se lasă-n întuneric,
Apar, ascunse-n ziuă de lumină,
Pe boltă licărind stele feeric,

A ta, a mea, o stea e fiecare,
În Capricorn, Fecioară sau Balanţă,
Pulsează una nouă-n Ursa mare,
O alta căzătoare se înalţă;

Atât de-aproape suntem, n-am găsit,
Oricât am căutat pe cer de bine
Un loc al nimănui, sau părăsit,
Fără speranţe, visuri şi destine,
De parcă infinitul e sfârşit
Sub coviltirul nopţilor senine!

Valeriu Cercel

Emotionanta.   Multumim, Valeriu Cercel !  

Foarte frumoase versurile! Pline de pace, de liniste...  

..."Sub coviltirul noptilor senine!".....e raiul pe pamant.Acest sonet mi-aduce aminte de noptile tropicale unde "coviltirul" e-atat de aproape de
pleoapele tale,incat stelele,grasutele,obraznicutele iti gadila fiecare geana in parte.
Sincera admiratie Valeriu Cercel!   

Foarte frumos sonetul! ...parca infinitul e sfarsit...     

Se fredona pe vremi o melodie,
“Fetiţe dulci cum sunt la Bucureşti”
(Nea Gică o cânta cu frenezie)
“În toată lumea asta nu găseşti”!

Ei, bine, cât umblai prin astă lume,
Că mă pricep şi eu, aşa, un pic,
V-o spun fără gargară, fără glume,
Ideea am ajuns s-o contrazic,

Fi’n’că la Londra, Roma sau Paris,
Şi-n alte urbi mai mari, europene,
Sunt fete-ncântătoare, ca de vis,
Ce le-aş descrie-n sute de catrene,

Finuţe,-atragătoare, foarte şic,
Din calea-afară de manierate,
Cochete, aranjate, din butic,
Dar mai ales, sunt foarte educate…

Că după cum văzui, că aud bine,
Fără mişto, le-am numărat pe deşte,
Vorbesc patru-cinci-şase limbi străine,
Şi chiar perfect de bine româneşte!

Valeriu Cercel

Perfect de bine romaneste mai pot vorbi altele decat romancutele noastre?      Le gasesti in lumea intreaga, amabasadoarele frumusetii autohtone.   

Sunt din Republica Moldova!

Si mie mi-au placut.    

Mă tot gândeam, aşa,-ntr-o doară,
Fiind la asta specialist,
Duşmanii îi făceam să moară,
De eram azi, io, fotbalist,

Făcând, mai mult din eroare,
O facultate de nimic,
Că ajungeam vedetă mare
Cum am avut talent de mic,

Şi-apoi, ce este şi mai trist,
Nici vorbă să vă bag în boală!
Pe lângă…mare fotbalist,
Precis eram şi-n naţională,

Rupând al porţilor file’
Cu capu,-n fiţe, cu ocaua
Marcând la Rio goluri ce
Nu a văzut Maracanaua!

Numai că, să ajung la Rio,
Cât ne-am rugat, cât am postit,
Isus, Maria, Padre Pio,
Miracol nu au săvârşit…

Doar dacă barza, bat-o vina!
Din pliscul ei m-ar fi scăpat
Prin Franţa, Spania,-Argentina,
Căci ăia s-au calificat,

C-ai noştri fotbalişti, măi frate,
Să mă asculte ce spun eu,
Cum sunt cunoscător la toate:
Ăsta e sportul cel mai greu!

Valeriu Cercel