Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

Trist ca nu ne-am calificat, am fi avut un motiv de mandrie nationala, desi, statistic vorbind, Romania a participat la 7 turnee mondiale din 1930 incoace, in 1994 ajungand pana in sferturile de finala iar ultima participare a fost in 1998.   

Cu gândul şi cu visul,
Cu ochiul ce-am privit,
Cu fapta sau cu zisul
Cât am tot clevetit,

Păcate neştiute,
De care nu ne-am prins,
Ori cele concepute
Cu voia, dinadins,

O viaţă-i necesară
Cumva să o trăim,
Un ghem baban de sfoară,
S-avem timp să plătim,

Căci totul se plăteşte
Şi-al nostru bun Părinte,
Nici bani cash nu primeşte,
Nici plata înainte,

Ci vom plăti treptat
Cu chin, dureri, nevoi,
Cu vârf şi îndesat
În viaţa de apoi,

De-aceea eu, creştin,
Fi’nd vorba de plătit
Păcatele cu chin,
Răsuflu mulţumit,

Şi-I cer doar sănătate,
Atât, că-s aranjat…
Mai am căteva rate
Şi voi fi achitat!

Valeriu Cercel

Acum, doar iti platesti pacatele si tu, ca si mine!
daca mai faci pacate si acum, va trebui sa mai traiesti inca o viata ca sa platesti pentru ele.

Auzi, mă' lume, ce descoperire
Făcură unii, şi pe bani, da' grei:
Cuţîtu', pentru-a noastră omenire,
E cel mai important ob’ect, zîc ei!

Da', ascuţîtă minte au, mă' frate!
Că, pentru brişcă, treb'e o tocilă
Şi cum la noi nimic nu-i ca pe roate,
E mult mai important să ai o pilă!

Valeriu Cercel

N-am înţeles de când sunt eu,
Cum au ajuns unii, la noi,
De-şi bat nevestele mereu,
Pân’ am sucit canalul doi

Aiurea, meciuri nu erau
Şi la prostii nu mă zgâiesc…
Savanţi iluştri comentau
Acest nărav, pur, românesc,

Care…de ani l-au studiat
Şi cercetând, în mod firesc,
Cu toţii au concluzionat
De ce la moacă o primesc

Femeile, bine’nţeles,
De la bărbaţi… nişte barbari,
Consumatori ce fac exces,
Beţivi, şi încă, ordinari,

Din vina, care-i tot a lor,
Cum sunt zgârcite foarte rău
Şi-n ruptul capului nu vor
Să le dea bani pentru trăscău !

Valeriu Cercel

De aş fi fost eu stâncă lângă mare,
M-aş fi lăsat azi noapte sfărâmată,
Ca-n zori, când te-ai ivit întâiaşi dată,
Nisip să-ţi fiu pe plajă, sub picioare;

Salină de-aş fi fost, munte de sare,
Doar într-o clipă-n apa-nvolburată
M-aş fi topit, şi-apoi, evaporată
Să mă renasc, pe sânii-ţi, grăuncioare;

De aş fi fost un fluturaş ce zboară,
De buze-ţi mă lipeam, ca de o floare,
Să-mi îndulcesc de dor gura amară

Şi la ureche-n strune de vioară,
Te-aş fi-ntrebat nebun de disperare:
De ce-ai venit cu mă-ta, Mărioară?

Valeriu Cercel

    Foarte frumoasa, dar nu putea sa lipseasca umorul caracteristic. Citeam eu, citeam si-mi spuneam Wow, Valeriu cred ca este indragostit, si finalul m-a facut sa izbucnesc in ras.   

    Da.... asa cum era de asteptat... poanta n-a lipsit nici de data asta!
Poezia asta cred ca ai mai postat-o si am mai ras si altadata....dupa ce m-am infiorat de atata dragoste si sensibilitate.   

Se-ntâmplă că de-o vreme, ori că m-am ramolit,
Ori poate că Pământul prea mult s-a încălzit,
Constat cu-nfrigurare, şi nu sunt incorect,
O fi ea “criză mare”, dar nu mai e respect

De mame, de părinţi, de guvernanţi, de popi,
Nici vorbă de vădane, de ciungi sau de miopi,
Dar cel mai mult lezat, şi nu e prima dată,
Sunt că a fost uitat respectul pentru tată;

Mă calcă unul azi pe ştaif, şi pe bombeu,
O gioarsă, muhaia, să nu-i zic derbedeu,
În colţ la farmacie, c-aşa-i acu’ modern
S-aştepţi în rând cu lumea, pilule de guvern,

Schimbând doar trei cuvinte, mai bine că taceam,
Că sare el, din spate, la coadă cum şedeam…
Cum zic, un terchea-berchea, o jagardea, un tont,
Că…n-aş avea dreptate, mai să imi dea şi-un ghiont (!)

Dar eu, manierat…ce puişorii mei!
Mă-ntorc la el pe dat’, uşor, fără scântei
Şi-i spun direct, frumos, ca om civilizat:
Nu fi, bă’, idiot! Bă’, boule-ncălţat!

Păi, să te ţii, mă’ vere! injurii, insulte,
Da’ ce mi-a zis de mamă, de rude, că am multe,
Mucosu’, jagardeaua, striga ca un netot,
“Cum mi-am permis să-l fac, în public, idiot ?!”

I-am explicat apoi, că nu am nicio vină,
Pe mă-sa n-o cunosc, nu mi-a fost nici vecină,
Şi-oi fi făcut copii, jdemii de marinari,
Da-n public nicidecum, cu martori oculari,

Numai că mitocanul, tot insista mereu,
Cu pumnul sus, de Paşte şi-al mamei Dumnezeu,
Sudalme înşira la fel ca un robot
Că… io l-aş fi făcut, în lume, idiot (!?)

Da’… ce să-l potolesc ! tembelu’, şi bengos,
Cănd vrui să-l liniştesc, era mai arţăgos,
Că-n fine, m-a convins, şi-o spun fără ruşine,
La vorbă semăna, şi caracter, cu mine…

Aşa că, spuneţi voi, el tânar, educat,
Om cu petrenţii mari, cu titluri, doctorat,
Un intelectual, mândria românească…
Se poate,-aşa urât, cu tac-su să vorbească…!

Valeriu Cercel

  Asa-i, foarte tare si foarte...romaneasca!   
Pitu, n-ai ascultat niciodata Phoenix cu Mica Tiganiada? Se foloseste din plin cuvantul