Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

E fratele lui Georgica!   

Cred ca e vorba de Constantin Stroe, fostul ministru de interne demis din cauza regretului ca accidentul aviatic din Apuseni s-a intamplat in timpul mandatului lui.   

Lasa-l pe Costica Pitu, importanta este vara-sa   Iar Stroe nu cred ca-i demis Aella, a demis doar un secretar de stat parca , dar asta-i alat discutie.   

Da, si cum apare vara, ma incing cu braul de lana!   Taare ma dor salele!    

Nu este asa      
Vara ca fiinta, grad de rudenie cu Costica, nu anotimpul   

...va veni primavara!

A doua vara a cui o fi?   

Păi…care naţiune mai e pe astă lume,
Pe deşte dac-ar fi, nici nu mai socotesc,
Din orişice necaz, belea, scorneşte glume,
Mai bine şi mai mult ca neamul românesc?!

Si, ce popor măreţ mai are-un scriitor
Stilat cum altul nu-i, ca Iancu Caragiale,
Un om la locul lui, cu-ambiţ, stăruitor,
Şi-atât de serios, fiind din…Haimanale!?

Ce-a scris la vremea sa, nu mai repet, ştim toţi,
Despre năravuri, hibe şi vicii româneşti,
De ipocriţi sadea, corupţi, mişei, netoţi,
Ce-n patru zări de caţi, nu-i ţară să găseşti,

De-aceea, cât am fi şi-acum de păcătoşi,
Popor cu datini vechi, şi-apoi…tradiţional,
Suntem ca niciodat’ şi mândri, şi făloşi,
Că tot ce-a scris cândva şi azi e actual!

Valeriu Cercel

Si romanii care vor citi aceste cuvinte peste vreo 50 de ani, tot asa vor spune: Că tot ce-a scris cândva şi azi e actual.   Pline de subinteles cuvintele tale, ca de obicei.  

 E actual pentru ca suntem neschimbati!   Simpla, pe langa pedelisti, fesenisti   si uselisti, sa fim si optimisti!    

De când se poartă “doctorate”,
La case mari, doar plagiate,
Om serios, cu păr cărunt,
Mă simt atâta de mărunt...

Am studiat în facultate,
Creieri tocindu-mi, pix şi coate,
S-ajung acum cu-acest sindrom,
Că-n lume-aş fi ultimul om;

Vecinii buni, de-odinioară,
Cu mine,-n lift, nu mai coboară
Şi sunt tratat de-orice amic,
De parc-aş fi om de nimic,

Şi-apoi, când merg la lăptărie,
Doar florăreasa-n colţ mă ştie,
Ţăranii-n piaţă, când apar,
Nu-mi vând nici brânză, nici mărar,

Fi’ndcă…vreo câţiva chiar mi-au spus:
Din câţi “băieţi deştepţi” sînt sus,
Niciunul…al meu doctorat,
Ai dracu’, nu mi-au plagiat!

Valeriu Cercel

   
Daca nu mai putem face haz de necaz, ce ne mai ramane de facut?

fac amor cu nevasta-mea!