Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

valeriu ne lasi mult sa asteptam poeziile tale ....dar si cand ne lovesti

Frumoasa, ca de obicei. Nu-i de mirare ca nu prea vine pe aici, are treaba, e plin pe net de poeziile lui. Faimos.

Ca-n orice an, de Father’s Day,
Stresat de muncă, sictirit,
Îmi fac cadou copiii mei,
Ca să mă vadă fericit,

O săptămână pe-undeva,
Prin Cuba, Mexic, Salvador,
Cu tot inclus, şi-ncă ceva,
Plătită cu dolarii lor ;

Mai mult de-atat nici c-aş dori,
O săptămână singurel
Îmi fac de cap noapte şi zi,
Cătând să-mi mai revin niţel,

Fi’ndcă acas’ nu pot fuma,
Şi, să mă ierte Dumnezeu !
Nici bere nu pot consuma
Cât poate duce muşchiul meu,

Şi-aş mai uita, v-o spun cinstit,
(Dar meciuri…toate le-aş vedea)
De fiţe, nazuri, cicălit,
Din partea lu’ nevastă-mea,

Însă, băftos, copiii mei
Îmi dau, să-i facă şi-n necaz,
De câte ori e Father’s Day,
O săptămână de extaz,

Aşa că…anul ăsta, ei
Au hotărât de-acord comun,
(Fiind, cum zic, un obicei)
S-o ia pe mă-sa la Cancun.

Valeriu Cercel

MUltumim, frumoasaaaa!
Da' sefa nu carteste? Ce ele-s taaare geloase de obicei. Cum sa ramana barbatu' singur?

Altfel, punea vreo vecina sa aibe grija mea !

O saptamana singurica? N-o sa-si faca de cap?

va fi vai de capul ei !

Cin’ mi-a văzut poemele-n vreo carte,
A înţeles că sunt om serios,
Dar cin’ le-a şi citit, de curajos,
A constatat, din versu-mi fabulous,
Că sunt, şi pe deasupra, încă, foarte,

Şi nu-mi permit, io care-s consacrat,
Recunoscut la birt, în cartier,
De-o lume rafinată şi cu fler,
Să calc pe al meu nobil caracter
Venind să le recit un plagiat…

S-o fi-ntâmplat, nu zic, s-or fi lovit,
Vreo frază, vreun catren, două sau trei,
Căci, muza când mă prinde în condei
Şi-ajung s-o iau, la rime, pe ulei,
Nici gând să copiez vr’un ramolit !…

Aşa că, observaţi, io-s plagiat !
‘nainte chiar să scriu poemu-acel…
De-un clasic ! Ce Ruşine ! Ce mişel !...
Şi mă gândesc să pun mâna pe el,
De nu ar fi de-un secol decedat !

Valeriu Cercel

Super poezia, Valeriu ! M-am amuzat teribil, ca de fiecare data Verde de la mine si

Suuuper!

buna asta!...ca si celelalte! Vot!

Căţeluş cu păru’ creţ
Fură raţa din coteţ,
El se jură că nu fură
Ca dulăii buni de gură,
Nu cum latră ăia proşti
Ce n-au şcoală de la foşti,
Posedând, că-i modă-n stat,
La ciordit, un doctorat,
Cum e lupta pe ciolan,
O potaie, din alt clan,
L-a turnat, impertinent,
La ziare-n occident,
Pentru-o măgărie crasă,
Cum fac boii fără clasă,
Ori viţeii de la bac
Ce-au fost prinşi cu mâţa-n sac,
Copiind, neinspirat,
Teza lui de doctorat,
După o lucrare, chiar,
Demnă de un găinar,
Ce-a facut-o, jur, să mor,
Zdreanţă, tot un amator,
Când ciordi, bătu-l-ar vina,
Oul şi-a lăsat găina !...

Dar problema, ştiinţific,
Are-un caracter politic,
Fi’ndcă, cine puii mei,
Dintre javre şi căţei,
Pentru-n os de ros la stat,
Tre’ să aibe-un doctorat ?!
Iar apoi, este urgie !
Am ajuns de băcănie !
S-a aflat, peste hotare,
C-avem şi plagiatoare,
Chiar mai ieri, pe cinstea mea,
Au mai prins înc-o căţea,
Care ar fi copiat,
Însă…nu e plagiat,
Fi’ndcă ea, pici jos de râs,
Ţine, nene, coada sus,
Arătând că-ntre proptele,
Are două ghilimele
Şi, nicicum lucrarea sa,
Nu se poate contesta !

Căţeluş cu păr buclat,
Nu-nţeleg şi sunt mirat :
Ăstora emancipaţi,
Cum vor ei a fi cotaţi
Mari, iluştri, ori savanţi,
În schimb, nişte figuranţi,
Ce ştiu Terra cu un pol,
De pe “goagăle”, parol,
Dar nu ştiu, grozav mister,
Să uzeze-un revolver,
De vor diplome, ţidule,
Arătând că ar fi scule…
Sau, mă rog, vor doctorate,
Fără bacalaureate…
Decât să mai copieze
Şi să-i purice la teze,
Să le dea la toţi odat’,
Diplome de…plagiat !?

Valeriu Cercel