Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

...sa vina chinezii. In spatiul Shenghen daca n-om intra, ne baga chinezii in spatiul Shanghai. Mai scriu una atunci, cu doua betisoare!

Chinezii au venit, ne ofera multe, sa vedem ce pretentii au. Prima din ele, premierul Chinei vrea sa ia cuvantul in parlament intr-o sala plina. Asa ca s-au invitat primarii, consilierii din toata tara, ca doar e cheltuiala putina.  

Îmi amintesc cu nostalgie,
Pe vremi, copii, eram o droaie,
Îl aşteptam cu bucurie,
Să vină Moşul Nicolae,

Puneam la uşă, lustruite,
Tot peticite de cizmari,
Ghetuţe vechi şi obosite,
Pe rând purtate de cei mari;

Nu mai conta, c-am fost cuminţi,
Ori c-am făcut numai belele
Încărunţindu-i pe părinţi…
În zori…găseam ceva în ele,

Covrigi şi nuci, vreo trei praline,
Şi totodat’, afar’, la uşă,
Sătui fiind…ştia el bine(!)
Ne mai lăsa şi-o nuieluşă…

Numai c-aveam respect şi teamă
De nuieluşa respectivă,
Că, fără a băga de seamă,
Ea ne-a creat o perspectivă…

Ei, bine,-acum, la pensionare,
Ne amintim copilăria
Şi chiar avem momente-n care
Ne-apucă, nene, pandalia,

Văzând ce guvernanţi năuci
Avem acum…şi-avem o droaie!
Ce bâte sunt, şi ce măciuci,
Că…plângem după Nicolae!

Valeriu Cercel

    Mare dreptate ai.  

daaaa...frumos si la obiect...

Stai sa vezi ce o sa vina!

Foarte frumos!! Si pentru ca mi-a placut mult, as vrea ca inainte de Mos Nicolae sa o trimit prin email unopr prieteni, sub semnatura ta si numai daca am acordul tau, fireste  Se poate?  

PS:
Scuze, m-am repezit dupa cum mi-e felul   Vad ca ai poezia si pe Versuri si Creatii, asa ca fiind ''la liber'' o sa trimit linistita link direct la sursa.   Oricand este o placere sa te citim si re-citim  

Am părerea mea umilă:
Daruri…nici că vom avea,
Moş Crăciun şi Moş Gerilă,
Dacă vor coabita.

Valeriu Cercel

 

e doar loctiitorul politic al lui Mos Craciun!

La o vârstă-naintată,
“Subsemnatu”,-n ghilimele,
Foarte simplu vă arată
Cum se dă la păsărele!

Valeriu Cercel