Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

Cat de bine ai spus! Nu am cuvinte.La tine vin atat de usor...

Foarte bine spus Valeriu.

mi-au placut poeziile tale

De când prin ziare-am tot citit
Despre extratereştrii care
Apar, dispar, din infinit,
În obiecte zburătoare,

Am început să cred şi eu,
(Chiar dacă prin bisericuţe
Se-nalţă Dumnezei mereu)
Că noi ne tragem din maimuţe,

Numai că soiul respectiv,
Din care-am fi atât popor,
Cu al meu simţ intuitiv,
E cert c-a fost inferior,

Fiindcă logic dac-o iei,
Imaginaţi-vă şi voi,
Din ce maimuţe se trag ei,
De au ajuns până la noi !

Valeriu Cercel

i-am intrebat si-i tot intreb pe oamenii de stiinta din ce soi de maimute se trag extraterestrii, si nu vor sa-mi spuna ! )))

După ani de explorări,
Săpături, ţigări fumate,
Socoteli, anticipări,
Teorii abandonate,

Oameni grei din patru zări,
Specialişti cu doctorate,
Ce ne-aduc evaluări
Şi prognoze confirmate,

Au venit cu relatări
Şi-o statistică, din date,
Cum…ieşirăm din răbdări !
Despre infidelitate :

Cică…nouăşopt la sută
Din masculii ce-s bărbaţi
Cu morală şi ţinută,
Familişti, deci, însuraţi,

Incluzând…nu se discută !
Şi pe ăi de-s viciaţi
De la vodka absolută,
La mahoarca de Carpaţi,

Cât ar fi de ocupaţi,
Ori pe criza cunoscută,
Ar avea, neruşinaţi,
Sex cu o necunoscută…

Restul de două procente,
Dintre-atâţia ageamii,
Sunt cei ce…eminamente,
Le-ar cunoaşte pe soţii !

Valeriu Cercel

Te-am descoperit pt prima data in YTube, V., pe cand cuvintele poeziilor tale dantelau o musica aproape divina, asternandu-mi-se pe cristalin precum praful de ingeri ....E o placuta surpriza sa te regasesc aici si sa raman infasurat in starea acelor versuri care (inca) se joaca de-a v-ati ascunselea in inima mea, daruindu-mi frumusete si echilibru. 1 zambet si-o reverenta, Maestro, tu, cel ce esti in stare sa CREEZI lumi.
p.s. Va invit sa cititi "DOR"-ul lui Valeriu, pe musica lui Asher Quinn, "Sacred Heart".

Ceeace ai gasit tu pe youtube nu mai este, dar cred ca stiu despre ce poezie este vorba.
Am sa o postez mai jos.
Multam pentru cuvintele frumoase si gandurile bune !
sa fii iubit,
Valeriu

Dor

De-aş fi eu cumpănă-n răscruce,
I-aş iscodi pe trecători,
De unde vin şi-unde s-or duce,
De au văzut dorul în zori ;

De-aş fi troiţă în cărare,
Pe babe, pân’ s-or închina…
Le-aş pune-aceeaşi întrebare :
Văzut-aţi dorul pe-undeva ?

De-aş fi eu pod, pe râu, în vale,
I-aş strânge apele ce-i curg,
Să-mi spună albiile-i goale
Unde e dorul în amurg,

Iar pe-nnoptat, ca şi o fată,
Aş întreba Luna mereu,
Sub care boltă înstelată
Visează-acuma dorul meu (?);

De-aş fi clopotniţa bătrână,
Aş întreba întregul sat,
De sus, din deal, până la stână,
Cu dorul ce s-a întâmplat ?

Căci…parcă s-a înstrăinat,
În uliţă, când rar apare,
E-atât de trist şi-nlăcrimat,
Pe-o filă numai de scrisoare.

Valeriu Cercel

Ma bucur ca ti-a placut poezia "Dor".
referitor la cealalta, nici eu nu stiu ce sa zic.
E o statistica facuta de oameni de stiinta si cu asa ceva nu te pui ! ))

Valeriu, super versuri, bravo!