Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

Cum, săracu’, ne-a tot spus,
N-a minţit c-ar fi Isus,
Că şi azi, unii, haihui,
Umblă după steaua lui!

Valeriu Cercel

Da, da!

Unii umbla chiar dupa luna de pe cer, nu numai dupa stea.

Deci ar fi cazul sa ne cautam mercenari, ca prietenii...

Dragii mei amici, fârtaţi,
Douǎ vorbe-mi ascultaţi:
Chiar de voi le ştiţi pe toate,
Viaţa în strǎintate
E mai rea decât otrava,
Sau ‘nǎuntru la Jilava,
Cǎci oriunde m-aş afla
Şi oricâte aş avea,
O durere mǎ apasǎ,
Aia de-o aveam acasǎ,
Dar cǎ-s singurel pe lume,
Boalǎ am, de-aia cu spume,
Cǎ mereu ceva-mi lipseşte
Ce aici nu se gǎseşte
Şi tot plâng şi-s necǎjit,
Viaţa parcǎ s-a sfârşit:
N-aud vorbe deocheate,
Bancuri proaste, nesărate,
Sau înjurǎturi sadea,
Apropo de mama mea,
N-aud glume fǎrǎ rost,
Ori sǎ fiu luat de prost,
Nu tu ţeapǎ, nu tu şmen,
Nici pe blat n-am mers pe tren,
Alintat…nu sunt de loc
C-aş fi bou sau dobitoc,
Nici mǎcar…mai ştiu şi eu,
Sǎ mǎ calce pe bombeu;

 
Nu-s oprit de poliţai
Sǎ mǎ-ntrebe de mǎlai,
Şpagǎ, n-am dat nimǎnui,
(Nu primesc…ai dracului!)
Nu tu ceartǎ, nu scandal,
Ori caftealǎ la vreun bal,
N-am primit de mult, v-o jur,
Din senin un şut în cur,
Nici mǎcar un bobârnac,
Nu ştiu ce sǎ mǎ mai fac…

 
Nu văd la televizor,
În pârnae-un procuror,
Magistrat sau avocat,
Că m-apucă şi-un oftat
Cum putem să mai trăim,
Nu Becali, nu Vadim,
Fără Base, viaţă grea,
Ce “succesuri” ‘om avea,
Fără Crin, Ponta la fel,
Şi nimic în portofel…



N-a fost chip, măcat o dat’
Să aud de-un plagiat,
Nu mai zic, pe cinstea mea,
Mor si n-aud o manea!

 

Că, de-aşa viaţă nasoală
Şi de-atâta plictiseală,
Fi’nd cuprins de nostalgie
Şi de dor de a mea glie,
Precis, vara viitoare,
Am sǎ vin la…reciclare!
 
            Valeriu Cercel

Bravo, mi-era dor sa te mai citesc. Cred ca te-a prins dorul tare, altfel nu mai intrai pe forum.

dar plictiseala de aici, din Canada, ne omoara!
In Romania, niciodata nu cred ca se va putea muri de plictiseala caci in fiecare zi cei de sus apar cu ceva nou!

In Romania se moare la propriu... 

Unii mor de ras!

Dintre anii mei de şcoală,
Alegând la întâmplare,
Mi-a plăcut, fără-ndoială,
Cel mai mult…vacanţa mare!

Nu aveam clipe s-aud
De citit, de studiat,
Ori vreuna să asud
C-aş fi prins la copiat,

Cărţile, de le-atingeam
Fin, cu deştele, un pic,
Se-ntâmpla când mă-ncingeam
La vreun poker sau şeptic….

Uitam zile ce-am chiulit
De la ore de poveşti,
Şi de şuturi ce-am primit
După meciuri pe Giuleşti,

Uitam şi de tabla neagră,
Creta refuzând să scrie,
Cum sărea, fără Viagră,
Profesorul de chimie,

Uitam şi de profa Lia,
Mai ales cât de mişto
Învăţam geografia
Contemplând al ei popo’,

De şedinţe cu părinţii
Când eram serviţi pe tăvi,
Uitam ca şi de toţi sfinţii
Ridicaţi de tata-n slăvi,

Şi-a mea bancă, de la geam,
Nu puteam s-o reculeg(!?)
Când, la mare, o frigeam
Cu vara unui coleg,

Dădeam lungi extemporale,
Sus pe “Babe”,-n pragul serii,
Şi ce teze bestiale,
Jos, la “Peştera muierii”!

Nu-mi păsa de-o notă rea
La “Gambrinus”, “Bolta rece”,
Când vacanţa se-ncheia
Tot mereu cu nota zece!

Astfel, prins de-a vieţii roată,
Mi-aş dori ca în prezent
Să rămân măcar o dată,
La vacanţă……repetent!

Valeriu Cercel

Comica , plina de voie buna si  adevaruri    ...doar ultima strofa emana  o subtila unda  de regret   ...

Voi fi numai in vacanta, repetent in fiecare zi!