Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

Primeşte-Ţi osânda şi chinul din oase,
Coroana de spini ca şi cuiele-n palme,
Ascultă zevzecii nălţându-Ţi sudalme
Urmând pe Barabas şi astăzi, Cristoase,

De legea-Ţi divină, din ere apuse,
Iubind deopotrivă prieteni, duşmani,
La fel ca şi Iuda, pe-o pungă de bani,
Acum pe nimica ne vindem, Isuse,

Priveşte la gloată, din umbre hidoase
Scuipându-Ţi icoana, troiţa-n răscruce,
Orbită, trufaşă, în turmă se duce
Spre râpa pieirii mai iute, Cristoase,

Uitarăm de toate ce-n carte sunt puse,
Ruşine, dreptate, respect cuvios,
Uitarăm ce-i bine, ce-i rău, ce-i frumos,
De cine Ţi-e Tată sau Mamă, Isuse…

Arată-Te iară, sunt vremi tumultoase,
Coboară cu pace, iubire, lumină,
Şi de n-om putea să-Ţi găsim nicio vină,
Ai şanse, pe cruce, să n-ajungi Cristoase.

Valeriu Cercel

Prin satul meu ce-l port de ani în gând,
La fel cum se gătea în primăveri,
Mă furişez adesea ascultând
Bobocii alintaţi de-un soare blând
Cum se deschid de bucurie-n meri ;

Cobor apoi pe râu, din deal, izvor,
Doar să clătesc în ape cristaline,
Stârnind mireasma pâinii din cuptor,
A morii piatră, ca să mă strecor
Prin lanul verde, crud, iarăşi în mine ;

Ieri dimineaţă roua m-a trezit
Când îmbăia de zor o ciocârlie,
Dormeam pe câmp trifoi proaspăt cosit,
Însă un nor spre casă m-a gonit
Şi cât de-aproape-am fost atunci de glie ;

Iar ca s-ajung mai repede în sat,
Într-a fântânii roată m-am rotit
Şi-n stropi căzuţi de ploaie m-am uscat
Pe lutul prispei ce l-am încălţat
Când prima oară-n viaţă am păşit ;

Dar astăzi, între Lună şi-ntre Soare,
Mă legăn în clopotniţa bătrână
Vestind în bronz de clopot sărbătoare :
E vineri, este “Vinerea cea mare ”
Când cuiu-a sângerat în a Lui mână ;

De Paşti, însă, voi fi lângă Isus,
Din ochii Lui să mă aprind lumină,
Să ard încă un an pe unde-s dus,
Rugându-L să mă ia acolo sus
Când lacrimile cerii-mi se termină,

Acolo unde dorul nu mai doare
Şi lanul cântă doinele la nai,
Acolo unde dragostea izvoare
Şi merii mei se bucură în floare,
În satul ce e gura mea de rai.

Valeriu Cercel

Când Paştile se-apropie mereu
Sunt luat de amintiri şi dus agale,
Copil mǎ regǎsesc în satul meu
La casa bǎtrâneascǎ de pe vale ;

Simt şi acum, pe prispǎ, dimineaţa,
Cernându-şi fluturaşii de ninsoare,
Cum îmi ating cu gingǎşie faţa
Cireşii alintându-se în floare,

Şi-aud la fel, venind peste câmpie
Spre deal, zorit, urându-mi “ziua bunǎ”,
Un soare îngânat de-o ciocârlie
Cu-o veste la clopotniţa bǎtrânǎ ;

Se anunţa o mare sǎrbǎtoare,
Iar martorǎ era şi Luna plinǎ :
Va coborî din morţi, spre Înǎlţare,
Isus, a’ lui Maria, cu luminǎ !

Cǎ începea aşa o primenealǎ,
Miresmele de flori de liliac,
Şi lutul primenit în vǎruialǎ,
Se vânturau prin uşa din cerdac,

Ne uşuram şi trupul de povarǎ
Şi sufletul cumva de-am suduit,
(Scǎpam şi eu atuncea de ocarǎ,
În ziua când mergeam la spovedit !)

Fiind copii mâncam în Postul mare
Nu doar urzici cǎ ne rodea burtica,
Ne mai spurcam şi noi, deh ! la mâncare,
Cǎ popa nu ştia, zicea bunica,

Dar totul se fǎcea cu rânduialǎ
Şi toate le-aşezau la locul lor,
Ştiau bǎtrânii bine, fǎrǎ şcoalǎ,
Cum sǎ-L primim pe-al lumii Salvator…

……………………………………

În miez de noapte, satu-n aşteptare
Biserica-ntr-o horǎ o strângea,
Lumini se arǎtau pe la altare,
Isus, Cristosul nostru, învia,

Ne întorceam cu paşte şi luminǎ,
Bunica ne dǎdea miel din cuptor,
Iar ouǎle-aşteptau pe masa plinǎ
Sfinţite în al nostru tricolor,

Iar la amiezi, pe luncǎ ne-ntâlneam
Gǎtit în straie noi cum altul nu-i,
Cǎci noi, copiii,-atunci ne înnoiam
Când Se nǎştea şi la-nvierea Lui,

Şi câtǎ bucurie, ‘ntregul sat,
Ouǎ ciocnind cu mare şi cu mic,
“Cristos a înviat ! Adevǎrat !”
Pe pajiştea cusutǎ-n borangic,

Iar mai apoi, crescusem eu fecior,
Aceeaşi luncǎ, mândrǎ ca o ie,
Mi-a dat ca sǎ le sorb licoarea lor,
Doi ochi de vis cu nume de Mǎrie…..

Aş vrea sǎ vin din nou în satul meu
În zi de Paşti, în zi de sǎrbǎtoare,
Poate-mi va spune bunul Dumnezeu
Cam cât mai am de ars din lumânare…..

E Paşte iar şi Cristul a-nviat,
Lumina Lui nicicând nu se va stinge,
Departe, peste mǎri, de al meu sat,
O lacrimǎ de dor mi se prelinge…..

Simt o speranţǎ-n suflet cum izvoare
Din flacǎra-I ce arde, tumultoasǎ,
La ziua şi sǎtucul plin de soare,
La Învierea când voi fi acasǎ.

Valeriu Cercel

multumim valeriu.sarbatori fericite pline de lumina

Multa lumina, dragoste si pace !

Frumoase versuri, ca intotdeauna. Paste fericit si Hristos a inviat!

Îţi scriu, măi naşule,-o scrisoare,
Cum rar îţi scriu, doar că acum
Sunt framântat de o-ntrebare
Ce nu-i găsesc răspuns nicicum,

Şi aş dori, c-aşa-i corect,
Să aflu de la dumneata,
Pe naşa, eu, cât o respect,
S-ontreb, nu m-aş încumeta ;

Aveţi şi-acum, pe scurt îţi spui,
Pendula aia,-n dormitor,
Pe un perete prinsă-n cui,
De mi-a plăcut pe vremi să mor,

Iar voi, c-atâta mi-am dorit,
Oameni atenţi şi plini de har,
La nuntă, ştii, ne-aţi oferit
Una identică în dar,

Din tei, cadran fosforescent,
C-am pus-o tot în dormitor,
Şi-un gong ce bate,-aşa strident,
Sculând şi morţii-ntr-un picior,

Numai că eu nu-s şucărit,
Doar Mărioara uneori,
Când peste noapte sunt trezit
De gong, mai mult de patru ori,

Ca să descopăr, consternat,
După ‘j-de ani de căsnicie…
Pendula, care azi a stat,
Mergea, de fapt, cu baterie !

D-aia vrusei să ştiu ceva,
Că…n-am probleme cu Măria…
Pendula ce o ai matà…
Tot naşa-i schimbă bateria ?

Valeriu Cercel

Dupe indelunji certuri cu laptopu'
Nu ma duce capu'.
Care-i spilu,
Va-ntreaba corcodrilu?

Din motiv ca era usa inchisa si nu era curent !