Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

Merge.

Pânǎ mai ieri, în colţ la strada mare
(Credeţi-mǎ şi-acuma sunt şocat)
Era un magazin, vindea mâncare
Şi bǎuturi, legume, asortat….

Da’ ce poveste frate (!) ce oroare (!)
Cu paznicul de noapte s-a-ntâmplat,
Cǎ o aşa grozavǎ întâmplare
Se-ntâmlă poate-n viaţǎ doar o dat’ :

Pǎzind la miezul nopţii foarte tare
În prǎvǎlie ferm şi devotat,
Un mic şi obosit muc de ţigare
Ce-n zona medianǎ i-a picat,
Iscǎ un foc teribil şi-o dogoare
Ce-ntreaga coşmelie-a devorat ;

Trezit de centigrade infernale,
Al nostru paznic însǎ a scǎpat
Cu patruşcinci la sutǎ (deci reale !)
Arsuri, cum în raport e menţionat
Şi alte patruzeci, intestinale,
De la rachiul ieftin consumat…

Iar restu,cinci procente, ce mai jale !
La un ceva….neidentificat !

Valeriu Cercel

Doresc sǎ contrazic “sexul frumos”,
Care-i priveşte pe bǎrbaţi cu urǎ,
Considerând cǎ n-au nici un folos
Fiindcǎ-s vicioşi peste mǎsurǎ :

Cǎ sînt beţivi şi-apoi scandalagii,
Cǎ leafa când o iau n-o pun pe masǎ,
Cǎ-s cartofori bolnavi, sau tablagii,
Cǎ unii mai lipsesc şi nopţi de-acasǎ…

Aşa cǎ voi veni cu-o explicaţie,
Încât mǎ simt chiar foarte ofensat,
Fi’nd vorba de a noastrǎ reputaţie
Şi de onoarea oricǎrui bǎrbat :

Stimate doamne, nimeni nu-i perfect,
Deci înţelegem, suntem doar maturi,
Printre bǎrbaţi mai e câte-un…defect,
Cǎ şi pǎdurea are uscǎturi;

Dacǎ doriţi s-aveţi “bǎrbat model”,
Care nu bea şi nici nu chefuieşte,
Care nu intrǎ în nici un bordel
Şi nopţile din pat nu le lipseşte,

Un individ ce banii nu-şi aruncǎ
La cǎrţi, barbut, sau doar sǎ-i prǎpǎdeascǎ,
Ce nu mănâncă doar fripturi sau şuncǎ
Şi nici nu pune limba pe Feteascǎ,

Puteţi sǎ-l cǎutaţi pân’ obosiţi !
Credeţi-mǎ cǎ nu fac bǎşcǎlie,
În douǎ locuri poate cǎ-l gǎsiţi:
La casa de nebuni, sau….puşcǎrie !

Valeriu Cercel

Suntem destui d-astia.
Care stam cuminti pe-acasa, nu zebrati sau nebuni.
Frumoasa poezia.

Numai ca acasa ne simtim ca la casa de nebuni sau ca la puscarie !

Nu neaparat, ni se da voie sa iesim in curte, pe strada, pe la altele...

Mie, pe la...altele, nu mi se da voie.

Pai nici mie, dar tot ma duc... in vizita.

valeriu iti multumesc in numele defectilor,ca de obicei e o placere sa te citesc.

Si eu ma bucur sa aud ca-ti plac poezelele mele.
Multam !

Ma faci sa cred ca si tu ai crezut ceeace am scris eu in poezea.
poezica este doar o gluma, caci in realitate sunt foarte multi barbati de treaba ca de exemplu io !

Avem voie sa spunem...TARE?!?

Felicitari!!!!!!!!!!!