Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

dar va postez o poezica inspirata de vizita ce-am facut-o la "Carul cu bere" acum cativa ani in urma.

Azi-noapte m-am trezit în paradis

Azi-noapte m-am trezit în paradis,
Eu ortodox convins şi botezat,
Cǎ, stând mereu departe de pǎcat,
S-ajung în locu-acela ca de vis
N-am fost surprins şi nici nu m-am mirat ;

Ajuns în faţa “marelui altar”,
Un înger milostiv m-a aşezat
La masǎ şi pios m-a întrebat
Cam ce-aş dori sǎ punǎ la grǎtar…
Eu şapte mici pe loc am comandat ;

Pânǎ atunci mi-aduse una micǎ,
Iar un ţambal bǎtrân şi o vioarǎ
Mǎ alintau la ciorba de burticǎ,
Dar apǎru şi nea Petrescu Gicǎ…
L-am auzit prin fumul de ţigarǎ ;

Babani, zemoşi, condimentaţi perfect,
Simţeam în mici o nouǎ înviere,
Cu guler înǎlţam halbe de bere
(De la Azuga, sǎ fiu mai corect)
Fǎrǎ suspin şi fǎrǎ de durere….

Nevastǎ-mea fǎcu o tevaturǎǎǎ…
Mǎ luǎ de dimineaţǎ foarte tare,
Nu mǎ credea cǎ-n rai fǎcui o turǎ (!?)...
Noroc cǎ miroseam a bǎuturǎ
Şi-n gurǎ tot sugeam o scobitoare !

Valeriu Cercel

Sa fiti iubiti cu totii
Si sa va traiasca nepotii !

Desi sunt convins ca d-l Valeriu stie deja, nu pot sa ma abtin si spun si eu ca-s frumoase sculpturile, poeziile si pozele. Mai vrem.

Frumoase poezii...felicitari!

Mi-a pus vecina o-ntrebare,
Cum sunt femeile la noi,
Acum un ceas, referitoare
La cocoşelul meu vioi ;

Căci, locuind lângă oraş,
În curtea mea am şi gǎini,
Pe lângă-un foarte nǎrǎvaş
Cocoş, ce-i scoalǎ pe vecini,

Şi cum, şcolită se vedea,
(Cu facultate,-n orice caz !)
Mi-a dat, chiar fără de perdea,
Prilej a face-un pic de haz,

Aşa cǎ eu i-am explicat
Despre cocoşul sus-numit,
Cǎ-i comunist şi…înfocat,
Ce încǎ nu s-a convertit,

Fi’nd roşu foc, deci la culoare
Aratǎ cǎ-i ilegalist,
Iar dupǎ pintenii-n dotare,
De-a dreptu’ e chiar…stalinist…

În dimineţi, îmi dă în scris,
Căci mi le “cântǎ” pe moţate,
De ştiu cin’ n-a ouat, precis,
Fi’nd turnǎtor de calitate,

Iar peste zi, de ciuf le ia,
Le calcǎ bine în picioare...
(Dar chiar atunci el performa
Actul acesta…cu ardoare !!!)

“Ce vremuri bune-au fost cândva” !
Zise privind ea, cu-n oftat,
“Când soţul meu şi el cǎlca…
Acuma este …democrat” !

Valeriu Cercel

Suuper!

Sa vina comunistii la putere!

Păi cine-a zis că-i ne-nţelegătoare
Muierea, păi a zis o vorbă mare !
Auzi prin ce trecui ieri după-masă
Când ajunsei din târg, şi eu, acasă :

Fusei plecat, şi cu Florică, doi,
Cu Luna-n băţ în şase paşi vioi,
Şi-aşa o zi de market ce-am avut
Că prazu’ tot şi aiu’ l-am vândut (!)

Mă săturasem, muică, până-n gât,
De muncă eram frânt de tăbărât
Şi cum avui şi-o noapte tare grea,
Un pui de somn, să mor, om mă făcea ;

Parcai sub dud măgaru’, nelegat,
(Florică mă-nţelege minunat !)
Însă cu Leana-i lucru de prisos,
Muierea le-nţelege tot pe dos,

Păi cât vrusei să dorm vr’o oră-n pat,
De patru ori, mă vere, m-a sculat !
Bă’, şi-i spusei doar clar, pe româneşte :
Futu-l pe ăla care mă trezeşte !

Valeriu Cercel

Daca treaba se intampla la propriu, e de bine...
Frumoasa poezea.

Se vede că de-o vreme-ncoa
Ideea nu pare zurlie
Şi-n viitor se vor lua,
Prin lege, taxe pe prostie ;

Cu jalbe, şucăr, tărăboi,
Din partea celor viciaţi,
Guvernul a ajuns, la noi,
Convins că sunt discriminaţi

Toţi fumătorii îndrăciţi
Şi ăi de stau într-o beţie,
(Cu facultăţi, oameni şcoliţi)
Plătind la taxe…în prostie,

Ca dup-o viaţă, biruiţi,
Şi-n groapă dând, pân’ să-i coboare,
(Că de-aia-s cel mai sictiriţi)
Şi-o taxă de înmormântare,

Pe când, cei care dau în gropi
De proşti ce sunt, să mă iertaţi,
Chiar de…contribuie la popi,
De guvernanţi nu sunt taxaţi,

Şi…ce de taxe-ar încasa
Guvernul, cu aşa o piaţă,
De câte ori, pe cinstea mea,
Aceştia mor, de proşti, în viaţă !

Valeriu Cercel

Nimic nu-ti scapa Speculezi orice idee. Felicitari, inca o data!

♥♥♥♥♥♥

Puteam să cred c-am un defect
Precum lunaticii, de pildă,
Când fui luat în mod direct
Din pat, în zori, de o Clotildă

Ce am dansat-o, zise ea,
Asear’, la bal, apţiguit,
Şoptindu-i că aş fi lulea,
De ochii ei, îndragostit,

Ca, după ce-am adus-o-acas’,
(Nevastă-mea fi’nd la Ghimpaţi)
Şi-mi confirmă, după un ceas,
C-aş fi un as între bărbaţi,

Să-mi reproşeze,-apoi, că eu,
Plin de sudori, am adormit
Şi-aş fi vorbit prin somn, mereu,
Până ce zorii s-au ivit :

“Ce caţi cucoană-n casa mea,
Ia-ţi papuceii imediat,
Dispari că intru în belea,
Cum de-ai ajuns la mine-n pat” !?...

Vă-nchipuiţi cum m-am simţit,
Şi înjosit, şi ruşinat,
S-aud că-n somn aş fi vorbit,
Cum dumneaei…s-a şifonat,

Numai că eu, manierat,
Cum sunt cu doamnele, un domn,
Cu tact, drăguţ, i-am explicat :
“Eu…nu vorbesc prin somn” !

Valeriu Cercel