Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

Si mie mi-a placut. I-am dat un vot.

mai mereu scrii dulce-amar

superba.....

Se spune că extratereştrii, aceste creaturi ciudate,
Ce-apar, dispar, fiind maeştri în şmenuri mult mai rafinate,
Ne bâzâie an dupa an, şi-Ăl…mai de sus, să ne ferească !
Tot plănuiesc, cu gând viclean, planeta să ne-o cucerească ;
Însă e-o altă teorie care m-a dat pe omoplat :
Cică, de ei, dracu’ mai ştie ! demult Pământu-i invadat,
Şi n-au venit cu puşti, pistoale, ca primitivii, înarmaţi,
Ci, doar schimbaţi numai la ţoale, în şefi de state deghizaţi,
În împăraţi, bancheri, zmintiţi, chiar papa, deci, într-un cuvânt,
La ora asta, când citiţi, ei au controlul pe Pământ :
La “Naţiunile Unite”, decid războaie între noi,
Pe naţiunile lihnite, le-mping să facă tărăboi,
Ne duc cu preşu’, şi de nas, ne informează ce vor ei,
Şi ca să stăm cuminţi acas’, ne urcă preţu’ la ţiţei,
Nu mai vorbesc de sărăcie, de preţuri, că…mă iau fiori
Văzând cât dau pe o hârtie ce-i reciclată de trei ori !...
Şi, castraveţii !…stiţi prea bine, sunt documente în arhivă…
Cu ei au vrut să ne termine prin lovitura decisivă !...
Norocul, însă, ca români, cuminţi, supuşi, un neam pios,
E că-i avem pe cei mai buni extratereştri, ăi de jos,
Ce au şi milă, îndurare…cu munca am cam terminat,
Agricultura, pe ogoare, o fac doar ăia de la “stat”
Şi cu atâtea datorii, fiind demult pe arătură,
Ne bagă de la FMI, şi pe…scuzaţi ! cât şi pe gură ,
Iar tineretul inimos, mândria, seva, vâna ţării,
Găsit-au că are folos, printre străini, în largul zării,
Şi, chiar de sunt bine serviţi, cum nobilă ne este viţa,
Pensionarii ofiliţi, când sunt votări, cu linguriţa,
Cu mult mai simplu eu deduc că teoria este bună…
Priviţi, doar…cine ne conduc !…parcă ar fi picaţi din Lună !

Valeriu Cercel

Frumoasa de tot.
Trebuie pusa pe bloagele tuturor politicienilor nostri.

foarte tare Valeriu! felicitari!

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, la fel, şi ei,
Mi-amintesc, şi nu sunt glume, când eram noi tinerei,
Un flăcău, un oarecare, când la vatră s-a lăsat,
Era copt, om pe picioare…ce să mai ! era bărbat ;

Prima toamnă cum găta de cules la razachie,
Omul se căpătuia cu vreo Leană sau Mărie,
Ca apoi, bun amorez, în micuţul lor cătun,
Era gata de botez chiar în postul de Crăciun,

Şi cu Leana, ori Măria, făcea casă şi copii,
N-avea treabă cu chiria, sau, la Visa, datorii,
Ajungând la patruş’cinci, vârsta când aproape toţi
Cumpărau din târg opinci la nepoate şi nepoţi….

S-au schimbat atâtea-n lume, oamenii, şi ei, la fel
Un flăcău, şi nu dau nume, fiind mulţi astăzi ca el,
Nu ştie ce-i căsnicie, de copii nu vă mai spui,
Când, o zi, la cătănie, nu a fost în viaţa lui,

În schimb, şade cu chirie, singurel, ani după ani,
Având doar o datorie…dar, nu pomenim de bani,
Nici de Leni, nici Mărioare, căci o frază e destul,
Un flăcău la vârstă mare nu-i bărbat, dar e mascul,

Şi de-abia când e sătul de spălat, gătit, călcat,
Şi prin casă, de fudul, zi de zi făcând curat,
Socotind că nu e drept slugă-n casa lui să fie,
Se decide, înţelept, să-şi găsească o soţie,

Însă după cununie, pân’ să se acomodeze,
I se scoală pe chelie, sictirit, să divorţeze,
Căutând la disperare ca să scape de năpastă,
Şi tot din motive care…l-au făcut să-şi ia nevastă.

Valeriu Cercel

Asa e nene!

La nouăş’trei de ani ce-i împlinea,
Ca amatoare de senzaţii tari,
N-aş fi crezut, nici mort, în viaţa mea,
C-o va mierli în somn, la ore mari ;

Dormind, fără dureri, este un vis,
Cum ai pocni din deşte, dac-ar fi,
Şi-apoi să te trezeşti în paradis…
Să mor, c-aşa şi eu aş tot muri !

Dar nicidecum în chin diavolesc,
Să văd moartea venind cu ochii mei,
Să urlu şi-ngrozit să mă topesc…
Ca cei de îi căra-n Merţanul ei.

Valeriu Cercel

La judecata de apoi,
Care teribil a decurs
Cu martori, lume, tărăboi,
Am fost trimis iar înapoi
Să vin cu probe la recurs,

Iar avocatu-a explicat
C-al meu dosar e dispărut,
Aşa că sunt imaculat,
La propriu şi la figurat
Şi în prezent ca şi-n trecut,

Iar dac-aveau vreo îndoială…
Doar milostenie a fost,
Fiindcă eu, nici pomeneală
Să mă mânjesc, s-ajung în smoală,
Când mă aflam, de fapt, în post

La minister, ca birocrat,
Mărunt inspector la finanţe….
Poruncile le-am respectat,
Pe cel de sus l-am venerat
Şi, tot ce am, posed chitanţe ;

Cicătelea, pe litoral,
Am fost văzut c-un plic în haină
De la un şef de mic local
Ce m-ar fi uns, colegial,
La nu ştiu care cină,-n taină (?!)

De m-am crucit şi m-am jurat,
Să mor de moarte naturală !
De când mă ştiu nu am luat
Vreo contribuţie, pe blat,
Că am intrat, şi mort, în boală,

Simţind pe şiră reci fiori
Tot învârtindu-mă-n mormânt…
Nu scapi de ei nici dacă mori,
Ai dracu’, de informatori !
…precum în cer…şi pe Pământ.

Valeriu Cercel

Asta-i societatea noastra.
Ridendo castigat mores.

N-am înţeles decând sunt eu,
Cum au ajuns unii, la noi,
De-şi bat nevestele mereu,
Pân’ am sucit canalul doi

Aiurea, meciuri nu erau
Şi la prostii nu mă zgâiesc…
Savanţi iluştri comentau
Acest nărav, pur, românesc,

Care…de ani l-au studiat
Şi cercetând, în mod firesc,
Cu toţii au concluzionat
De ce la moacă o primesc

Femeile, bine’nţeles,
De la bărbaţi, nişte barbari (?!)
Consumatori ce fac exces,
Beţivi, şi încă, ordinari,

Din vina care-i tot a lor
Cum sunt zgârcite foarte rău
Şi-n ruptul capului nu vor
Să le dea bani pentru trăscău !

Valeriu Cercel

De s-ar vinde-n târg prostia,
Sau la mall în vr’un butic,
N-aş plăti la bloc chiria
Şi-aş lua şi eu un pic ;

Doar un gram şi-ar fi de-ajuns,
Chiar inspector prin Paşcani,
După cât aş fi de uns,
N-aş mai scârţâi de bani,

Iar cu două, fac prinsori
Că-ntr-o zi m-aş procopsi,
Aş vota de patru ori
Şi-aş scăpa de datorii…

Dar cu cinci, pe cinstea mea !
Aş fi sculă-n minister,
Plus că am şi-o pilă grea…
Văru’ Lică…e şofer,

Şi…de n-aş avea eu minteee,
La vr’un kil, n-ar trece-un an
Şi-aş fi, sigur, preşedinte,
Sau prin U.E., din cioban,

Însă, cu atâtea rele,
Nu se vinde-n galantar,
Că, la fel ca toate cele
Şi prostia e un dar,

Bâzâind, ca toţi deştepţii
Amărâţi şi ofticaţi,
Că doar proştii şi inepţii
Au fost binecuvântaţi.

Valeriu Cercel