CITATUL ZILEI

Nu trebuie.

Ce frumoasă e viaţa atunci când ceea ce faci e frumos!

Dostoievski.

Nu ma pricep sa descriu frumusetea, stiu insa sa simt frumosul si sa conduc gandul, cu voia, catre locul bun, unde ceea ce fac devine frumos. Acest frumos apare prin expresia de bucurie a acelora din jurul meu. Si ma bucur si eu, de bucuria oamenilor frumosi, carora le-am daruit ce am putut.
Toti tindem catre frumos, unii sadim flori, altii cladim imperii, asortam un meniu, sculptam, coasem nasturi, calcam batiste sau cantam in biserici. Totul devine frumos doar prin noi.
Putem zambi multumiti, cu acel zambet atotstiutor al sigurantei, ca intentiile noastre sunt rasplatite si totul decurge bine si frumos, fiindca cineva acolo sus, ne iubeste. Multumim.

Mm. E o viziune cam roz. Adevarata, probabil. Eu acum sunt la stadiul in care vad in jurul meu doar draci si intuneric, ca batranul din Pateric. In timp ce ceilalti il vedeau inconjurat de ingeri si de lumina.

Pune-ti si tu ochelarii de soare.

Cat despre viziunea roz, vine din adancul inimii, daca o deschizi. Intai e verde, iar mai adanc e roz. Si realitatea este ceea ce percepi, deci merita sa iti tii rasuflarea o clipa si sa asculti linistea din cap
Sa vezi cum dispare tot ce e intunecat. Doar stii de ce e negru, de tumultuos.

Myrk. Totul trece.

Realitatea e cea care este, nu este autosugestie. Iar moartea e realitatea suprema. Ma rog, nu suprema, imediata, sigura.

Annmarie a scris:Ce frumoasă e viaţa atunci când ceea ce faci e frumos!
Dostoievski.

Nici nu poate fi altfel ...

Frumosul e frumos indiferent de lumina in care apare, iar rozul nu devine roz ci este hai, cararuie, cararuie..

Deci sistemul de referinta care-i?

Nu exista un sistem general de referintza pentru frumusete dupa cum nici esentza vietii nu este perceputa de doi oameni la fel .

Confucius spunea ca ''fiecare lucru are frumusetea lui, dar nu oricine o vede'' : rozul e roz , corect ,  dar ce te faci cu cei carora le displace aceasta culoare ?

Sa privim cu detasare ! Obiectivi. Insa, pentru binele nostru, sa condimentam, sa asezonam incat sa ne placa. Myrk, nu uita sarea si piperul !
Doar n-om roade la radacini de pe acum. Folosim sisteme de referinta diferentiate, iar cand discutam, folosim atat sistemul propriu, cat si al interlocutorului, ceea ce nu inseamna sa cedam tot spatiul gandirii personale acceptarii gandurilor altuia/ altora.
Toti avem capacitatea de a conduce un gand propriu, respectand un codex, unii am condus mai mult, altii mai putin; fiecare avem stilul nostru. Unii conducem vioi, altii prudent. Mie imi place sa am grija de tot ce am. Stau in masinuta mea, roz si incerc sa nu privesc peisajul cat conduc

Si atunci de ce ar fi universul frumos? De ce ar exista dualitate? In momentul in care percepi frumosul te raportezi la ceva, altfel nu l-ai percepe ca atare. Ce este acel ceva? Ce este axis mundi?

Da-mi voie putin la sistemul tau

De referinta? Nu de acceptul meu ai nevoie.

Sa nu zici ca sar gardul electric