CITATUL ZILEI

Pai, fericirea nu vine din lucrurile marunte? Doar sa fii dispus sa le vezi.

Depinde de fiecare in parte. S-ar putea ca lucrurile alea care ni se par noua marunte sa nu fie chiar marunte.

atat de simplu a scris:Asta inseamna ca ii dai dreptate lui Hugo. Eu as inclina spre Cioran. Exista si pesimisti incurabili, desi nu as spune asta despre Cioran. Mai degraba l-as considera realist.

Un realist il consider si eu pe Cioran , de un realism dus la extrem , nu sceptic si nici pesimist : avand o asemenea gandire fericirea de orice natura este mereu umbrita , mereu pe locul doi ...
Hugo a formulat extraordinar de frumos , fericirea nu ne este la indemana , rar o gasim asa pur si simplu si de cele mai multe ori trebuie semanata  de vrem sa o culegem   .... asta daca nu ne-o fura altcineva intre timp .

Imi permit sa te contrazic , poate nu constientizeaza , nu are aceasta capacitate ,  dar simte si simte durerea sau discomfortul  , de aceea plange , astfel consider ca prima  a fost nefericirea    ... vine si fericirea imediat , odata cu primul alaptat : astfel facem cunostinta cu extremele in primele ore de viatza   ) ... e doar o parere  .

Nu te mai contrazic , doar il citez pe Jean Anouilh    :

''La ce bun sa contrazici o femeie? E mult mai rentabil s-o lasi sa-si schimbe singura parerea.''

Ma intreb daca are dreptate ?    .... am o dilema  

Eu cred ca durerea se poate simti si fara termen de comparatie. Si ma refer la durerea fizica. Senzatia e preluata de niste stimuli si ajunge la creier, acesta dicteaza niste reactii:plansul poate fi una dintre ele. Ceva nu-i bine, e un disconfort, ba chiar ar fi si un termen de comparatie (in cazul bebelusilor), din prima zi de viata apar situatii diferite pentru el. Un copil plange cand se simte bine, cand e satul, cand nu-l doare nimic? Sau plange cand exista o situatie care nu-i asigura confortul si cere celor mari sa ia masuri? Asa ca tot nelamurita sunt: ce a existat prima data? Fericirea sau fericirea?

Shadow, femeile incapatanate nu-si schimba parerea. Si si-ar schimba-o daca partea adversa (barbatii, din cate imi dau eu seama) ar veni cu argumente.

ei*, scuze... nefericirea

Daca in burtica ii era (si-i era) bine, atunci prima a fost fericirea. Sa treci printr-un vagin de femeie nu e prea placut cand te nasti, deci apoi este nefericirea. Mai tarziu, ca adult e placut, deci intai este fericirea, iar apoi cand afli ca a ramas gravida vine nefericirea. Ma rog, sunt interpretabile sentimentele!

Decat sa-ti schimbi parerea, nu e mai simplu sa schimbi barbatii?

Daca a fost o sarcina cu probleme, embrionul s-a confruntat si cu nefericirea. Dar noi vorbim despre oameni sau despre ovule aici?

Ne dam cu parerea. Primul moment al existentei nu poate fi decat unul fericit. De ce ar fi nefericit? Deci prima data ar fi fericirea, deci.

Fericit pentru cine e primul moment? Pentru cel ce se naste?

Primul moment, adica zigotul. Ma rog, nu stiu daca respectivul constientizeaza. Se spune ca sunt copii care inoata in burtica, in lichidul amniotic. Probabil ca sunt fericiti. Copiii percep altfel fericirea sau nefericirea. Poate sa fie un copil cu probleme, dar poate fi fericit, in felul lui. De fapt ce e fericirea? O stare de fapt sau doar o perceptie?

Eu nu cred ca acel copil isi pune intrebari. . De fapt, de cand incepe sa fie copil? In starea in care e in burtica, el inca se transforma. Deci, eu vreau sa vorbesc acum de produsul finit.