Povestiri cu talc

Pe un alt forum, cineva de varsta mea sau mai tanar se plange de copiii lui care nu mai ies si ei sa bata mingea, stau toata ziua la computer. Si incep sa ma intreb ce atata lupta pentru progres daca nu il acceptam in viata noastra. Tot timpul suntem nemultumiti de copiii nostri.
Tata zicea ca el in tinerete invata pe camp, cu vaca. Acum noi astia batem toata ziua mingea in loc sa facem ceva util.
Ma tot gandesc asa in viitor... oare copiii nostri ce or sa zica de copiii lor: "Uite si tu la astia... stau cu capul bagat in castile alea si comunica mental. Nu ar mai pune si ei mana pe o tastatura sau un mouse..."

mare adevar graita-i!evolutia nu e intotdeauna benefica...sportul,miscarea ar fi necesare...dar daca noi am acceptat progresul,l-am dorit,atunci pentru ce mai comentam?la 15-16 ani faceam km urcand si coborand scarile,numai de dragul de a iesi din casa...daca aveam net,cred ca stateam la"vrajeala" in casa...nu mai coboram 3 etaje sa vad daca(iubitul,amicul,prietena...sau vecinul)are lumina aprinsa in dormitor

"Undeva la tzara,doi tarani se iau la hartza.Merele dintr-un pom care este al unuia dintre ei au cazut pe pamintul celuilalt.Asa cum se intimpla de veacuri la tzara,fiecare spune ca merele sint de drept ale lui.
Trece un intzelept,despre care se spune ca este un sfint.Cei doi tzarani il roaga sa faca dreptate.Intzeleptul ii intreaba:
-Vretzi ca imparteala sa se faca dupa judecata omeneasca ori dupa judecata lui Dumnezeu?
Tzaranii au raspuns intr-un glas:
-Dupa judecata lui Dumnezeu.
-Si n-o sa aveti nimic de spus?
-Nimic.
Atunci intzeleptul aduna merele,face o gramada mai mare intr-o parte,iar de partea cealalta lasa un singur mar.Dupa care da gramada unuia dintre tzarani si marul celuilalt,fara sa le arunce macar o privire.
Apoi isi vede de drum,fara sa scoata o vorba.
Sintem la "povestiri cu tilc".Care e tilcul povestirii de mai sus?Dar pentru asta,n-ar trebui mai intai sa stim carui tzaran i-a revenit gramada cea mare si caruia marul singur?

Daca este sa te iei dupa judecata lui Dumnezeu, nu trebuie sa stii cui ii revine gramada cea mai mare. Cand ne educam copiii, trebuie sa-i invatam ca viata nu este dreapta, ca este o cursa, dar unii sunt asezati la 10 km de lina de sosire, altii la 2 cm, evident cine soseste primul are toate meritele, de aceea meritul cel mai mare al unui om este norocul lui. E trist sa citesti romane si sa vezi in filme cum eroii pozitivi castiga si apoi sa constati ca realitate nu este totdeauna asa. Mie mi s-a parut foarte cu talc povestea.

In alta ordine de idei, propun sa formulam cuvintele ca la rebus. Ochiul omenesc de la o varsta este capabil sa citeasca cuvintele, nu literele, de aceea e mai usor sa citesti tara sau taran decat tzara sau tzaran, sandrama decat shandrama. Treaba este dovedita.

Un barbat si o femeie erau casatoriti de peste 60 de ani. Ei impartaseau totul si discutau despre orice. Nu aveau secrete unul fata de celalalt, cu exceptia unei cutii de pantofi pe care femeia o tinea pe dulapul ei de haine, si despre care l-a atentionat pe sotul ei sa nu o deschida sau sa intrebe de ea vreodata.
In toti acei ani, el nici nu s-a gindit la cutie, dar intr-o zi, batrinica se imbolnavi foarte tare si doctorii ziceau ca nu prea mai are sanse sa se insanatoseasca.Incercind sa puna toate lucrurile in
ordine, batranelul a luat cutia de pantofi de pe dulap si a pus-o langa patul sotiei sale.
Era si ea de acord ca era timpul sa afle si sotul ei ce era in acea cutie.Cand a deschis-o, in cutie erau doua papusi crosetate si o gramada de bani : in total vreo 25.000 de dolari. El a intrebat-o despre continutul acestei cutii.
Cind ne-am casatorit , spunea ea, bunica mea mi-a spus ca secretul unei casatorii este sa nu te certi niciodata..Spunea ca intotdeauna cand ma voi supara pe tine , sa tac din gura si sa crosetez o papusica.
Batranelul era atit de impresionat, incat abia isi putea stapani lacrimile. Doar doua papusi erau in cutie ! Ea fusese suparata numai de doua ori in toti acesti ani in care au trait impreuna. Nu mai putea de fericit!
Iubito, spuse el,inteleg existenta papusilor, dar toti acesti bani?
Oh, zise ea, acestia sunt banii pe care i-am obtinut din vanzarea papusilor...

Femeile , inventive ..

Parerea mea este ca nu poti sa iubesti pe altcineva asa cum trebuie, daca nu te iubesti intai pe tine insuti, la fel ca si in cazul respectului. IN primul rand trebuie sa inveti sa ai respect fata de propria persoana si in felul asta vei sti sa-i respecti si pe ceilalti si invers, respectandu-i pe altii te vei respecta pe tine. Apoi va veni si respectul celorlalti fata de tine si iubirea celorlalti. E cam un cerc vicios.