Povestiri cu talc

Asta conteaza, asa-i!  

 Si eu cred ca asta conteaza!Sunt insa lucruri pentru care exista un  timp optim si daca nu le faci atunci,  pretul platit va fi mai mare...ceea ce le confera o plusvaloare, dealtfel

N-am verificat autorul povestirii anterioare, mi s-a parut prea ciudata povestea oricum si am fost ocupata sa imi dau seama ce ma deranjeaza...talcul pentru mine a fost ca nu stii niciodata ce se ascunde in trecutul si in viitorul cuiva.Sau cum va actiona o persoana in diverse imprejurari

Din pacate, oamenii sunt imprevizibili, cred ca nici de noi nu suntem siguri cum am actiona in anumite circumstante, indiferent de educatie si de principii. Sunt momente in viata care te paralizeaza si chiar daca dureaza o clipa, raul e deja produs.

Adevarul este ca intotdeauna vor exista chestiuni pe care nu le vom intelege, indiferent daca articolul este adevarat sau nu. Domnul lucreaza pe cai misterioase

Nu poate lucra la vedere ?   .. cu atatea mistere ajungem sa ne imbatam cu apa rece .  

Pai lumea intreaga-i mister; de aceea unii se imbata si cu alcool, nu numai cu apa rece, pentru ca nu inteleg nimic din ea!  
Nea' Napoleon se plimba (desigur) pe campul de lupta in timpul unei batalii; intr-o transee, pitit, sta o mogaldeata de om. Napoleon se apropie, il vede, constata ca omul cu pricina face parte din armata sa, si-i zice: - Asculta, soldatule, ori iti schimbi numele, ori iti schimbi stilul!

In noiembrie 1958 scriitorul John Steinbeck, autor al capodoperelor Oameni si soareci si La rasaritd e Eden primea de la fiul sau Thomas, pe atunci in varsta de 14 ani, o scrisoare prin care acesta isi anunta parintii ca s-a indragostit. Steinbeck i-a raspuns in aceeasi zi si i-a scris cateva sfaturi minunate, pe care va invit sa le cititi astazi.

New York
10 noiembrie 1958

Draga Thom,
Am primit scrisoarea ta in aceasta dimineata. Iti voi raspunde din punctul meu de vedere, urmand ca, desigur, Elaine sa iti raspunda dintr-al ei.
In primul rand: daca sunteti indragostiti, e un lucru bun; este cel mai bun lucru care se poate intampla oricui. Nu lasa pe nimeni sa-l faca mic sau neinsemnat in ochii tai.
In al doilea rand: exista mai multe tipuri de dragoste. Unul este acel lucru interesat, meschin, zgarcit si egoist in care unii utilizeaza dragostea pentru a-si da importanta. Acesta este tipul urat si schilodit. Celalalt este o revarsare a tot ceea ce este frumos in tine – de la bunatate, la consideratie si respect – nu numai respectul in plan social, ci un respect mult mai mare, care vine din recunoasterea unicitatii si valorii unei alte persoane. Primul tip te poate face bolnav, mic si slab, in timp ce cel de al doilea poate revarsa in tine forta, curaj si bunatate. Si chiar o intelepciune pe care nu stiai ca o ai.
Spui ca nu este un foc de paie. Daca simti atat de profund, atunci cu siguranta ca nu este un foc de paie. Dar nu cred ca ma intrebi ce simti. Tu stii asta mai bine decat oricine altcineva. Ce iti doresti este ca eu sa te ajut cu ceea ce ai putea face in aceasta privinta, iar acesta este un lucru pe care pot sa ti-l spun.
Acorda-i gloria pe care o merita si bucura-te de ea si fi recunoscator pentru asta. Darul iubirii este cel mai bun si mai frumos dar. Incearca sa-l traiesti din plin. Daca iubesti pe cineva – nu exista nimic rau in a spune asta – trebuie doar sa-ti amintesti ca unii oameni sunt foarte timizi si, uneori, declarea iubirii trebuie sa tina cont de aceasta timiditate.
Fetele au un mod de a sti ceea ce simti, dar, de obicei, le si place sa le spui ceea ce simti.
Uneori se intampla ca, dintr-un motiv sau altul, sentimentele tale sa nu fie impartasite, insa aceasta nu inseamna ca tot ceea ce simti este mai putin bun sau mai putin valoros.
Si, nu in cele din urma: stiu ceea ce simti pentru ca si eu am simtit asa si sunt sunt bucuros ca ti se intampla si tie.
Vom fi bucurosi sa o intalnim pe Susan. Va fi foarte binevenita. Iar Elaine va face tot felul de pregatiri pentru ca asa este felul ei si va fi si ea foarte bucuroasa. Si ea stie despre iubire si poate ca iti va fi mai de folos decat pot eu sa iti fiu.
Si nu va faceti griji ca va veti pierde iubirea. Daca este iubire adevarata, acest lucru nu se va intampla. Principalul este sa nu va grabiti. Nimic din ceea ce este bun nu se pierde.

Cu dragoste,
Tata

  Foarte frumos!!Cred ca multe povesti de iubire ar fi fost altfel daca protagonistii ar fi gandit asa
Sunt curioasa cum a evoluat povestea de dragoste a baiatului!

Scuze!

Foarte frumos Aella!  


Femeia de carieră

de Mircea Dinescu

 Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaţii, iar acum nu mai ştiu cum să scape de acest groaznic privilegiu. Muncesc ca nişte tâmpite, îi mulţumesc patronului că le dă şansa extraordinară de a lucra şi-n weekend, ca să se afirme şi să se ţina de deadline.  
Şefii pleacă de vineri la prânz şi-i mai vezi luni după-masă, când se deşteaptă din mahmureli de cinci stele.  
Timp în care ai deosebita onoare de a le ţine locul, că de-aia ai dat atât din coate şi-ai făcut ulcer de când mănânci numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajungi femeie de nădejde.  
Firma te-a răsplătit cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal.  
Noaptea visezi color Acrobat reader, Outlook şi Power Point, coşmarul ţi-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte".
În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici şi te trezeşti ţipând.
Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că e deja 7,30 şi la 8 trebuie să fii la firmă şi-ai dormit strâmb şi-ţi stă bretonul ca o bidinea.  
Scuză-mă, te las puţin pe fir, că mă cere unul de nevastă...  
Munca e bună numai când ţi-aduce un franc cinstit în buzunar şi mai ales, îţi dă şi răgazul să-l cheltuieşti.  
Sistemul suedez prevede că trebuie să ameţeşti muncind cinci zile pe săptămână şi să ameţeşti în bar două zile pe săptămână..  
Ăsta e raportul minim rezonabil.

   Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood care insinuează că o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naşte trei pui vii pe care îi hrăneşte cu lapte praf, soţul o iubeşte leşinant, deşi o vede cam şase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deşi e neurochirurg şef la Memorial Hospital , nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase şi-o aşteaptă pe ea cu maşina la firmă, seara.
Pardon, noaptea.
Nu se ştie când operează el pe creier şi mai face şi lecţii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri şi de convins opt clienţi să investească.
Femeile care au văzut-o pe Diane Keaton în "Baby Boom" se lasă drogate de gândul inept al unui perpetuum mobile.  
Au senzaţia că se poate orice.
Că soţul, copilul, ciobănescul german şi siameza aşteaptă oricât; ei latră la unison cu mândrie că au o directoare în familie.
Când ambii soţi muncesc deopotrivă, ajungi să le înţelegi masochismul, până la urmă.
Pericolul dospeşte abia când femeia de carieră are acasă un inginer care scapă la 4,00 de la uzină, apoi vrea mâncare cu sos, maieuri cât de cât curate şi puţin sex.  
Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorţul part-time şi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hor moni .
Când constaţi că fetiţa ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină şi uite că ştia ea ce ştia) şi bâzâie că pe bona o iubeşte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-ţi dai demisia.  
Copilul nu înţelege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n Bucureşti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecţiile).
Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluş.  
Dar tu, care-ai răspuns la celular şi-n clipa când te cerea ăla de nevastă şi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene şi ai continuat să vorbeşti cu şeful de secţie la telefon, nu prea înţelegi cum vine chestia asta cu renunţatul la carieră de dragul familiei.  
Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când ţi-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni?  
Nu e cazul, că pe vremea când ai văzut tu ultimul film încă nu se inventaseră telefoanele cu On şi Off, erau numai fixe cu roată şi fir cârlionţat.
Am chiulit şi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna...  
Chiuleşte şi tu, salvează-ţi viaţa, femeie!
Atât cât se poate.
Ia bunul simţ, în doze homeopatice.
Să ştii numai tu.  
Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere.
Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaţa mea n-a fost la Praga , ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la şedinţa de redacţie, lăsând vorbă că mi s-a spart ţeava de calorifer şi m-au chemat vecinii să strâng apa.
Mi-a rămas în cap (şi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR , de la Revoluţie , când habar n-aveau că intraseră deja în direct şi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!"...
Şi Mircea a ascultat.
Şi a ajuns departe.
Până când vom pricepe omeneşte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim.

 Important e sa-ti faci treaba (bine) fara sa fii sau sa devii obsedat!  Pe unde-am mai lucrat si eu, am intalnit obsedati de acest gen, si, mai ales, obsedate! Cu acest gen de personaje, orice fel de bune intentii se loveau ca de un zid!  Zidul plangerii!  

Fiecare zi trăită e o zi deosebită
Această povestioară te va ajuta să reflectezi. Continuă să citeşti, merită efortul.

Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a ridicat un pachet învelit în hârtie de mătase:
- Acesta - a spus - nu este un simplu pachet, e lenjerie.
A aruncat hârtia de împachetat şi a observat mătasea rafinată şi dantela.
- Ea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la New York, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.
S-a apropiat de pat şi a aşezat lejeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:
- Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită.
Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa.
Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la servici. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui.
Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.
Frazele “Într-o bună zi…” şi “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.
Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.
Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”. Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete şi veselie vieţilor noastre. Şi în fiecare zi imi spun că este o zi deosebită, fiecare oră, fiecare minut este deosebit.

trist dar adevarat. da, fiecare zi ar trebui sa fie o ocazie speciala

Fiecare zi este deosebita , uneori realizam alteori nu   .
In fiecare zi pierdem cate ceva : in majoritatea cazurilor lucruri marunte , neobservabile , altele in schimb ne fac sa suferim si suferim mult daca nu stim sa le inlocuim si sa mergem mai departe ...

Cazul cuiva... O ea care se muta in casa soacra-sii, foloseste tot ce-i in casa in care se muta, in schimb depoziteaza in camera personala tot ce-i apartine: vesela, asternuturi noi, nefolosite, aparate electrocasnice,etc.etc. La cativa ani dupa, un incendiu ii arde tot. Morala? Va las pe voi s-o ghiciti.  

Vulturul şi găinile


Într-o zi, plimbându-se prin padure, un om găsi un pui de vultur de abia ieşit din găoace. Dându-şi seama că dacă l-ar fi lăsat acolo, singur şi părăsit, l-ar fi condamnat la moarte sigură, omul luă puiul acasă şi-l puse într-un coteţ, împreună cu nişte pui de găină. Puiul de vultur crescu alături de aceştia şi, bineînţeles, învăţă să se poarte ca o gaină: scormonea pământul pentru a găsi viermi şi insecte, mânca seminţele pe care i le dădea stăpânul, cloncănea şi cotcodăcea, iar dacă bătea din aripi nu se ridica mai mult de câteva zeci de centimetri.

Au trecut astfel câteva luni, timp în care vulturul nu se îndoi nici o clipă că locul lui ar fi altundeva decât în curtea stăpânului, printre celelalte găini. Mai mult, era convins că el însuşi este o găină. Până când, într-o zi, privind spre cerul albastru şi fără nori, văzu un alt vultur planând maiestuos, aproape fără a-şi mişca aripile robuste. Vulturul a înţeles dintr-o dată care este adevărata lui natură. Şi-a dat seama că nu există obstacole care să-l împiedice să zboare, în afară de cele din mintea lui, şi, după câteva tentative, s-a ridicat în zbor spre infinit, într-adevăr liber.