ATEU versus CREDINCIOS

Rezumarea primului mesaj :

Pentru a nu derapa in teorii pasionale, propun sa incercam sa vorbim aici pe 2 canale clare, distincte si care pot (?) pune mai bine in lumina parerile fiecaruia, pro sau contra.
Ma refer la cele 2 teorii de baza, Teoria Creationista si Teoria Evolutionista.
Din cate stiu, ultima are baze stiintifice, studii, cercetari, dovezi. Unele inca nefinalizate, adevarat, tocmai pentru faptul ca se doresc dovezi solide in sprijinul afirmatiilor facute.
Am auzit cateva pareri care afirmau ca Teoria evolutionista este o teorie nascuta inaintea dovezilor.
Oare nu asa este corect? Nu asa trebuie sa evolueze stiinta? Prima oara observi fenomenul apoi lansezi cateva ipoteze pe care le argumentezi mai tarziu cu dovezi pe baza observatiilor facute. Si cand spun dovezi, ma refer la date stricte, matematice, stiintifice, palpabile.

itina....Sigur ca ma mir, ce-i aia sa crezi preventiv? asa merge? Credinta vine din suflet, nu din calcul, din cate stiu eu, altfel nu este decat o ipocrizie, ca si cum s-ar incerca sa il ''duca'' pe Dumnezeu. Preventiv te poti duce la biserica, sa bati cateva cruci, sa pupi cateva icoane si sa consideri ca ti-ai facut datoria, dar asta nu te si face un adevarat credincios.

Normal ca nu te face. Dar spune-le asta si celor nu stiu cat la suta si destul de multi, fie vorba intre noi, care cred ca in asta consta credinta. In a se ploconi la biserica, in a da acatiste peste acatiste, in a face pomeni peste pomeni...si cam atat. Pai, pentru ce toate astea? Pentru ca le este teama de ce va fi pe urma ori pentru ca sunt pur si simplu la necaz si simt nevoia de a crede in ceva. Pentru ca numai la necaz se trezeste omul sa fie crecincios.

de vei muri inainte de a muri, nu vei mai muri atunci cand vei muri",

Chiar azi am citit ceva legat de asta.Inca reflectez.Se poate referi la moartea tuturor legaturilor cu lucrurile materiale.Daca astea dispar, sufletul fiind imaterial...nu poate muri.Acum, depinde de ce alegem sa fim.

"A muri" are diferite sensuri, aici...

Da.

Citatul lui Pitu din acatist pare a fi catolic... daca nu ma insel...   Eu ma gandesc ca nu spune in sens morbid, ci la a muri fata de pacat. In sens biblic, plata pacatului este moartea. Daca mori fata de pacat, mai inainte de moartea fizica, vei fi viu cu sufletul, atunci cand vei trece la cele vesnice, chiar daca mori fizic. Daca te surprinde moartea fizica in pacat, vei fi mort si spiritual, si fizic. De fapt, adevarata moarte este despartirea de Dumnezeu, numita si moartea vesnica (prin pacat te desparti de Dumnezeu). De aceea se spune ca plata pacatului este moartea: intai, mori spiritual, apoi mori si fizic. Dar, prin cainta, poti invia spiritual: "de cate ori vei cadea, ridica-te si vei fi mantuit!" In acest sens inteleg eu citatul lui Pitu.   

Era clar ca n-o spune in sens morbid. Oricum, interesanta zicere, ca sa zic asa.   

Am gresit: Pitu voia sa interpreteze citatul in sens morbid!   Eu as zice insa asa (referitor la citat): bucura-te de viata si nu gresi! Sau, cum zice Fericitul Augustin: iubeste si fa ce vrei!   

Cum sa faci ce vrei? Mi se pare ca citatul zice exact invers.  Ideea era sa nu pacatuiesti, sa te abtii de la pacate, ca sa nu mori spiritual vorbind.

 Itina, tocmai asta e paradoxul: cand iubesti, nu faci ce vrei, ci ceea ce trebuie!   

Nu neaparat. Sau una n-o exclude pe cealalta.

In nici un caz nu faci ceea ce nu trebuie! Si nici tot ce vrei!   

cine ar vrea sa traiasca ca un mort viu?