Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

e cea mai la-ndemana....cred.

Buna si asta!

Unor intelectuali foarte modeşti

După şcoli, o facultate,
Plus cei şapte ani de-acasă,
Unii, nu vor să arate
Nici măcar un pic de clasă !

M-am postat, asta am vrut sa pierd.

Unor modesti foarte intelectuali

Facultate chiar de clasa
De-ar avea, dar nu se vede
Unii nu vor sa arate
Ca nu pot sa faca frate
Din nimic, doar mari talente.

Nu ma mir de altii, frate,
Ce au studii reale
Insa te cam dau pe spate
Ca n-au facultati...mintale !

Căţeluş cu părul creţ,
Fură raţa din coteţ,
El se jură că nu fură,
Dar să vezi ce-ncurcătură (!)
Că, fusei la judecată
Reclamând javra netoată,
Care avea şi recidivă
Şi dosar mare-n arhivă,
Vechi client pe la hingheri
De unde-a scăpat mai ieri
Şi-unde fuse condamnat
Tot pentru acest păcat ;
Cunoscând deci, inculpatul,
Nici nu mi-am mai bătut capul,
Eram sigur de succes
Şi-am pornit, dar,la proces,
Fără să-mi pun avocat
Sau să cer cuiva vreun sfat,
Socotind că treaba-i oablă,
Având martoră şi-o babă,
Plus vreo trei-patru vecini,
Chiar şi Ion, a lu' Mărin...
Toţi văzând potaia hoaţă
Împreună şi cu Zdreanţă,
(Alt borfaş, un găinar,
Hoţ de ouă din cuibar)
Care, cu neruşinare,
Ziua în amiaza mare
A intrat ca un tâlhar
(Zdreanţă stând la colţ pândar)
Şi-mi luă raţa, fără milă,
Ce-o ţineam pentru prăsilă ;
Dar buclucu' ăl mai mare
Fu în ziua următoare,
Când în faţa curţii-nalte
Furăm toţi pentru dreptate :
Eu, de raţă păgubit,
Inculpatul sus numit,
Zdreanţă, martor, şi complice,
Procurorul şi un vice,
Lume multă, gălăgie,
Toţi şedeam ca-ntr-o cutie
În sala de tribunal,
Mai ceva ca la un bal ;
Şi-ncepu dansu’, măi frate,
Procurorul pus pe fapte
Luă dosarul şi-l deschise,
Parcă dracu' îl lovise
Şi cu întrebări ghiulea,
Mă ţinti pe...dumnea-mea :
Că, de unde-avui eu raţă (?)
Dac-a fost, sau nu în viaţă (?!)
Am avut-o declarată,
Sau era ne-nregistrată (?!)
Am avut-o pe contract ?
Pot să le prezint vreun act ?
Ce-i dădeam eu de mâncare,
Dac-a fost la vaccinare,
Câte ouă a ouat
Şi de-am dat cotă la stat (?!)
Ori, dacă a fost răţoi,
Să le spun din care soi,
Fiind unii care ouă
(Că s-a dat o lege nouă)
Iar în caz c-a şi clocit,
Câţi boboci am dobândit (?)
...Nu cumva să-i fi mâncat,
Sau...vândut la alţii-n sat,
Că aveam belea mai mare,
Neavând act de vânzare...
Că de unde, că de cum,
Nu ştiam ce să mai spun,
Şi uite-aşa m-a tot sucit,
M-a întors şi învârtit,
Că din om cinstit, prădat,
Am ajuns eu inculpat,
Iar potaia, stai să vezi (!)
Că, din lipsă de dovezi,
Pe loc a fost achitată
Şi fiind calomniată,
Ceru şi ceva parale
Pentru…leziuni morale...
Am plătit şi-am terminat,
Dar ce , crezi că am scăpat ?
Mi-au făcut şi-o percheziţie,
M-au chemat şi la Poliţie,
Să declar ,cum s-a-ntâmplat (?)
De-am avut...raţă în sat !

Valeriu Cercel

Tare de tot! Felicitari.

Ti-a placut, dar vreau sa iti spun ceva despre aceasta poezica. In ea este un cuvant schimbat. Cuvantul "Politie".
Original a fost "Militie", pentru ca asta este o poezie scrisa de mine in 1981, pe vremea lui nea Nicu si care a fost la vrenea aceea publicara in ziarul "Micro Magazin romanesc" din New York, unul din ziarele romanesti din exil. Am crezut ca aceasta poezie nu va mai fi buna dar vad ca si astazi, doar ca am schimbat un cuvintel in ea, este actuala.
Numai bine !

Se spune cǎ mersul pe jos
(De doctori mari şi reputaţi)
E chiar util şi sǎnǎtos,
Da’ io nu cred, nici sǎ mǎ baţi ;

La şaişcinci de ani şi-un pic,
Bunica îşi fǎcuse normǎ :
Cinci kilometri, ca nimic,
Zilnic mergea sǎ fie-n formǎ,

Dar pentru mine, (vin cu fapte !)
Mersul nu-i bun, şi ştiţi de ce ?!...
Are acuma nouǎş’şapte
Şi nu ştiu unde dracu’ e !

Valeriu Cercel

Categoric..ce e prea mult strica! Chiar daca in prima faza iti face bine...

Anchetă pentru viol

Când un ţap ispăşitor
E găsit, de fericire,
Toate caprele, în cor,
Cer o...reconstituire !

Valeriu Cercel

M-am rugat capra să-i crape
Şi-a făcut-o, dar pesemne
Eronat, din două capre,
A crăpat-o p’a de lemne,

Astă noapte pe furtună
A pălit-o cu lumină,
Din gorun, ce capră bună !...
De surcele-i curtea plină…

Nu te joci cu-a Lui putere
Însă tare m-a durut,
Eu vecin, zahăr şi miere,
I-o dădui cu împrumut.

Valeriu Cercel

Se aud la Detunata, cum Humorul are gură,
Babele, bătu-le-ar Toaca, trăncănind pe arătură,
Cum se vaită Moldoveanu şi Neagoiu,-n defileu,
C-au uitat ce e Găina, ori, ce-i ăla…Penteleu,

Ajungând ca Piatra Arsă, făr-un şfanţ în Caraiman,
Cu Feleacu’, ce e-n casă, ăl mai mare bolovan,
Şi-au strigat la Porţi de Fier, să-i audă vreun Ceahlău,
De Măcin, de trai mizer, şi cât o duc de Rarău,

Regretând că, la-nceput, nu i-au luat pe Făgăraş
Să-i arunce peste Prut, unde-au supt din carandaş,
Ori, să-i strângă de Gutâi, în vreo grotă La Zaplaz,
Şi să pună Cheia-n cui, printre alea din Bicaz,

De-au ajuns la Clăbucet, cu Parângu’ ce se uscă,
Fi’n’că Bùcura, schelet, n-o scoţi din Poiana Ruscă,
Iară Ghiţu şi Ciomatu, pentru ultimul coltuc,
Lotru, doar s-audă satul, neavând nimic la Ciuc ;

Numai Neamţu’, se spera, să ridice ţărişoara,
Însă, din Stâncoşi, câţiva, îi ciordiră Scărişoara,
Şi cum umblă Sfinxu’, Tâmpa, cu Gurghiu’ la Bucegi,
Retezat, la culme, Omul, greu e astăzi să-l mai dregi,

A tăiat-o prin Curbură, Apusenii l-au tentat,
Nu mai e Întorsătură, înjurând chiar răspicat :
Dă-i în, Peştera Muierii ! de zmintiţi şi de mişei,
Vreau şi io trai, ca boierii ! Păi…ce, Pirineii mei !

Valeriu Cercel