Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

Am gasit cine a postat aceasta poezie cu numele Ion Pribeagul !Este "pitulicea" daca o cunoasteti, faceti bine si rugati-o sa schimbe numele autorului.

Se pare ca deja a degenerat totul.Faptele sunt fapte si ies la iveala mereu...

Nu inteleg cum de aceasta persoana a postat aceasta poezie cu numele de Ion Pribeagu?! Si mai ales ca este de aici caci i-am vazut numele "pitulicea"

atat de simplu a scris:Se pare ca deja a degenerat totul.Faptele sunt fapte si ies la iveala mereu...

Ar face bine sa corecteze numele autorului.
Nu stiu daca voi mai posta ceva pe-aici daca nu reparati greseala.

Sunt convinsa ce se va repara greseala daca e...

In mod sigur a fost o neintelegere..

Ce batalie pe drepturi de autor! Ati platit taxele?

Sanchi!
Recunoaste, ai plagiat un mare poet!

Dap, scuze pt evaziune fiscala, cu duiumul!

Plecai şi io în târg, sǎ vezi saftea,
De mǎ sculai devreme, dimineaţǎ,
Nu cred cǎ ceasu’ unşpe arǎta,
Sǎ casc un pic mai mult gura prin piaţǎ,
Da’ nu mǎ laud, nu e firea mea,
Ca mine, negustor, nu-i altu-n viaţǎ :

Luând în fugǎ praz,nişte mǎligǎ,
De brânzǎ doar nǎdejde mai era,
Cǎţaua aia proastǎ-a lu’ Cotigǎ,
Din lanţ scǎpatǎ, precum se vedea
Că-i atârna de gât doar o verigǎ,
Tot dupǎ mine, vere, se ţinea,

Ajuns în târg, potaia dupǎ mine,
Io cunoscut ca om cu maniere,
Un şut sǎ-i trag, da’ nu îmi şedea bine
Să mă confound cu-atâtea hahalere,
Şi pe Cotigǎ şi pe-a lui muiere,

Da’ fi-su-Ion, mǎ vede şi mǎ-ntreabǎ
Cât vreau pe javrǎ, c-arǎta de soi,
Îi cer aiurea, sǎ mǎ aflu-n treabǎ,
Vreo douǎzeci de mii de Lei dǎ-i noi,
Cǎ lumea, auzind, sǎri de grabǎ,
Se adunǎ nebunǎ dând puhoi (!)

Şi-ntr-o clipitǎ, cât aş zice zǎu,
Dǎdui cǎţaua, frate, luai şi plata,
Fǎcui şi cinste cu nişte trǎscǎu,
Da’ cât de bucuros fuse şi tata…
Îmi dete Ion pe ea, (nu-i bǎiat rǎu !)
Douǎ pisici de zece mii bucata !

Valeriu Cercel

Cin’ mi-a văzut poemele-n vreo carte,
A înţeles că sunt om serios,
Dar cine le-a citit, de curajos,
A constatat, din versu-mi fabulous,
Că sunt, şi pe deasupra, încă foarte….

Şi nu-mi permit, io care-s consacrat,
La birt recunoscut, în cartier,
De-o lume rafinată şi cu fler,
Să calc pe al meu nobil caracter
Venind, aiurea-n târg, c-un plagiat…

S-o fi-ntâmplat, nu zic, s-or fi lovit,
Vreo frază, vreun catren,-două sau trei,
Căci, muza, când mă prinde în condei
Şi-ajung s-o iau, la rime, pe ulei,
N-am timp să copiez vr’un ramolit…

Aşa că, observaţi, io-s plagiat !
‘nainte chiar să scriu poemu-acel,
De-un clasic ! Ce Ruşine ! Ce mişel !...
Şi mă gândesc să pun mâna pe el
De nu ar fi de-un secol decedat !

Valeriu Cercel

Felicitari!

Se înţelege de la sine
De ce nu stau toţi la un loc :
Ori că, nu se cunosc deloc,
Ori că, se ştiu chiar foarte bine.

Valeriu Cercel