Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

Dar nu pot sa scap prilejul de a veni cu o gluma...romaneasca :

Prietenul
(definitie)

Este persoana-aceea care,
După tradiţii româneşti,
Când ai necazuri, supărare,
E prima ce…o bănuieşti.

Poezioală de Clăciun

Cilculă un zvon nebun
Cale mult m-a întlistat,
Cum că, bunul Moş Clăciun
Nu-i…şi nici n-a ezigstat ;

Însă ce e mai bengos,
Zvonul nu-i de la zevzeci,
Oli de la vl’un ofticos
Din neam de celcopiteci,

Ci-i de la oameni matuli,
Educaţi, cu-n doctolat,
Că-i ştim după-njulătuli
Când cu pumnii-n pept se bat,

Ei au scos volba nasoală
Ce-mi ploduce azi fioli,
Fi’n’că au, măi nene, şcoală
De vechi dezinfolmatoli,

Şi mai fac şi băşcălie,
Cum că nu poate un moş,
Chiar la bloc sobe să fie,
Să coboale el pe coş…

N-ale balbă, sănioală,
Nasu’ loş, nici giucălii,
E doal o povestioală
Pentlu adolmit copii ,

Însă io, că doal mă ştiţi,
Categolic că lefuz
Ca să-i cled pe-aceşti loviţi,
Chiar de sunt puţin confuz,

Că, gândiţi-vă, ce-al fi
Ca în seala de ajun,
Cu cadouli, buculii,
Să nu vină Moş Clăciun (?!)

Sigul, ni se vol lungi
Ulechiuşele, doi coţi,
Pân’ la Paşti, când va sosi
Iepulaşul pe la toţi !

Valeriu Cercel

Foalte flumoasa! ))

ce mai avem, cat de cat, intr-un coltisor, spiritul copilului de altadat' !

Reţetă de cozonac

Am fost la ziua lui Costel
Şi-un cozonac, ne-am lins pe deşte!
Profesional, făcut de el,
Nevastă-sa doar se găteşte,

Şi, fi’nd momentul crucial
Şi deasemeni, în bonton,
Vreau ca ceva mai special
Să fac pentru revelion;

Mi-a dat Costică imediat…
Reţeta-i scrisă cu creion,
A luat-o-asear’, c-am fost plecat,
Gigel al meu, prin telefon ;

V-o dau şi vouă s-o-ncercaţi,
Al meu deja este-n cuptor,
Tre’ să îl scot, deci, mă iertaţi
De v-o dictez mai repejor :

Se bat şase ouă sparte
Fără coajă, zăhărel,
Drojdie jumate lapte
Dizolvată (zice el),
Un vârf de cuţit, mai mare,
(Eu am pus o linguriţă)
Rasă bine, scrieţi, sare
O juma’ de lămâiţă ;
Torni făina, uşurel,
Mestecând adaugi rom
(Păhărel cu păhărel
Fin’că deh ! şi tu eşti om)
Şi o iei încetişor
Pe coca la frământat,
(A mea fi’nd la coafor,
Pe-o vecină am chemat)
De o vezi cam molicică,
Frunză verde leuştean
Dă-i ‘nainte fără frică,
Ea să ţină de lighean,
Şi de s-a lipit de fund,
Fără nici o ezitare,
Unge-o doar c-un pic de unt
Şi aştepţi să crească mare ;
Apoi, o întinzi pe masă,
(Io având loc berechet,
Patru camere acasă
Am îtins-o pe parchet);
Scrieţi, pentru umplutură :
Dacă-l vrei mai parfumat,
Pune-i chiar fără măsură,
După gust, numai rahat ;
Eu i-am pus, gata crăpate
Patru nuci, vechi de un an
Din garaj, ce-au fost schimbate
La bătrânul meu Logan,
Iar apoi, gata isprava !
Coca o rulezi şi-atât….
Să nu uit…..unge şi tava
Chiar dacă va face gât !
Acum fug, e copt se pare,
Îl aud din dormitor,
Bate măi (!) cu disperare
În uşa de la cuptor !


P.S.

Mâine, de-mi aduc aminte,
Vă voi da, că nu e grea,
O reţetă de plăcinte,
Doar să vină….soacră-mea !

Valeriu Cercel

Dar daca mergem dupa statistici, si chiar fara ele, daca ar fi numai sa privim asa, cu un singur ochi, cam cine gateste prin marile restaurante ale lumii, prin marile hoteluri si rezorturi, vom constata ca majoritatea bucatareselor si a artistelor in arta culinara sunt...barbati !

femeile sunt bune si foarte bune !
Celelalte inca nu au fost evaluate !

Şi o iei încetişor
Pe coca la frământat,
(A mea fi’nd la coafor,
Pe-o vecină am chemat)
De o vezi cam molicică,
Frunză verde leuştean
Dă-i ‘nainte fără frică,
Ea să ţină de lighean,
Şi de s-a lipit de fund,
Fără nici o ezitare,
Unge-o doar c-un pic de unt
Şi aştepţi să crească mare ;

Cata imaginatie! Felicitari!

Pe scara noastră, la etajul trei,
Aveam un tânăr talentat poet
Ce, zilnic ridica la Dumnezei
Vecinei, o violă-ntr-un cuartet,

Cum începea să scrie un sonet,
Sacâzul se cernea cu gust amar
În lied, sau vreo sonată, menuet,
De închidea şi-n colţ la aprozar;

Bătu asear' la uşa-i încuiată
Să-i spargă scripca, futu-i mama ei!...
Când o văzu, pentru întâia-şi dată,
O pană se muiase-namorată
Şi-o violină-n noapte pe alei
De mână, un sonet şi o sonată.

Valeriu Cercel