Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

A trebuit sa te votez Valeriu...ai spus un mare adevar.

Vad ca s-a facut mutarea..poate se muta si comentariul meu....Multumesc

Se vede ca am baut. Tot prostii fac.

Toti facem prostii uneori...

Valeriu Cercel a scris:Se înţelege de la sine
De ce nu stau toţi la un loc :
Ori că, nu se cunosc deloc,
Ori că, se ştiu chiar foarte bine.

Valeriu Cercel

Cred ca am gresit cu ceva cand am postat-o
Titlul epigramei este :
"Bisericuţele la români"

Ma bucur ca v-a placut !

Nu ai gresit...asa a fost initial.

deci dau click doar la replay !
de-aia nu-ntelegeam eu de ce imi ies toate alandala.
Multam !

Nu ştiu cum este românul,
Dar mai mulţi, la o rachie,
Când de proşti fac băşcălie
Printre ei nu e nici unul (!)

Valeriu Cercel

M-am prins !
Am mai postat o epigrama si a iesit fain !

O bila alba si de la mine.

Prietenul (definiţie)

Este persoana-aceea care,
După tradiţii româneşti,
Când ai necazuri, supărare,
E prima ce…o bănuieşti.