CITATUL ZILEI

pitulicea a scris:La asta ma refeream:
Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.
Nu iubesti pe cineva pentru ceea ce iti ofera, ci pentru ceea ce este. Asta e parerea mea. Ca nu o aplic in practica, e alta poveste  Mi se pare firesc sa-i pui pe cei pe care ii iubesti inaintea ta. Daca te-ai pune pe tine, n-ai fi decat un egoist, lipsit de iubire.

Daca m-ai iubi cu adevarat, ai cumpara un pat ca lumea!

Cu citatul, niciuna. Cu iubirea, doar.

Mi-a placut asta cu iubirea pentru cineva pentru ceea ce este. Din pacate, azi este tocmai invers. Totusi, ca sa spui ca iubesti, tre' sa oferi ceva. Nu poti sa nu oferi nimic decat sentiment. Sentimentul poate fi pus in practica prin oferirea unui pat, de exemplu. In scop de odihna, desigur.

Pana si Dumnezeu asteapta ceva in schimb. Nu ca ar avea nevoie, ci pentru ca noi avem nevoie sa fim asa cum trebuie.

Asta e teorie. Eu nu prea simt iubirea asta in niciun fel. Dar nici nu ofer.

Si pentru ca vorbeam de Dumnezeu...
“Până nu-l găseşti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ţi găsesti nici sensul tău, nici sensul lumii.”
Arsenie Boca

In urma cu cativa ani as fi gasit vorbele astea doar ca pe niste cuvinte pompoase, menite sa-l atraga pe om spre credinta.
Acum pot sa spun ca am inteles sensul lumii Inca mai lupt sa ma aflu pe mine si sa ma aduc pe sensul bun. Cand ajungi sa descoperi "sensul", simti o mare liniste. In linistea aceea stii ca L-ai gasit pe Dumnezeu. Il simti
Nu, nu-s nebuna  Doar ca am indraznit sa trec dincolo de linia in fata careia multi se opresc. Si-s fericita!

Poate ca ar trebui sa incerc si eu sa-l gasesc. As vrea sa dau si eu un sens lumii mele.

Apoi pe Dumnezeu il gasesti in persoana celui de langa tine. Degeaba il cauti in cer daca aici nu-L gasesti, in locul unde crezi tu ca e cel mai putin probabil.

Tu e generic. Fara subtilitati.

Deocamdata te lupti cu mine, cu tine.

Se spune ca cea mai mare calitate e discernamantul, nu iubirea.

Deci tre' sa discerni cand e gluma si cand nu. Doar nu sunt atat de tembel sa persist intr-o chestie la nesfarsit, chestie care de fapt n-are niciun suport real. Noi cream lumi in mintea noastra care nu au suport real. Dealtfel, a-L gasi pe Dumnezeu inseamna a descoperi Adevarul, sa traiesti in lumea creata de Dumnezeu asa cum a gandit-o El, nu dupa cum ne-o imaginam noi ca ar fi.

Si daca tot am dat-o pe citate de teologi, sa vin si eu cu unul care imi vine in minte acum:

"Traim in una din infinitele lumi pe care ar fi putut sa le creeze Dumnezeu". Dumitru Staniloae

Si inca unul, de acelasi autor: "Nu a fost niciodata cand nu a fost nimic si nu va fi niciodata cand nu va fi nimic".

Acum numai pe baza acestor doua citate se pot scrie carti intregi si avea loc discutii interminabile. Ma rog, prima obiectie care s-ar aduce este de ce traim intr-o lume aparent imperfecta. Probabil pentru ca omul e perfectibil. Si nitel corupt, dar nu din constructie.

Mda. Inca nu realizezi ca n-a fost nicio gluma. Ma inclin.

Inseamna ca cei care ma vad imperfect sau defect inca n-au ajuns la intelegerea sensului vietii.

Sensul vietii e viata insasi. Se poate si cu litere mari.

"Iadul este supararea nesfarsita pe care i-am provocat-o lui Dumnezeu si pe care si noi il vom trai... candva." Ioan Istrati

Prin indiferenta. Atat.