Does God exist?

Rezumarea primului mesaj :

Povestea mea incepe la varsta de trei ani. Eram la bunici la tara impreuna cu sora mea mai mica, care atunci avea un an. Imi amintesc cum bunica se agita sa puna tuica dintr-o damigeana intr-un ibric, apoi a pus ibricul pe parmaluc si cauta o sticla. Unchiul meu care venise cu un prieten, se chinuia sa ne faca o poza, mie si sorei mele. Am si acum poza. Imi amintesc cum, dupa ce a plecat unchiu, bunica se chinuia sa o adoarma pe sora mea, iar eu alergam pe afara. Am alunecat pe o perie si am cazut pe spate. In cadere m-am lovit la cap. Am zacut inconstienta, nu stiu cat timp, dar cand mi-am revenit imi amintesc cum coboram printr-un tunel multicolor. Nu-mi amintesc nimic inainte de asta.
Sigmund Freud sustine ca un copil nu are constiinta pana la varsta de 3 ani. La mine aceasta experinta a coincis cu dobandirea constiintei. Dintr-o data am inceput sa vad lucrurile intr-o alta lumina. Am inceput sa vad detalii pe care pana atunci nu le vazusem. Imi amintesc ca dupa asta m-am dus in spatele casei si m-a speriat un vecin, am fugit si am intrat cu piciorul in coltul casei. M-am ales cu o cicatrice, o am si acum. E ciudat cum imi amintesc aceste detalii.
Si mai ciudat este faptul ca tot atunci am inceput sa-mi pun intrebari. Imi amintesc cum mi-a spus bunica ca D-zeu, seara ia soarele de pe cer si pune luna in loc. Am intrebat-o de ce soarele are in fiecare zi aceeasi forma iar luna in fiecare zi se schimba. N-a stiut sa-mi raspunda. La 5 ani mi-am dat seama ca luna este rotunda si ca ceva o lumineaza si din acest motiv nu este in fiecare seara la fel....putin mai tarziu mi-am dat seama ca pamantul este rotund....si bunica imi spusese ca e plat......m-a mintit !! Asta m-a infuriat
Aveam de pe atunci un simt al dreptatii si al adevarului pe care nu mi-l pot explica decat prin acel accident. Se pare ca in subconstientul meu s-a modificat ceva atunci.
De mica mi-am dat seama ca vad lucrurile altfel decat le vad altii si asta m-a mahnit. Simteam ca sunt in cautarea a ceva, dar nu stiam exact ce. Intr-un final am realizat ca-l caut pe D-zeu. Initial am crezut ca este un mos batran, care sta la portile Raiului, cu cartea vietii in brate si te judeca....asa mi-a spus bunica.....dar m-am gandit ca daca m-a mintit ca pamantul este plat ma poate minti si in privinta lui D-zeu....si asa am inceput cautarile pe cont propriu.
Pe la 14 ani am fost cu o prietena la o adunare a unor sectanti. Prietena mea mi-a spus ca acolo il voi gasi pe D-zeu. Pt ca eram noua, m-au pus sa-mi spun parerea despre un pasaj din Biblie.....nu va spun ce fetze au facut cand au auzit parea mea despre acel pasaj....dezamagita din nou.

VA URMA

Pentru inceput ma bucur ca l-ai descoperit pe Dumnezeu si nu ai ramas atee numai pentru ca nu l-ai gasit acolo unde credeai ca este.
Pana si Isus a spus sa nu facem ca fariseii care se intrec in rugaciuni doar pentru a fi laudati de semenii lor. Pentru mine un bun crestin nu este acela care merge zilnic la biserica, ci este cel care da de mancare unui om flamand sau care da o haina celui care are nevoie de ea. Stiu ca Dumnezeu este parte din acel om, pentru ca, asa cum ai spus si tu, Dumnezeu nu este un om, nu este o fiinta ci Dumnezeu este energie. In nici un caz faptul ca mergi in fiecare zi la biserica nu te face un bun crestin atata timp cat scopul tau nu este acela de a-ti gasi pacea sufleteasca ci acela de a barfi sau a mai asculta o barfa. Ca sa nu mai zic de cei, asa zisi crestini, care de anumite praznice, cand se imparte Aiazma sau Pasca, se bat, se injura, se dau railor ca sa apuce ei primii. Cu nimic nu le foloseste pasca sau aiazma daca in loc sa isi arate smerenia atunci cand primesc aceste sfinte "daruri", ei isi arata fatarnicia.
Dar, in fine, acum intelege fiecare cum vrea credinta.

Eu cred ca exista dar nu e atotputernic cum se zice, adica nu poate sa controleze lumea, de aceea lumea se duce de rapa si se intampla tot timpul atata chestii groaznice.Sau ar putea sa ne ajute, dar nu vrea, asta ar fi si mai rau...In prostii ca "asta meritam" nu cred...

Nu sunt putini cei care au studiat arhivele Vaticanului si au plecat de acolo cu o singura convingere: dumnezeu nu exista iar religia este o afacere de stat, politica si economica.
Faptul ca poate exista ceva, este de necontestat, dar cred ca tine mai mult de stiinta decat de abstract.

Sunt perfect de acord, religia e o afacere mare,un sistem ca si comunismul.

cine as fi eu sa neg existenta Lui?

Luna a scris:cine as fi eu sa neg existenta Lui?

Poate un om care gandeste?

ok, poate ca am nevoie sa cred in ceva suprem , in schimb nu cred in Biblie

Ciudat! Nu crezi intr-o certitudine-cartea exista, vechiul testament(marefer la iniruirea de personaje si fapte)in anumite parti este confirmat de catre istorie- si vrei sa crezi in ceva care ...

...care-si are originea, unde?
Povesti, legende, balade....etc.
Vorbe?

Nu stiu!

Mr., in Biblie gasim f multe contradictii tocmai de aceea nu cred in ea. Dupa mine este scrisa de un autor(sau mai multi) si este o carte, o carte a legilor intr-adevar , fara de care poate ca ne-am fi pierdut(spiritual ma refer) , dar doar atat .

Dap! Ai dreptate. Contradictia sta la baza existentei.

gresit..
la baza existentei sta punerea de acord