Does God exist?

Povestea mea incepe la varsta de trei ani. Eram la bunici la tara impreuna cu sora mea mai mica, care atunci avea un an. Imi amintesc cum bunica se agita sa puna tuica dintr-o damigeana intr-un ibric, apoi a pus ibricul pe parmaluc si cauta o sticla. Unchiul meu care venise cu un prieten, se chinuia sa ne faca o poza, mie si sorei mele. Am si acum poza. Imi amintesc cum, dupa ce a plecat unchiu, bunica se chinuia sa o adoarma pe sora mea, iar eu alergam pe afara. Am alunecat pe o perie si am cazut pe spate. In cadere m-am lovit la cap. Am zacut inconstienta, nu stiu cat timp, dar cand mi-am revenit imi amintesc cum coboram printr-un tunel multicolor. Nu-mi amintesc nimic inainte de asta.
Sigmund Freud sustine ca un copil nu are constiinta pana la varsta de 3 ani. La mine aceasta experinta a coincis cu dobandirea constiintei. Dintr-o data am inceput sa vad lucrurile intr-o alta lumina. Am inceput sa vad detalii pe care pana atunci nu le vazusem. Imi amintesc ca dupa asta m-am dus in spatele casei si m-a speriat un vecin, am fugit si am intrat cu piciorul in coltul casei. M-am ales cu o cicatrice, o am si acum. E ciudat cum imi amintesc aceste detalii.
Si mai ciudat este faptul ca tot atunci am inceput sa-mi pun intrebari. Imi amintesc cum mi-a spus bunica ca D-zeu, seara ia soarele de pe cer si pune luna in loc. Am intrebat-o de ce soarele are in fiecare zi aceeasi forma iar luna in fiecare zi se schimba. N-a stiut sa-mi raspunda. La 5 ani mi-am dat seama ca luna este rotunda si ca ceva o lumineaza si din acest motiv nu este in fiecare seara la fel....putin mai tarziu mi-am dat seama ca pamantul este rotund....si bunica imi spusese ca e plat......m-a mintit !! Asta m-a infuriat
Aveam de pe atunci un simt al dreptatii si al adevarului pe care nu mi-l pot explica decat prin acel accident. Se pare ca in subconstientul meu s-a modificat ceva atunci.
De mica mi-am dat seama ca vad lucrurile altfel decat le vad altii si asta m-a mahnit. Simteam ca sunt in cautarea a ceva, dar nu stiam exact ce. Intr-un final am realizat ca-l caut pe D-zeu. Initial am crezut ca este un mos batran, care sta la portile Raiului, cu cartea vietii in brate si te judeca....asa mi-a spus bunica.....dar m-am gandit ca daca m-a mintit ca pamantul este plat ma poate minti si in privinta lui D-zeu....si asa am inceput cautarile pe cont propriu.
Pe la 14 ani am fost cu o prietena la o adunare a unor sectanti. Prietena mea mi-a spus ca acolo il voi gasi pe D-zeu. Pt ca eram noua, m-au pus sa-mi spun parerea despre un pasaj din Biblie.....nu va spun ce fetze au facut cand au auzit parea mea despre acel pasaj....dezamagita din nou.

VA URMA

Astept cu interes continuarea.

Cand eram mica mergeam cu bunica la biserica,dar atunci nu observam ce fel de oameni mergeau acolo. Dupa ce am citit "Conditia umana" am inceput sa analizez oamenii.....am inceput evident cu preotul, care pana atunci pt mine era intruchiparea smereniei si bunavointei......tzeapa!!!! Am observat ca lumea se imbraca cu cele mai bune "tzoale" si merge la biserica sa pupe icoane si sa barfeasca.....ce legatura au toate astea cu D-zeu? Niciuna !!! M-am gandit atunci ca daca nu-L gasesc nici in biserica El nu exista.....si uite asa am devenit atee.
Asta mi-a complicat existenta foarte mult. Intr-un singur loc nu-L cautasem si nu ma asteptam sa-L gasesc acolo.

De fiecare data cand Il negam avea grija sa-mi dea cate o palma sa-mi demonstreze ca El exista. Am inceput sa-L caut din nou. L-am cautat acolo unde banuiam ca ar putea sa existe...in tot ce a creat. Singurul lucru care este comun creatiei este energia. D-zeu este energie....si se afla in noi, in fiecare.

Eu nu ma duc la Biserica prea des... de Craciun, de Paste, eventual la o sarbatoare mai importanta, insa asta nu inseamna ca nu cred in Dumnezeu. Oricum, cunosc un preot care merita tot respectul. Un om extraordinar.

Ma bucur ca tu ai intalnit un preot extraordinar, eu nu. Ce ma deranjeaza pe mine foarte tare este faptul ca pentru Biserica totul este o afacere......ma scoate din minti asta.

In viata, totul este o afacere. Pana la urma, si Biserica trebuie sa fie intretinuta cu bani. Curentul electric, incalzirea, intretinerea, etc. Nimic nu e gratuit

Raducu, zici ca esti credincios.....ce inseamna pt tine asta, si ce reprezinta pt tine D-zeu?

Ce insemna pentru mine sa fiu credincios? Sa fiu un om bun, o persoana corecta si sa cred in Dumnezeu. Eu sunt botezat ortodox, dar la fel de bine pot sa merg si la o biserica greco-catolica sau catolica. Nu pun mare pret pe ritualul uneia sau alteia.

Ce reprezinta pentru mine Dumnezeu?
Reprezinta un prieten, Creatorul nostru si Ocrotitorul nostru. Eu stiu ca exista si ca e undeva. Ca e catolic sau ortodox sau de alta religie, nu are importanta.

Suntem pe aceeasi lungime de unda?
Aaa si eu consider ca Dumnezeu are simtul umorului. Cateodata, mai fac cate o gluma legata de credinta si toti "oaaaaa , cum ai putut sa spui asa ceva, blasfemie", dar eu stiu ca cineva acolo sus probabil a ras la gluma mea . Altfel nu ne inzestra cu simtul umorului pe noi

Cam asa ceva

Raducu, adevarata blasfemie este sa minti, sa furi, sa faci rau intentionat, sa ucizi...etc.

Sunt un pacatos

Las' ca trece

Ma refer la faptul ca eu am alta viziune asupra existentei Creatorului. Personala, recunosc, dar nu cred ca sunt singurul care gandeste asa.

Fiecare crede ce a experimentat.....am o intamplare pt voi, dar mai tarziu.