Does God exist?

Rezumarea primului mesaj :

Povestea mea incepe la varsta de trei ani. Eram la bunici la tara impreuna cu sora mea mai mica, care atunci avea un an. Imi amintesc cum bunica se agita sa puna tuica dintr-o damigeana intr-un ibric, apoi a pus ibricul pe parmaluc si cauta o sticla. Unchiul meu care venise cu un prieten, se chinuia sa ne faca o poza, mie si sorei mele. Am si acum poza. Imi amintesc cum, dupa ce a plecat unchiu, bunica se chinuia sa o adoarma pe sora mea, iar eu alergam pe afara. Am alunecat pe o perie si am cazut pe spate. In cadere m-am lovit la cap. Am zacut inconstienta, nu stiu cat timp, dar cand mi-am revenit imi amintesc cum coboram printr-un tunel multicolor. Nu-mi amintesc nimic inainte de asta.
Sigmund Freud sustine ca un copil nu are constiinta pana la varsta de 3 ani. La mine aceasta experinta a coincis cu dobandirea constiintei. Dintr-o data am inceput sa vad lucrurile intr-o alta lumina. Am inceput sa vad detalii pe care pana atunci nu le vazusem. Imi amintesc ca dupa asta m-am dus in spatele casei si m-a speriat un vecin, am fugit si am intrat cu piciorul in coltul casei. M-am ales cu o cicatrice, o am si acum. E ciudat cum imi amintesc aceste detalii.
Si mai ciudat este faptul ca tot atunci am inceput sa-mi pun intrebari. Imi amintesc cum mi-a spus bunica ca D-zeu, seara ia soarele de pe cer si pune luna in loc. Am intrebat-o de ce soarele are in fiecare zi aceeasi forma iar luna in fiecare zi se schimba. N-a stiut sa-mi raspunda. La 5 ani mi-am dat seama ca luna este rotunda si ca ceva o lumineaza si din acest motiv nu este in fiecare seara la fel....putin mai tarziu mi-am dat seama ca pamantul este rotund....si bunica imi spusese ca e plat......m-a mintit !! Asta m-a infuriat
Aveam de pe atunci un simt al dreptatii si al adevarului pe care nu mi-l pot explica decat prin acel accident. Se pare ca in subconstientul meu s-a modificat ceva atunci.
De mica mi-am dat seama ca vad lucrurile altfel decat le vad altii si asta m-a mahnit. Simteam ca sunt in cautarea a ceva, dar nu stiam exact ce. Intr-un final am realizat ca-l caut pe D-zeu. Initial am crezut ca este un mos batran, care sta la portile Raiului, cu cartea vietii in brate si te judeca....asa mi-a spus bunica.....dar m-am gandit ca daca m-a mintit ca pamantul este plat ma poate minti si in privinta lui D-zeu....si asa am inceput cautarile pe cont propriu.
Pe la 14 ani am fost cu o prietena la o adunare a unor sectanti. Prietena mea mi-a spus ca acolo il voi gasi pe D-zeu. Pt ca eram noua, m-au pus sa-mi spun parerea despre un pasaj din Biblie.....nu va spun ce fetze au facut cand au auzit parea mea despre acel pasaj....dezamagita din nou.

VA URMA

Liderul spiritual Dalai Lama a strâns nu mai puţin de 4 milioane de fani pe site-ul de socializare Facebook de când şi-a deschis contul. Însă aceştia au fost zilele trecute şocaţi de un mesaj postat de acesta, conform căruia "religia nu mai este adecvată", scrie Huffington Post.
Citatul a fost luat din cartea publicată de el anul trecut, "Beyond Religion: Ethics for a Whole World", în care argumenta faptul că religia nu mai poate oferi răspunsuri societăţii actuale.

Acesta îşi argumentează mesajul prin faptul că majoritatea religiilor pun accent pe iubire, compasiune, răbdare, toleranţă şi iertare, care într-adevăr promovează valorile interioare, însă "fundamentarea etică a religiei nu mai este adecvată".

"De aceea am tot mai mult convingerea că a venit timpul să găsim o modalitate de a ne gândi la spiritualitate şi la etică dincolo de religie", a scris Dalai Lama pe Facebook.

Sursa

Profil Facebook Dalai Lama

Daca ne gandim la cate prostii face lumea in numele religiei, are multa dreptate. Preoti pedofili, credinciosi fanatici sau care nu respecta sub nici o forma invataturile...

Pai din nefericire nu-s numai cativa preoti rataciti, sunt cam multi pedofili, homosexuali, hoti, afaceristi, iar lista-i cam lunga. Pot da un numar foarte limitat de exemple de oameni adevarati din randul clerului. Acelasi lucru este valabil si pentru alte religii, iar aici pun accent pe cea musulmana, ca astia-s primii care nu respecta decat ce le place si pe deasupra mai vor sa-i aduca si pe ceilalti pe calea cea "dreapta", cu parul (a se citi AK) de preferinta.

Am citit si eu pe-aici si-am constatat un talmes-balmes de pareri, conceptii, contradictii, minciuni si superficialitate. Parerea mea:
1. Ca sa faci afirmatii despre o religie, trebuie sa cunosti foarte bine doctrina respectiva;
2. Trebuie sa faci distinctie intre doctrina si membri; ex: daca membrii calca stramb, nu inseamna ca religia respectiva n-ar fi buna;
3. Trebuie sa ai o viziune de ansamblu despre propria ta religie, despre religii, despre lume si despre intreg universul;
4. Trebuie sa ai o experienta personala in propria ta religie;
5. Si nu in ultimul rand, ar trebui sa te intereseze permanent adevarul (si sa fii bine intentionat, nu inchistat in gandire sau fanatic  ). Cu argumente logice, supralogice, stiintifice, arheologice, istorice etc etc etc. Nu cu argumente de doi lei.

Pai ne mai punem intrebari daca Dumnezeu exista? Cei mai mari savanti, oameni de stiinta, medici de renume mondial, scriitori celebri si cei mai destepti oameni din toate timpurile au fost (si sunt) oameni religiosi. Hai sa zicem ca masele sunt proaste si ca cei mai multi sunt niste tampiti, iar altii profitori! Mereu mi-am pus aceasta intrebare: chiar toti sunt niste tampiti, iar 2-3 oameni sunt desteptii pamantului si atei? Viata personala a acelora care afirma sau infirma spune multe!  Acuma ce sa zic? Daca ar fi numai un singur om de stiinta care crede in Dumnezeu, ar fi un mare semn de intrebare de ce face acest lucru!   Pentru mine, un lucru e clar: spiritul ( ratiunea, inteligenta) premerge materia!   

Pai, nu e vorba de credinta aici?   Ori exista, ori nu exista.Cautam dovezi sau credem?  

Pai nu e vorba de dovezi, ci de argumente!  Multi considera credinta apanajul prostilor si modestia- spiritului de turma. Atunci cum se face ca cei mai destepti oameni sunt profund credinciosi?  O scuza ar avea omul simplu, needucat, dar intelectualul niciodata!   N-am vorbit aici despre dovezi vizuale, ca atunci nu se mai cheama credinta! Dar de minime dovezi ai nevoie ca sa crezi, ca doar suntem fiinte rationale!  O minima   dovada este lumea si universul, care nu puteau aparea din intamplare, oricat s-ar screme materia!   ( vezi fizica moderna, particula lui Dumnezeu si celelalte...). Se spune ca si credinta este dar de la Dumnezeu ( nu-l descoperi pe Dumnezeu daca El Insusi nu doreste aceasta- desi in Dumnezeu toate sunt DA- si daca tu insuti nu faci nici un pas in acest sens). In rest- cerceteaza, nu te opreste nimeni!  Crede si nu cerceta- o mare inventie si prostie- nu scrie nicaieri acest lucru!   

Asa mai vii de-acasa.   Mi-a placut raspunsul.

Multam!   

De asta-mi place mie sa provoc...raspunsuri.   

Asa, deci pe principiul asta mergi!   Uite-asa afli ce are omul in tărtăcuţă!  

Crezi ca am zis asta intamplator?   

Nimic nu e intamplator la tine!  Ar mai fi o mica problema: sa fie ceva in bostănel!