FAN CLUB "U" Cluj

Claudiu Niculescu s-a lasat de fotbal.
Pana la urma panarama a invins si l-a inlaturat pe Claudiu de la "U" Cluj, dar sper sa reusim sa-i organizam un meci de retragere asa cum se cuvine.

Iată 10 repere din cariera de fotbalist a lui Claudiu Niculescu, care s-a încheiat la 36 de ani:


1. 14 ani şi 6 luni au trecut de la debutul lui Niculescu în Liga 1, în tricoul Universitãţii Craiova. Pe 1 martie 1998, atacantul marca în victoria cu Petrolul (2-1).

2. 31 de partide din cele 93 jucate pentru Craiova le-a terminat cu mãcar un gol marcat. În total, a înscris 41 de goluri pentru Ştiinţa, dintre care 30 pe teren propriu. În acea perioadã, a marcat de trei ori contra Stelei şi de douã ori în poarta lui Dinamo şi Rapid.

3. 25.000 de fani craioveni l-au huiduit pe Niculescu în primãvara lui 2009, cînd, întors pe "Ion Oblemenco" în calitate de jucãtor al lui Dinamo, l-a faultat pe Dãnãnae şi a primit cartonaşul roşu.

4. 13,8 la sutã din meciurile în care a marcat pentru Dinamo au fost pierdute de "cîini". Adicã doar 10 jocuri din 72! În rest, alb-roşii au contabilizat 55 de victorii şi 7 remize cînd Niculescu a dat gol.

5. 17 ani trecuserã de la ultima victorie a lui Dinamo pe Ghencea pînã la "dubla" lui Niculescu, din aprilie 2007, care a adus 3 puncte în Ştefan cel Mare. Victorie cu 4-2!

6. 4 goluri pe meci. E performanţa reuşitã de Niculescu, nu o datã, ci de douã ori! De fiecare datã în tricoul lui Dinamo. Victimele sale: CFR Cluj (4-0) şi Rapid (4-1).

7. 3 titluri de campion a cîştigat cu Dinamo: 2001-2002, 2003-2004, 2006-2007. În Ştefan cel Mare, a devenit de douã ori golgeterul României (2005, 2007).

8. 2 goluri a marcat Claudiu Niculescu la revenirea în "Groapã", în tricoul lui U Cluj. "Şepcile roşii" au învins cu 4-3 în etapa a 6-a, august 2010. În total, 5 goluri a înscris în poarta "alb-roşilor".

9. 34 de echipe au primit cel puţin un gol de la atacantul nãscut pe 23 iunie 1976 la Slatina, cele mai multe fiind reuşite în poarta Rapidului - 14 goluri, Gloriei Bistriþa - 12, Ceahlãul şi Petrolul - 9.

10. 156 de goluri a marcat în 326 de prezenþe în Liga 1, Aproape o reuşitã la douã jocuri! A bifat minute pentru trei echipe în prima ligã: U Craiova (93 jocuri / 41 goluri), Dinamo (191 / 97) şi U Cluj (42 / 18). Ultimul meci în care a bifat minute în Liga 1 a fost pe 12 martie 2012, U Cluj-Steaua 0-1.

Claudiu Niculescu ocupă locul 11 in clasamentul marcatorilor "all-time" din Liga 1, la doar un gol de poziţia a 10-a ocupată de Titus Ozon, 157 goluri.

ClauGol a evoluat în străinătate pentru Genoa, MSV Duisburg şi Omonia Nicosia.

8 selecţii la echipa naţională a strîns Claudiu Niculescu

gsp.ro

ar mai fi trebuit sa treci cel mai bun executant de lovituri libere all time in liga 1

Interviu cu Claudiu Niculescu. Golul din suflet

„U” a pierdut mai mult decât un jucător prin plecarea lui Claudiu Niculescu. Un dialog despre „doi ani minunaţi” şi despre o carieră încheiată la Cluj.

I s-a promis un meci de retragere la Universitatea Cluj. Până la urmă, Claudiu Niculescu şi-a organizat singur conferinţa de presă unde s-a despărţit de cariera de jucător şi de „Şepcile Roşii”. După ce a discutat cu ziariştii, a coborât în holul de la intrare să achite chiria pentru că a folosit sala de conferinţe de la „Cluj Arena”. A plătit 300 de lei, apoi a stat de vorbă cu reporterul ZIUA de CLUJ. A trecut prin vestiar, unde o pungă uriaşă era plină ochi cu şlapii şi ghetele fotbaliştilor. Jucătorii plecaseră deja, antrenorul cu portarii, Emil Szolomajer, îşi strângea lucrurile. Interviul a avut loc în magazie. Pînă la această oră nu ni s-a solicitat chiria, pe adresa redacţiei nu a venit nici o hârtie. Niculescu a ieşit din scenă fără să arunce săgeţi otrăvite şi le-a promis fanilor că va reveni la Cluj. Marţi a condus primul antrenament la FC Bihor. Aşteptarea suporterilor Universităţii a început.

- Cum ai reacţionat când ţi s-a propus să vii la „U” Cluj? Care era situaţia ta în acel moment?

- La început am fost un pic neîncrezător. Nu ştiam ce să fac, pentru că jucasem aproape toată cariera la Dinamo. După ce m-am întors din Austria, unde am fost în cantonament, m-am hotărât să merg la „U” Cluj. Ştiam că este un club cu mare tradiţie în prima ligă, cu nişte fani minunaţi, şi nu regret deloc pasul făcut, ba din contră. Sunt fericit că am luat decizia să vin la „U”.

- Colegii te-au înţeles cînd ai plecat de la Dinamo în Ardeal?

- Da, ştiau că vreau să joc mai mult. Mai puteam încă să joc. M-au înţeles şi m-au încurajat.

„Pentru mine contează respectul”

- Ce le-ai spune altor fotbalişti sau prietenilor că înseamnă „U” Cluj? De la distanţă e doar o echipă de mijlocul clasamentului ce nu adună trofee.

- Le-aş spune că are suporteri pătimaşi, oameni care iubesc din suflet această echipă. Chiar o iubesc. Sunt oameni care nu ţin cont de rezultatele echipei. Ei vor să vadă jucători ce muncesc pe teren şi-şi dau viaţa pentru „U”. Sunt suporteri care apreciază munca unui fotbalist, e un club pe care-l recomand tuturor. Să vină cu mare încredere şi cu plăcere.

- Ai participat la diverse evenimente din viaţa fanilor. Ai fost invitat la nunţi, la zile de naştere şi nu ai refuzat.

- Sunt un tip sociabil. În momentul când oamenii mă respectă, le răspund cu aceeaşi monedă. Am fost rugat să merg la anumite evenimente şi am făcut-o cu mult drag, nu m-a deranjat absolut deloc să renunţ la o parte din timpul meu liber. Pentru mine, în cariera mea, a contat cel mai mult respectul, iar suporterii Universităţii mi-au arătat că mă respectă şi mă iubesc.

Cum l-a surprins pe Stăncioiu

- Povesteşte-ne despre golurile importante marcate pentru „U”, cel de la Alba, cu CFR, golul înscris Rapidului la Mediaş sau reuşita din corner, dintr-un meci cu Astra.

- La Alba Iulia am înscris din lovitură liberă. Nu cred că Stăncioiu a fost prost plasat, mai degrabă nu se aştepta să încerc să şutez la colţul lung de la o distanţă aşa de mare. Îmi aduc aminte că mi-am aşezat mingea, m-am uitat la zid cum e poziţionat, m-am uitat la Stăncioiu să văd unde stă. Mi-am ales un colţ dinainte să plec către minge şi mi-a ieşit. A fost un gol spectaculos, un gol care m-a bucurat foarte mult, pentru că am văzut reacţia tribunei. Am fugit către galerie şi am sărbătorit împreună cu fanii.

- Cu câteva zile înaintea golului înscris Rapidului la Mediaş, ai reuşit şi la antrenament o execuţie asemănătoare.

- La Mediaş, m-am întors cu Deac în spate şi, practic, am închis ochii. Am tras tare să prind poarta, cum spun fotbaliştii. Acolo nu pot să spun că am vrut să şutez în acel colţ. M-am gândit să prind cadrul porţii, fiindcă eram foarte aproape, la circa 18-19 metri. Eram convins că, dacă prind poarta, am mari şanse să marchez.

- La golul din corner, te-ai gândit să tragi direct pe poartă?

- De fiecare dată când executam un corner, încercam să prind poarta. Atunci s-a nimerit să-mi iasă. A bătut un pic şi vântul, sunt fair-play să recunosc acest lucru, şi m-a ajutat.

- De ce ai rămas în vară la „U”?

- Am rămas pentru că m-am ataşat mult de acest club, de suporteri, de oraş. Am crezut că pot face treabă bună, în ciuda plecării masive a jucătorilor, pentru că am mare încredere în calităţile mele de antrenor. Din păcate, s-a întâmplat ce s-a întâmplat, şi nu am reuşit să duc la bun sfârşit ce îmi doream să fac la începutul pregătirii de vară.

- Pe Anamaria Prodan o cunoşteai dinainte?

- Da, o cunoşteam de foarte mulţi ani.

- Te aşteptai să reacţioneze aşa, să nu puteţi colabora?

- Nu mă aşteptam, am trecut peste toate aceste lucruri. Nu am nimic de împărţit cu ea, îi doresc multă baftă în continuare. Discuţiile mele cu ea s-au oprit în acel moment.

- Relaţia ta cu Florian Walter s-a schimbat după ce s-a întâmplat în vară?

- Prefer să nu discut despre acest subiect.

- Nu cred că ţi-a înţeles gestul.

- Nu ştiu, dar eu am avut o relaţie bună cu dânsul atât timp cât a fost aici.

- Ai mai vorbit cu el la telefon de când a plecat la Ploieşti?

- Am vorbit foarte rar.

- Plecarea ta îi va supăra pe fani. Erai unul dintre reperele lor, un om în care aveau încredere.

- Ştiu şi-mi pare rău. Sincer, mi-aş fi dorit să rămân să mai pot juca măcar un meci pentru „U”. Din păcate, am spus şi în conferinţa de presă, problemele fizice nu mi-au permis să mai fac acest lucru.

„Cei care mă acuză sunt nebuni”

- Nu vei mai juca fotbal?

- Doar aşa, pentru distracţie, cu prietenii.

- Pleci la FC Bihor. Ai mai avut şi alte oferte să antrenezi?

- Am mai avut nişte discuţii în urmă cu două luni, cu două echipe de ligă secundă, dar am preferat să rămân la „U” Cluj. Speram să mai pot juca pentru „U”.

- Ce se întâmplă la „U”? Ce le transmiţi oamenilor ce rămân alături de echipă, care aşteaptă o minune?

- Îi rog să spere în continuare. E, poate, singurul lucru care a mai rămas. Să spere că se vor rezolva problemele Universităţii. Sunt convins că va veni soarele şi pe strada noastră.

- Cum e antrenorul Claudiu Niculescu?

- De la fiecare antrenor cu care am lucrat am „furat” câte ceva. Îmi place să mă informez foarte mult. Încerc să vin cu metode noi. Fac parte din generaţia tânără de antrenori şi sper să am succes în această carieră.

- Care a fost cel mai greu moment al antrenorului Niculescu la „U”?

- Meciul cu CFR! Clar! A fost un meci care m-a dat puţin peste cap. E un meci pe care nu-l poţi uita curând, nu ai cum să-l uiţi foarte repede. Să conduci cu 2-0 în minutul 50 şi să pierzi cu 3-2, împotriva rivalei de moarte, e foarte dezamăgitor.

- Ştiu că l-ai atenţionat pe Cristea la pauză, să nu rişte să primească al doilea avertisment.

- Da, aşa făceam tot timpul cu jucătorii. În fotbal se întâmplă. Haideţi să nu mai vorbim, nu mai vreau să-mi mai aduc aminte de acel meci. A fost o seară dureroasă pentru mine.

- Mai ţii legătura cu Cristea?

- Nu am mai vorbit în ultima perioadă.

- Au fost voci care te-au acuzat că ai cedat partida CFR-ului.

- Sunt nebuni! Asta pot să spun, doar că sunt nebuni. Sunt oameni mici.

- Ce însemna o victorie în acel derby aprins cu CFR-ul? Crezi că ar fi rămas Florian Walter la Cluj?

- Nu ştiu, cred că nimic nu mai putea întoarce decizia patronului. Asta e părerea mea.

„M-am temut că voi fi atacat dacă nu joc bine”

- Soţia ta cum a reacţionat când i-ai spus că vrei să rămâi la Cluj într-o situaţie tulbure?

- Soţia mea a fost întotdeauna alături de mine. M-a susţinut în toate deciziile luate în fotbal. Ea ştie că pun mult suflet în ceea ce fac. S-a bucurat foarte mult că mi-am dorit să rămân antrenor la „U” Cluj. Aceea era decizia mea, eram şi eu foarte bucuros că am hotărât asta. Şi ea e tristă acum, când am renunţat la cariera de jucător, ştie că pentru mine fotbalul înseamnă totul. E o decizie foarte grea pentru orice fotbalist din lumea asta.

- Ai fost acuzat că nu ai plecat în vară, fiindcă nu ai avut alte oferte.

- Nu te poate iubi toată lumea. Asta e clar. Încerc să nu bag în seamă astfel de răutăţi.

- Ţi-a fost teamă acum că vei fi contestat dacă vei juca mai slab în primele meciuri după o lungă perioadă de pauză?

- Da, m-am gândit şi la acest lucru. Trebuie să recunosc că m-am gândit. Era clar că, dacă aş fi revenit pe teren, nu aş fi putut să joc la un nivel foarte bun în primele meciuri, aveam nevoie de timp să mă obişnuiesc cu ritmul competiţiei. Riscam să fiu atacat şi nu mi-am dorit acest lucru. Eu am avut o carieră frumoasă şi nu doream un final trist.

„Credeam că fotbalul înseamnă doar talent”

- Dacă ai avea 20 de ani şi experienţa de acum, ce ai schimba la atacantul Niculescu?

- I-aş schimba modul de a privi fotbalul, gândirea. Când eram tânăr, credeam că fotbalul se joacă doar din talent. Din păcate, mi-am dat seama că nu e aşa abia pe la 27-28 de ani. Acesta e singurul lucru pe care l-aş schimba dacă aş avea 20 de ani. Sunt convins că aş fi jucat mai mulţi ani în străinătate, dacă gândeam ca azi. Dumnezeu nu ţi le poate da pe toate.

- Spune-mi, în câte o frază, câte un moment important de la echipele ce ţi-au marcat cariera, Craiova, Dinamo, „U”.

- La Craiova îmi amintesc un gol marcat Stelei în prima repriză. Am câştigat cu 1-0 deşi am jucat în jur de 50 de minute în zece oameni. Am marcat din lovitură liberă. E o amintire plăcută, erau 40.000 de spectatori în tribune. Am amintiri frumoase şi de la Craiova.

- Dinamo.

- Mă gândesc la golurile marcate Stelei în Ghencea. Asta e clar! În 2007, când am câştigat cu 4-2 în Ghencea şi am luat titlul în acel sezon. Un alt moment foarte frumos a fost când am câştigat cu 1-0 o semfinală de cupă în Ghencea, în 2002, şi am înscris golul victoriei. Atunci a rupt Neţoiu scaunul la oficială.

- La „U” ?

- Sunt golurile de care am povestit. Din păcate, am marcat doar două goluri acasă, la Cluj, într-un meci cu Mioveniul. Mi-aş fi dorit să înscriu mai multe.

- De ce crezi că a ratat Universitatea cupele europene? S-a ştiut că va pleca Florian Walter şi nu a mai existat motivaţie?

- Care a fost motivul? (oftează). Poate lipsa de experienţă a unor jucători. Cu toate că erau fotbalişti valoroşi, nu erau învăţaţi cu presiunea rezultatelor. Cred că acesta a fost principalul motiv pentru care „U” nu şi-a atins obiectivul.

- Am remarcat că ai suportat cu demnitate supliciile. Antrenorul Ionuţ Badea te-a ţinut rezervă, te-a trimis la Sibiu să te încălzeşti o repriză şi a introdus un alt atacant. Drept răspuns, ai înscris două goluri cu Mioveniul, într-o partidă crucială pentru Badea.

- Eram pe final de carieră. În momentul când antrenorul decidea să mă lase pe bancă, nu mai eram fotbalistul capricios de la 25 de ani, care vrea să joace în permanenţă titular. Am acceptat deciziile antrenorului, pentru că m-am pus în pielea lui.

„Nu m-au sunat să rămân”

- Ai un staff cu care vei lucra ca antrenor?

- Deocamdată, nu. Pe parcurs îmi voi face şi staff-ul.

- Cum e viaţa de antrenor faţă de cea de jucător?

- E mult mai stresantă. Practic nu mai ai timp liber. Între antrenamente trebuie să studiezi adversarul, să pregăteşti viitoarele antrenamente.

- Cum îţi spuneau jucătorii?

- Cei mai vechi, cu care am jucat, îmi spuneau Claudiu. Cei mai tineri, cum ar fi Neag, îmi spunea „Domn’ Profesor”.

- Când vei reveni la „U”?

- Îmi doresc să revin să antrenez Universitatea. Nu ştiu când va fi, peste un an, doi sau trei.

- Ce ţi-a plăcut din oraşul Cluj? Unde îţi plăcea să te plimbi?

- Îmi place piaţa centrală şi Piaţa Muzeului. Mergeam la terasele din Piaţa Muzeului, era o atmosferă foarte plăcută vara. În rest, ieşeam cu prietenii la restaurant. Am fost în locuri foarte frumoase în Cluj.

- Nu era prea multă linişte faţă de Bucureşti?

- Aveam nevoie de această linişte.

- Eşti membru de onoare al „Asociaţiei suporterilor” Universităţii.

- Da, mă bucură mult acest lucru. Cu siguranţă că voi fi alături şi mă voi interesa în permanenţă de „U” Cluj şi îi voi ţine pumnii.

- Pe cine ai anunţat că vrei să reziliezi contractul?

- Am fost la club şi a fost anunţat domnul Mărginean.

- Te-a sunat vreunul dintre conducători să încerce să te oprească?

- Nu.

„Nici nu vreau să spun adio”

- Cum e Claudiu Niculescu în afara terenului?

- Îmi place foarte mult pescuitul. Îmi place să stau cu prietenii, să mergem la iarbă verde, la un grătar. Nu-mi plac lucrurile extravagante.

- Ce înseamnă cuvântul prietenie? Ai mulţi prieteni?

- Nu foarte mulţi. Prietenul e acela care te ajută la greu.

- Ce faci când stai cu David? Cum vă petreceţi timpul?

- Ne jucăm. A început grădiniţa la Bucureşti, l-am dus la grădiniţă în primele două zile. Ne uităm la desene animate împreună. Eu îl adorm seara. Mă pun cu el în pat, îi mai spun o poveste. Când sunt eu acasă, aceasta e responsabilitatea mea.

- David ţine cu vreo echipă?

- Mi-a spus că ţine cu „U” Cluj.

- Celălalt băiat al tău, Alex, are 13 ani şi joacă fotbal la juniorii Craiovei. Când vom auzi de un nou Niculescu în prima ligă?

- Sper că pe la 18-19 ani să ajungă. Este talentat, are puţin probleme cu greutatea. Are nevoie în permanenţă de ghete de fotbal.

- De ce crezi că o echipă cu un singur trofeu în palmares naşte asemenea pasiune?

- Acest club chiar este o Idee. Am citit cartea regretatului profesor Bodea şi mi-a plăcut foarte mult. Pentru aceşti suporteri sunt mai puţin importante rezultatele, ei apreciază mai mult comportamentul din teren şi ataşamentul faţă de culori.

- Să încheiem cu un mesaj pentru fanii Universităţii Cluj.

- Vreau să le mulţumesc sincer pentru respectul pe care mi l-au arătat în aceşti doi ani minunaţi pe care i-am petrecut aici. Vreau să-i asigur că nu-i voi uita niciodată.

- Să înţeleg că nu e un adio.

- Nici nu vreau să spun adio.



Claudiu Niculescu

S-a născut la Slatina pe 23 iunie 1976
Post: Atacant
A jucat la IELIF Craiova (1994-1995), Drobeta Tr. Severin (1995-1996), Electroputere (1996-1998), Universitatea Craiova (1998-2001), Dinamo (2001-2002, 2003-2008,2009-2010), Genoa (2002-2003), Duisburg (2008), Omonia Nicosia (2008-2009), „U” Cluj (2010-2012).
A adunat 8 selecţii în echipa naţională, unde nu a înscris
A obţinut 7 trofee împreună cu Dinamo
E al 11-lea golgeter all-time în prima ligă, cu 156 de goluri. Era la doar o reuşită distanţă de Titus Ozon
A jucat ultimul meci pe 12 martie 2012, „U”- Steaua 0-1

ziuadecj.ro

Niculescu şi nodul din gât

Claudiu nu a fost doar un mercenar aflat în trecere pe la „U”.

Ţinta a ieşit din bătaia puştii. S-a retras discret, fără să facă valuri, fără să provoace televiziunile de sport să scrie pe ecran „Breaking News", cuvintele ce anunţă dezvăluiri fierbinţi şi prefaţează dezbateri furtunoase. Nimic din meniul servit zilnic la emisiunile de profil. Moderatorii au discutat tot cu Gigi Becali, dialog întrerupt, din când în când, de Porumboiu. Claudiu Niculescu a ales o altă cale. Ironic e că i se spunea „Lunetistul" şi a fost luat la ochi încă din vară.

A vrut să renunţe înaintea stagiului din Austria. La Cluj venise Anamaria Prodan, iar una dintre primele mutări ale noului manager a avut impactul unei declaraţii de război. I-a eliminat antrenorului preparatorul fizic şi l-a propus în schimb pe Sandu Tăbârcă. Tipul ar face avere, dacă ar avea o societate de pompe funebre, la câte echipe a îngropat. Nu s-a mulţumit cu postul de preparator fizic, ci se vedea un fel de supervizor al lui Niculescu. Tehnicianul nu l-a acceptat şi a declanşat războiul cu vulcanica Anamaria. Deznodământul era doar o chestiune de timp. Managerul a chemat câţiva suporteri în birou şi i-a întrebat dacă sunt de acord cu varianta Contra. Fanii au chestionat-o dacă ştie când e primul avion spre Bucureşti. Pe fază, Anamaria a trecut la planul B. Primise o misiune clară când a fost detaşată la Cluj. Niculescu trebuia eliminat din circuit, pentru a obţine controlul total, pentru a nu risca un scurtcircuit când Steaua aleargă după titlul cu numărul 24.

Cum mulţi dintre jucătorii Universităţii Cluj au fost impresariaţi de soţia antrenorului Stelei, şocul de la Târgu Jiu a fost anticipat probabil de hienele fotbalului autohton. A urmat o ploaie de vorbe grele, jigniri menite să-l determine pe „Clau-coach" să demisioneze. Nu avea nici o şansă. Ar fi fost sabotat şi în următoarele partide, până când ar fi cedat. Nu i-a dat satisfacţie pe deplin, a continuat ca jucător. Anamaria Prodan s-a plâns că atacantul are salariul prea mare şi clubul nu-l poate suporta. Nu l-au plătit şi l-au pândit să-şi depună memoriu, ca să-l umilească în public. „Ăsta este eroul vostru? Niculescu stă la Cluj numai pentru bani, unde şi-ar mai găsi de lucru?" Niculescu nu a muşcat momeala. A început pregătirea pentru a prinde o nouă partidă în echipamentul alb-negru. Mai mult ca sigur că ar fi fost beştelit dacă nu ar fi marcat meci de meci.

Suporterii au primit semnale că nici antrenorul nu l-a sprijinit cum şi-ar fi dorit, nu l-a ajutat să depăşească momentele dificile ale revenirii în iarbă. Preparatorul fizic strâmba din nas când îl vedea cum aleargă, plângându-se că le oferă un exemplu negativ superatleţilor din vestiarul Universităţii. Uşor-uşor s-a insinuat şi ghimpele îndoielii.

A venit oferta de la Oradea, iar la Cluj situaţia era tot gri. Nici măcar nu i s-a organizat meciul de retragere promis de Florian Walter. Claudiu şi-a plătit singur chiria pentru sala în care a avut loc întâlnirea cu ziariştii. Suporterii au pierdut un camarad, un om care învăţase în doar doi ani că „U" Cluj nu e o sumă de cifre. A fost respectat de tribună şi nu i-a rămas dator nici pe teren, nici în afara gazonului. I se scanda numele la fiecare joc, ca o reverenţă sau, mai degrabă, ca o promisiune că vor veni şi zile mai bune.

Plecarea lui Niculescu e încă o veste proastă dintr-un şirag ce sufocă echipa. Universitatea e prizoniera unor oameni fără scrupule. Au rămas puţine repere credibile. Pe bancă suferă Sisi, iar în faţa sa stă impasibil Cristi Dulca. Antrenorul a fost avertizat că ocupă o funcţie ingrată, că riscă să se compromită. Deja o parte dintre fani îl acuză de trădare. Suporterii îl bănuiesc că execută ordinele primite de la Anamaria Prodan. Nu rezultatele ar trebui să-l îngrijoreze pe Cristi, ci prăpastia care se naşte între tehnician şi galerie.

Există viaţă şi după Niculescu. Urmează un alt meci, o altă etapă. Simţi emoţia zilei de mâine când fularul alb-negru nu te protejează de nodul din gât.

ziuadecj.ro

Asemenea caractere se gasesc din ce in ce mai rar in Romania.
Majoritatea prefera sa fuga cand ti-e greu, iar daca pot iti mai dau si un sut sa cobori si mai jos.

Respectele mele pentru Claudiu Niculescu!

Portretul "Lunetistului" Niculescu: ”Clau-gol. Şi atît”

Maestru al loviturilor libere, jucător emblematic oriunde a evoluat, adulat, iubit sau hulit. Pe nimeni n-a lăsat indiferent. Claudiu Niculescu, un portret al carierelor desenat chiar de el însuşi


Claudiu Niculescu a fost, este şi va fi un personaj deosebit al fotbalului românesc. Putea fi cel mai mare, putea să se rateze, a căzut, s-a ridicat, a luat-o de la capăt, are un farmec aparte atît ca sportiv, cît şi ca om, în afara gazonului. A ajuns la 36 de ani şi vrea să devină un antrenor de succes. A fost una din figurile importante ale Ligii 1 în ultimul deceniu şi ceva. Tot ceea ce a făcut a născut controverse, a produs victorii, n-a rămas indiferent. Talentat, capricios, rebel, introvertit, reinventîndu-se şi ajungînd din nou în top, dar şi şarmant, tipul de "bărbat bine", care are lipici la femei, dar atrage şi respectul celor care pătimesc pentru fotbal.

- "Claudiu" sau "domnule Niculescu"?
- Cum doreşti. Claudiu e fotbalistul, domnul Niculescu e, probabil, antrenorul, cel puţin aşa am văzut că scrieţi la interviuri.

- Bun. Claudiu, cum crezi că ai fost ca fotbalist? În cîteva cuvinte, scurt şi la obiect!
- Am fost "altceva". Ceva deosebit. (rîde) Unul la cîteva miliarde. Am pus suflet în tot ceea ce am făcut, şi bune, şi rele.

- Domnule Niculescu, cum sînteţi ca antrenor?
- La început de drum. Pun suflet, vreau să ajung cineva, să fac ceva pentru echipa la care lucrez, acum la FC Bihor, sînt pasionat de meserie şi doresc să cresc cu fiecare meci. Sper să fiu la fel de bun ca antrenor cît am fost ca fotbalist.

"Înţelepciunea vine cu vîrsta"
- Ce diferenţă e între Claudiu Niculescu de azi şi cel de acum 10 ani?
- Sînt cu capul pe umeri acum. Înainte eram mai zvăpăiat. Dar nu-mi pare rău, nu regret nimic din ceea ce am făcut. Doar că aş fi vrut ca la 25 de ani să am mintea de acum.

- Dacă ai da timpul înapoi...
- Stai! N-aş da deloc timpul înapoi. Trăieşte viaţa în prezent, nu trăi din amintiri!

- Care este motto-ul vieţii tale? Cel de acum.
- Înţelepciunea vine o dată cu vîrsta.

- Care este visul pe care vrei să ţi-l îndeplineşti ca antrenor?
- Să iau un titlu de campion. Oriunde. Fie în ţară, fie în străinătate. Apoi, după ce voi obţine asta, îmi voi stabili următorul obiectiv.

- Te consulţi cu antrenori mai în vîrstă? Ceri sfaturi?
- Da. Ţin legătura cu foşti tehnicieni, la orice vîrstă e bine să înveţi. Şi dacă aş ajunge cel mai bun, cel mai tare, tot aş mai avea de învăţat ceva.

"Prima pagină a ziarelor m-a stimulat de la început"
- Ce motivaţie ai?
- Foamea de a cîştiga trofee. Am avut-o şi ca fotbalist, o am şi acum. Nu te saturi niciodată! Uită-te la Ferguson, nu renunţă, deşi a avut tot, tot, tot. Niciodată nu se termină dorinţa asta de a vrea mai mult, de a lua tot de la viaţă.

- Îţi plăcea, îţi mai place cînd te vezi pe prima pagină a ziarelor?
- Mă simţeam, mă simt bine să mă văd acolo. Mă motivează, mă stimulează. Îmi dă forţă. Şi-mi doresc să mai apar, aşa mi-am zis de prima oară cînd m-am văzut cu poză şi cu numele meu pe prima pagină.

- La ce echipă ţi-ar fi plăcut să joci?
- La Internazionale Milano. A fost un vis al adolescenţei, al tinereţii. Îmi plăceau Ronaldo, Zamorano, Baggio, Zanetti.

"Lunetistul"
- Ce adversari nu poţi să uiţi?
- Roy Keane, de la Man United, mi-a scos sufletul, se ţine ca scaiul de mine şi era dur de tot. Hierro, de la Real, chiar dacă era un amical, avea talent, poziţionare, parcă era o umbră a mea. Apoi, mulţi apărători din Bundesliga, atenţi şi foarte puternici fizic, dar, în special, Demichelis, de la Bayern.

- Cu ce atacant te-ai simţit cel mai bine în ofensivă?
- Cu "geamănul" meu, Danciu-gol. Ne-am ajutat reciproc să ajungem mari şi cunoscuţi. Ne-am completat, ne simţeam oriunde împotriva oricui. El e cu recordurile, mie mi-a mai rămas de la Dinamo doar acela de golgeter al clubului în cupele europene, dar mă ameninţă că mi-l ia şi pe ăsta la anul!

- Cum crezi că vei fi reţinut de microbişti?
- Nu ştiu dacă am fost cel mai talentat, cel mai iubit, cel mai cel, dar am simţit dragostea suporterilor lui Dinamo şi U Cluj, iar acest lucru mi-a dat forţă. Fanii aceştia mi-au rămas la suflet, sînt acolo, în inima mea. Lumea mă va ţine minte ca pe un fotbalist. Poate ca "Lunetistul", cum ziceai tu cîndva. Pentru acele lovituri libere. Am dat vreo 30-40 de goluri din astfel de faze, se poate spune că sînt priceput.

"Talentul" şi "psihicul de campion"
- Care este secretul unei lovituri reuşite?
- Se bate bine cînd se dă gol. Nu e mare filosofie. Sînt fel şi fel de trucuri în funcţie de executant, de poziţia zidului, de cum e portarul aşezat. Oricum, oricît de mult ai exersa, trebuie să te naşti cu talentul unor astfel de execuţii. Contează şi practica, dar dacă nu ai în sînge aşa ceva, e mai greu. Poate de aceea nu mai sînt prea mulţi acum în Liga 1, cel puţin.

- Îi înveţi cîteva trucuri şi pe elevii tăi?
- Da, cîteva, dar ţi-am zis, trebuie să te şi naşti cu har. E diferenţă mare între a executa la antrenamente şi a bate în timpul unui meci, mai ales cu miză. Ai nevoie de un psihic de campion, să nu te pierzi.

- Executarea unei lovituri libere reprezintă principala ta calitate?
- Nu. Este cea mai mediatizată calitate a mea. Eu cred că atuul meu l-a reprezentat de ceea ce am făcut în faţa porţii. Am dat şi cu stîngul, şi cu dreptul, şi cu capul, şi cu pieptul. Am lovit oricum, oricînd mingea. (rîde) A fost bine?

- Cum crezi că s-ar putea intitula o carte despre cariera ta?
- "Clau-gol şi atît".


"Cred că am fost fotbalist, nu jucător. Puteam să fiu şi mai mare, dar am fost împlinit ca sportiv. Dacă aş lua-o de la capăt, tot fotbalist aş fi, la asta mă pricep cel mai bine. Nici prin casă nu-s mare reparator, aşa că..."
Claudiu Niculescu, antrenor FC Bihor

"Aş fi putut fi cineva şi în străinătate, cînd am plecat acum un deceniu, dar m-am accidentat. Aşa a fost viaţa. Dar îmi rămîn golurile date lui Casillas, Barthez, meciurile în care oamenii au vibrat cînd le aduceam bucuria victoriei"
Claudiu Niculescu, antrenor FC Bihor

Trupa Personal care a cantat aseara in deschiderea concertului Parazitii.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

Vasile Miriuţă e alături de ”şepcile roşii”: ”U merită salvarea”

Antrenorul echipei secunde a lui Energie Cottbus susţine că nemţii interesaţi de cumpărarea Universităţii nu au afaceri în România.

"U" Cluj este aproape să ajungă pe mîna unor oameni de afaceri din Germania. Vasile Miriuţă, antrenorul echipei secunde a lui Energie Cottbus, este cel care a intermediat negocierile dintre Florian Walter şi nemţi. "Nu este vorba de Lutz Stache aşa cum s-a vehiculat în România. Sînt oameni mai puternici financiar decît el. Nu pot să vă spun mai multe pînă cînd nu se semnează actele. În maxim două zile, vom avea şi confirmarea oficială", a afirmat Miriuţă.

Aproape de un transfer la "U" în 1988
Originar din Baia Mare, Miriuţă a ratat un transfer la "U" Cluj la începuturile carierei sale de fotbalist. "Jucam la Baia Mare, în 1988, iar la Cluj era antrenor domnul Remus Vlad. Dînsul m-a vrut la U, dar pînă la urmă transferul nu s-a mai realizat. U Cluj este o echipă frumoasă din Ardeal care merită să fie salvată", a mai spus fostul jucător al lui Dinamo şi al Gloriei Bistriţa.

Procesul de vînzare-cumpărare a pachetului majoritar de acţiuni la "U" Cluj ar trebui să se finalizeze pînă cel tîrziu la începutul săptămînii viitoare, cînd sînt aşteptaţi să sosească la Cluj noii proprietari ai echipei.

2 milioane de euro însumează datoriile clubului clujean

"Anamaria Prodan nu are nici o implicare. Cei interesaţi de cumpărarea Universităţii sînt oameni de bună-credinţă, cum sînt nemţii, foarte corecţi" (Vasile Miriuţă, antrenor Energie Cottbus 2)

www.gsp.ro

Ne-am salvat matematic de la retrogradare, adica pe teren. Sper sa se rezolve problema si prin birouri, deoarece ar fi pacat sa picam din cauza unor probleme care tin de legislatie.

[Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]