Povestiri cu talc

Rudyard Kipling a scris ceva asemanator in povestile sale din India. Un elefant a trecut cu un convoi pe langa o localitate in care se afla cel ce l-a crescut. Nu a putut fi convins sa plece mai departe decat dupa ce si-a vazut fostul stapan .
Se zice ca "...binele daca-l faci pana si necuvantatoarele il inteleg si apreciaza.."
Trebuie sa fii ceva mai mult decat bun, pentru a fi indeajuns de bun .
Sunt mai sensibili si mai respectuosi decat noi si nu au nevoie de telefon mobil pentru a comunica.
Lawrence Anthony, o legendă în Africa de Sud și autor a trei cărți, inclusiv bestsellerul Elefantul Whisperer , a salvat cu curaj fauna contra atrocităților salbatice ale omului, inclusiv s-a implicat in operatiunile curajoase de salvare a animalelor din grădinile zoologice din Bagdad, atunci când a fost invadata de SUA în 2003 și a reabilitat elefanții din intreaga lume.
Pe 7 martie 2012 Lawrence Anthony a murit.
El lipseste soției, celor doi fii și doi nepoți si numerosilor elefanți.
La două zile după moartea sa, elefanții sălbatici s-au prezentat la el acasă in două mari grupuri. Alte turme sălbatice au sosit separat pentru a spune la revedere prietenului lor uman iubit.
Un total de 31 de elefanti au mers cu răbdare mai mult de 20 km pentru a ajunge la casa lui în Africa de Sud.
Martori la acest spectacol, oamenii au fost evident surprinsi nu numai de inteligenta suprema si exactitatea momentului in care acesti elefanti au realizat moartea lui Lawrence, dar mai ales prin aceasta manifestare de profunda emotie, pe care animalele iubite au aratat-o si au evocat-o intr-un mod organizat: un mars lent din zona habitatului lor pana la casa lui Lawrence, timp de cateva zile, in sir indian, dand o nota solemna.
Si atunci, cum au stiut de moartea lui Anthony acesti elefanti din rezervatie, care traiau intr-o zona indepartata a parcului ?
"Un om bun a murit subit ", a declarat Leila Gal Berner rabinul, Ph.D.," și la multi kilometri distanta, doua turme de elefanți, care au descoperit că au pierdut un prieten drag, au început să se miște ca într-o procesiune solemnă, aproape "înmormântare" pana la casa persoanei decedate pentru a arata respect familiei sale.
"Dacă am putea avea o dovadă a interdependenței minunate a tuturor ființelor vii, cum ar fi cu elefanții din rezervatia Thula Thuja. Inima unui om se oprește, și inima a sute de elefanți este în doliu. Inima acestui om a oferit vindecarea acestor elefanți, iar acum au venit să aducă un omagiu afectuos prietenului lor. "
Soția lui Lawrence, Francoise, a fost deosebit de afectata, știind că elefanții nu s-au mai întors acasă de peste 3 ani! Dar totuși, ei știau unde merg.
Elefantii, evident, au vrut să arate respectul lor profund și sa-si onoreze prietenul care le-a salvat viața, ramanand acolo, in fata casei timp de 2 zile și 2 nopți, fără să mănânce nimic.
Apoi, într-o dimineață, au plecat.

The Elephant Whisperer, o analogie la The Horse Whisperer, sau invers, ca nu mai stiu cine a fost intai, oul, sau gaina. Inseamna dresor, imblanzitor, sau pe-aproape.
Traducere gen Irina Nistor, pe elefantul ala nu-l chema Whisperer.
Nici macar data mortii lui Anthony n-au tradus-o ca lumea.

Lawrence Anthony (17 September 1950 – 2 March 2012) was an international conservationist, environmentalist, explorer, and bestselling author.
Ai nostri inca nu l-au inclus in wikipedia.
Anthony's private focus was the rehabilitation of traumatized African elephant. He had developed a unique relationship with a wild herd of elephant on the Thula Thula Reserve in Zululand. Anthony's second book, The Elephant Whisperer, tells the story of his working relationship with the African elephant.
Dar se pare ca pe elefant Il chema Whisperer.

Si pana la urma chiar e adevarata povestea?

Se pare ca-i adevarata. Pe elefant nu-l chema Nana? Matriarha?

Povestea voiam s-o scot in evidenta.

TOTUL PARE CA MERGE PE DOS???

Orice se intampla in viata este spre binele nostru... asa ca inceteaza sa-ti mai faci griji pentru viitor si uita trecutul!
Dupa evenimentele de la 11 septembrie, o firma a invitat membrii ramasi ai altor firme care fusesera afectate de atentate sa imparta spatiul de birouri ramas disponibil.
La una din intalnirile de dimineata, seful serviciului de securitate a spus povestile acelor oameni ramasi in viata... si motivele lor au fost toate lucruri "MICI":
Asa cum probabil ati mai auzit, directorul firmei a supravietuit in ziua aceea fiindca fiul lui incepuse gradinita.
Un altul a ramas in viata fiindca iesise sa cumpere gogosi.
O femeie a intarziat la serviciu fiindca nu sunase ceasul desteptator.
Un altul a pierdut autobuzul.
Un altul si-a murdarit hainele cu mancare la micul dejun si a trebuit sa se schimbe.
Altuia nu i-a pornit masina. Unul s-a intors sa raspunda la telefon.
Copilul altuia nu a fost gata la timp pentru a fi dus la scoala.
Altul nu a gasit un taxi.
Exemplul care i-a uimit pe toti a fost al unui om care se incaltase cu o pereche de pantofi noi in dimineata aceea.
Pe drum spre serviciu l-au ros pantofii si s-a oprit la farmacie sa cumpere leucoplast.
De aceea este in viata astazi.
Acum, cand ma intepenesc in trafic, pierd un lift, ma intorc din drum sa raspund la telefon.... adica toate acele lucruri marunte care ma enerveaza, ma gandesc ca probabil acela este locul in care Dumnezeu vrea ca eu sa ma aflu in acel moment...
Data viitoare cand dimineata ta pare ca incepe prost, cand copiii se imbraca prea incet, nu gasesti cheile masinii, prinzi toate semafoarele pe rosu, nu te simti suparat sau frustrat.
Dumnezeu este la datorie, datoria de a veghea asupra ta!

  Interesanta si cu talc povestirea, Itina!

... Dumnezeu este la datorie, datoria de a veghea asupra ta !

Si totusi au murit peste 3000 de oameni acolo , se poate spune ca si-a facut datoria salvand zece- doua zeci ?  

  Este un subiect delicat si nu se va putea gasi o pozitie comuna intre credinciosi si atei.Si nu stiu daca e de discutat aici sau in alta parte

De cand ma straduiesc sa nu gandesc sablonar!  De parca D-zeu ar fi obligat sa-ti dea explicatii, sau sa se comporte cum vrei tu!  (in general vorbind...)

mariana m a scris:  Este un subiect delicat si nu se va putea gasi o pozitie comuna intre credinciosi si atei.Si nu stiu daca e de discutat aici sau in alta parte

Nu de asta e vorba Mariana  ci de faptul ca nu mi se pare asa de inspirata povestea , nu prea are talc , doar trage niste concluzii, indranesc a spune ,   frivole .

Uite , povestea postata de Pitu  la inceputul topicului , desi aparent mai simpla are  mai mult subinteles    ...