Pe vremuri eram...acum nu mai sunt!

La fel... cu diferenta ca pe vremuri eram acasa si la propriu si la figurat acu' sunt aici.

Pe vremuri mancam obligata, ca eram uscata de slaba, acum ma "oblig" sa nu mananc ca, prea trebuie sa schimb mereu garderoba

Pe vremuri mancam orice, oricat si nu ma ingrasam. Acum ma ingras si din aer. Vorba lui eledas, prea trebuie sa am haine pentru toate greutatile! )

Pe vremuri imi placea sa merg la plaja, acum prefer sa stau la umbra langa un paraias racoritor.

Intotdeauna mi-au placut florile dar abia reusesc sa intretin cateva ghivece, pe balcon.

Intotdeauna mi-am dorit un camin al meu, o familie a mea, ceva tipic... stiti cum e...mama, tatal si copiii. Inca mai sper sa-mi indeplinesc dorinta.

Pe vremuri ,ma credeam prea tanara,prea imatura pentru a intemeia o familie,imi doream sa termin o facultate ,sa-mi fac o cariera si abia pe urma sa ma gandesc si la o familie....Dorintele mele s-au spulberat si nu mi-am mai dorit o familie,pentru ca n-am mai crezut in sinceritatea,corectitudinea si asumarea resposabilitatii intr-un cuplu...iubire.Acum am alte viziuni asupra acesteia,nu mai caut iubirea (marea iubire),caut responsabilitate,prietenie si respectul reciproc,restul e "poveste" ,pentru altii/altele:D    sau doar divertisment:lol:      

Pe vremuri eram prea increzatoare in oameni,azi nu mai sunt....( ca pe vremuri).

Asta cu increderea in oameni e o chestie a naibii rau! Va zic eu! Oricat m-ar dezamagi lumea, eu tot mai sper... 

Pe vremuri consideram ca daca eu sunt cinstita si sincera cu ceilalti din jurul meu, vor fi si ei cu mine.

Asa eram si eu pana a venit tata cu o teorie la care ii dau perfecta dreptate si imi aduc aminte de fiecare data cand o patesc. El spune asa "Sa nu ai niciodata impresia ca daca tu esti buna si cinstita toti sunt la fel ca si tine. Invata sa fi rea ca vei avea mult mai multe de castigat".

Pe vremuri eram mult mai vesela acuma nu prea mai sunt si am doar zile proaste

Veselia mea era ceva molipsitor,ea venea din iubirea celor din jurul meu.
Pe vremuri imi faceam singura probleme,astazi mi le fac alti  

Nici vorba ! Daca nu era alergare de viteza, nu rezistam. Am lesinat de multe ori in cursul asa-ziselor probe de educatie fizica, pentru ca intelijenta mea profa nu ma credea cand ii ziceam ca nu sunt in stare. Mai tarziu, descopeream de ce... Cu cata satisfactie i-am dat scutirea medicala  

Pe vremuri nu slabeam nici un gram, oricat ma infometam. Acum mai e putin si ma puteti pune la soare, ca sa-mi vedeti plamanii  

Am suferit si eu de ''boala'' asta, pe care am denumit-o elegant ''instabilitate emotionala'' De fapt, nu eu, ci acei cu patalama . Si tot la fel de rapid ''ma racoream''... Acum m-am mai copt putin, dar nu foarte tare

Pe vremuri aveam cateva prietene foarte bune la serviciu. Acum am taiat orice mod de comunicare cu ele...