Pe vremuri eram...acum nu mai sunt!

N-am fost niciodata ipohondra, as zice chiar dimpotriva: refuz sa observ anumite semne de eventuala boala.

Pe vremuri (nu demult) eram senina, acum nu mai sunt.

Foarte rar is senina, a naibii minte de maimuta!))

Pe vremuri scriam mult mai frumos, acum parca am alte degete...

e de la tastatura ...
pe vremuri reuseam sa ma concentrez destul de bine, acum nu mai pot ...

Asta ii legata de seninatatea dinainte..

Pe vremuri eram mult mai timida, acum m-am mai vindecat (nu!)).

ai dreptate cu seninatatea.
si eu m-am mai vindecat intre timp, dar nu de tot.

pe vremuri uram telefonul in general (cred ca am fost la un momnet dat singura din oras, care nu avea telefon mobil), acum m-am mai imprietenit cu el

N-as putea sa spun ca-mi place in mod deosebit telefonul.Il folosesc doar pentru urgente.Imi place dialogul fata in fata.

Candva imi placea sa urc cu "gasca " pe munte,acum nu mai pot decat sa-l admir sau pana unde urca masina.

Mie-mi place sa urc acum, da` n-am gasca
Pe vremuri aveam memoria numerelor, acum nu prea mai e. De cand cu telefoanele mobile, mai greu.

cu memoria numerelor ma mai descurc deocamdata, in schimb nu o am pe cea a numelor

---

pe vremuri imi placea sa "altoiesc" baietii, acum m-am mai temperat

eu n-am "altoit" niciodata vreun baiat, pe nimeni de fapt, eram tare cumintica...

pe vremuri nu prea imi placeau copii, acum ii iubesc si ma supara orice nedreptate care li se face.

Eu efectiv evitam sa-i vad,pana ce am nascut,acum imi plac.

Pe vremuri n-aveam curajul sa dau replici drure sau suparatoare la nimeni,azi nu raman "datoare" si raspund cu aceeasi moneda,daca e cazul.

'Ai de capu' meu,ca sa zic asa... Ma ''stie'' apropiatii ca rea de gura...inca mai am de lucrat la diplomatie,adica imi doresc din suflet sa spun adevarul gol-golut,dar fara sa jignesc... La fel de direct raspund si in cazul in care sunt ''atacata'' frontal

Pe vremuri citeam foarte mult,acum din pacate,de cand am 2 copii,nu prea mai am cand...

citesc si acum cu mare placere...dar tre sa recunosc...mult mai putin decat inainte
pe vremuri eram foarte atenta la aspectul exterior...acum am devenit un pic mai indiferenta,e mai comod sa ma imbrac in pantaloni

Pe vremuri nu eram deloc atenta la cum arat, am vrut sa fiu placuta pentru felul in care sunt nu pentru felul in care arat. Am ajuns la concluzia ca pana ajunge un om sa ma cunoasca se loveste de aspectul exterior. Acum sunt putin mai atenta cum arat ( ce e mult strica) si constat ca toata lumea se opreste aici. Cum o dau nu e bine....asa ca arat cum ma simt.

Obisnuiam sa ma catar in toti copacii dupa fructe. Acum n-o mai fac .

si eu ma cataram nu neaparat dupa fructe...ci de placerea de a arata de ce sunt eu in stare...ma cataram mai rpd decat baietii
cu ceva timp in urma...imi alegeam cuvintele,in asa fel incat sa nu se simta nimeni lezat....mai nou am devenit mai directa...nush daca e tocmai bn