ATEU versus CREDINCIOS

Rezumarea primului mesaj :

Pentru a nu derapa in teorii pasionale, propun sa incercam sa vorbim aici pe 2 canale clare, distincte si care pot (?) pune mai bine in lumina parerile fiecaruia, pro sau contra.
Ma refer la cele 2 teorii de baza, Teoria Creationista si Teoria Evolutionista.
Din cate stiu, ultima are baze stiintifice, studii, cercetari, dovezi. Unele inca nefinalizate, adevarat, tocmai pentru faptul ca se doresc dovezi solide in sprijinul afirmatiilor facute.
Am auzit cateva pareri care afirmau ca Teoria evolutionista este o teorie nascuta inaintea dovezilor.
Oare nu asa este corect? Nu asa trebuie sa evolueze stiinta? Prima oara observi fenomenul apoi lansezi cateva ipoteze pe care le argumentezi mai tarziu cu dovezi pe baza observatiilor facute. Si cand spun dovezi, ma refer la date stricte, matematice, stiintifice, palpabile.

Da, păi nu va reuși.

Păi nu știu, nu sunt specialist în vaccinuri. Satanică e chestia cu anularea libertății (și cu obligativitatea), în rest, poa' să fie orice în vaccinul ăla.

Dacă ești atentă la rugăciunea de la epicleză, vei vedea că preotul spune că "ce este în potirul acesta... prefăcându-Le cu Duhul Tău cel Sfânt..."

Credincioșii nu fac prescuri, doar anumite persoane. Eu zic să avem încredere în Dumnezeu, că ne-o purta de grijă. Altfel, și dealtfel, noi nu putem face nimic (singuri). Și doar nu e mai tare dracul ca Dumnezeu.

Doar Dumnezeu stie..si doar El poate.
Crestinul adevarat nu va fi lasat sa sufere din pricina vreunui preot vandut...sau din pricina unei inventii dubioase.

Am recitit astazi toate postarile acestui topic...
Ca sa aiba logica ceea ce voi scrie,pt cei care nu stiu,sunt Melodia,azi Mell...
Am citit cum un topic unde se discutau principii ,s-a tranformat intr-un topic de atacuri personale si nu ideologice.
Cum unii au epatat si ne-au uimit cu ale lor cunostinte si eruditie..cum au demonstrat fortat cat sunt de evoluati..si s-au suparat ca nu au primit aplauze..
Dar nu despre asta trebuia discutat...si nu despre asta o sa scriu..ci despre mine cea de atunci.
Declaram credinta,declaram iubire pt Dumnezeu,luptam pt asta...dar nu eram decat o trambita cu un sunet ciudat si deranjant.
Imi lipsea cel mai important ingredient,si anume SMERENIA.
EU...gandeam,eu nu faceam...EU.
Atat orgoliu,si atata prostie...atata irosire si atata mandrie.
Ma simteam mai buna decat altii fiindca trambitam o credinta pe care o aveam doar latent.
Credeam ca merit dragostea lui Dumnezeu numai fiindca imi declar credinta.
Biet suflet si biata minte...
Iisus s-a smerit si s-a umilit si a suferit..si era fiul Domnului..eu nu puteam...ca eram EU..si era suficient sa fiu...sa exist...si meritam totul.
Minte ratacita...prea plina de preaplinul meu..
Imi cer iertare pentru asta...acum stiu ca eram oaia din turma ratacita..si ca Dumnezeu ma iubea oricum.
Pt ca oameni buni!!Dumnezeu ne iubeste pe toti la fel.
Si pe mine,si pe maicuta de la manastire..si pe ucigasul din puscarie...pt ca EL este iubire.
Un parinte nu-si iubeste mai mult copilul sanatos si mai putin pe cel bolnav ...
Cand vom invata sa iubim,sa iertam,sa facem milostenie,sa ne lepadam de orgolii si fatarnicie,atunci vom fi pregatiti sa-L primim cu adevarat in inimi,sa Il intelegem si sa spunem ca Il iubim.
Eu sunt departe...si sunt cea mai pacatoasa..dar Ii cer lumina si indrumare..prin post,impartasanie,rugaciune si prezenta la Sf Liturghie.
E putin..stiu..dar stiu ca ma iubeste.
Pace si iubire intru Domnul!

Stiu ca o sa vi se para ciudat..
Sunt tot eu..cea aparent superficiala,pusa pe glume,ironica si autoironica..mereu gata de can-can.
Vedeti...una nu o exclude pe cealalta..Dumnezeu nu ne vrea prosti sau tristi..nu ne vrea inchistati si incruntati...
Ne vrea asa cum ne-a lasat...pe unii prea seriosi,pe altii mai glumeti..toti avem un rol pe lume...doar sa ni-l jucam cinstit si cu iubire si credinta

Ăsta e topicul pe care-l recitesc cu cea mai puțină plăcere... adevărat e că am vorbit când trebuia să tac. Poate că și alții. Sau alții trebuiau să vorbească.

Mă rog, credința aia teoretică (și e bună, că totul incepe cu teoria ) se verifică prin fapte. De multe ori, ca să te smerească, așa cum zice Mell, Dumnezeu te pune în situații inedite, care nu ți-ar fi trecut prin cap niciodată, că de-aia omul e om și Dumnezeu E... Tocmai pentru a nu ne face iluzii despre cum suntem noi în realitate, și de multe ori ne facem și credem că suntem ceva, cineva... și de multe ori descoperim în noi lucruri îngrizitoare, de care nu ne credeam în stare. Ei, de-acolo, din acest punct, începe smerirea, smerenia propriu-zisă. Deși dacă zici că ai început sa te smerești, nu mai ești smerit. Ei, și atunci când descoperi câte ai de făcut, ca veritabil credincios , și cât de departe ești de a le împlini, nu-ți mai arde să te declari credincios, sau să ai timp de polemici (de multe ori, de cele mai multe ori inutile).

Bine, acum și împunsăturile astea (teoretice, la adresa teoriei credinței), ca niște ace cu gămălie, provoacă uneori mânie, sau sfântă mânie. Că Domnul ne consideră niște proști (pitu, scrie la biblie ), deși ne iubește, dar nu știe cum să facă să ne mai tragă de mânecuța, să ne deștepte (deștept, cuvânt cu două înțelesuri); iar unii, rudimentari, ne atacă (prin cuvinte, și nu numai) în cele mai intime resorturi ale noastre, e greu să-ți păstrezi "smerenia". Doar să ți-o verifici.

Dau și eu un citat acum, cică umilința ar fi conștiența păcătoșeniei, iar smerenia constiența nimicniciei. Și o glumiță- discutau doi părinți- ei , părințele, cu faptele bune cum stai? -Greu părinte, greu. -Dar cu smerenia? - Cu smerenia e mai ușor, binișor.

În concluzie, poți să-i ceri omului orice, fiindcă practic orice e posibil.

Da..ii poti cere omului orice..numai fapte bune-nu-ca e greu.
E mai usor sa te smeresti,decat sa ajuti.
Smerenia nu-ti consuma nici timp,nici bani...
Smerit in fata Domnului,oricand.
In fata omului,cu masura.
Umil in fata Domnului,cu drag...in fata omului doar cand e cazul.
Pacatul asta mi-l asum ...pana la urma sunt om...si "pacatul meu inaintea mea este pururea"
Daca asta ar ramane singurul meu pacat..as zice:
Doamne cheama-ma in Imparatia Ta,ca sunt pregatita si vrednica!
Am o prietena care este adventista..
A avut o mare cumpana in viata si mi-a povestit ca in momentul acela singurul ei regret era ca nu e pregatita sa se prezinte la judecata Domnului.

Păi tocmai în fața omului tre' să te smerești, în asta constă "verificarea" credinței. Așa, sau altfel, e ușor să zici că ești păcătos, nevrednic, sau în cazul tau, vrednic. Când te ocărăște altul, să văd cum te smerești! Fără fapte bune, suntem morți, chiar dacă noua ni se pare că nu.

Cât despre "vrednicie", nu suntem niciodată, oricât ni s-ar părea nouă. Nu că am fi noi foarte vrednici ne ține Dumnezeu, ci pentru că El e foarte milostiv- zicea părintele Arsenie Papacioc.

Acum, nu pot să spun că sunt vrednic și smerit, în același timp.

Ca să-ți justifici comoditatea, e ușor să zici că te smerești, că nu ești vrednic, atunci când e vorba să ajuți pe cineva. Deci ești vrednic sau nevrednic, în funcție de oportunități. Dar smerit ești oricum, în orice situație.

Îmi vine cumva să râd de diplomele alea de vrednicie. Diplome de vrednicie, diplome de smerenie, certificate de revoluționar (la singular ), doctor în mântuire.

Offff!
Daca nu le rasuceste myrk pana le ameteste...nu e el
Ajungi sa-ti recitesti propria-ti postare ca sa vezi ce balarii ai scris
Tocmai asta spusesem si eu...ca nu suntem nici smeriti ,nici umili*decat declarativ*in fata Domnului.
Ca nu suntem vrednici..si recunoastem.
Ca in afara acestor pacate mai avem cateva vagoane nedeclarate...sau nestiute nici de noi,neconstientizate sau considerate normalitati.
Sa ne imaginam viata ca pe un tren(stiu ca e cliseu,dar e mai usor de ilustrat)
Trenul goneste spre destinatia finala...
Omul este locomotiva..tutuuuu
Vagonul 1-fapte bune,smerenie,credinta,iubire,marturisire,impartasanie..etc.
De la vagonul 2...la alegere...bani,averi,prieteni,dusmani,haine,bijuterii..placeri,suparari,dusmanie...tot ce cuprinde viata unui om.
Vagoane fara numar...locomotiva le duce...se umplu cu diverse si locomotiva fluiera fericita...poate inca sa le traga...vagonul 1..e cam gol dar celelalte sunt pline ochi.
Ajungem la Gara...finala...dar nu putem intra decat cu primul vagon...si acela e cam gol...si abandonam restul...si intram saraci...si singuri.
Ideea e sa punem cat putem in primul vagon...dar nu o facem.
Si e mai grav pentru cei ce stiu asta...cei ca noi...care stim ce e de facut dar nu facem,de aceea avem constienta pacatului dar si asumarea lui...gen...mai am timp,sunt doar un om...altii gresesc mai mult...macar sa faca altii jumatate din ce fac eu...etc.
Scuze,argumente in favoarea noastra...intelegere...ca doar e vb de noi.
Intrebarea este: am avea si pr altii aceeasi ingaduinta?aceeasi intelegere?sau am arata cu degetul,am critica,am acuza?
Nu suntem credinciosi,nu suntem vrednici,nu suntem smeriti...fiindca daca doar astea ne-ar lipsi..ar fi bine..n-am fi credinciosi si gata...dar de multe ori...uitam sa fim oameni

Mda... nu-s ninica, uneori sunt neom și scriu bălării. Bașca uneori nu reușesc să descifrez un text. Chiar așa e! M-ai smerit! Mulțumesc!

Acum, pe lângă vagoanele alea cu fapte bune, cel mai greu lucru din lume e să te rogi. Da' nu așa, fugitiv, cum fac eu , văruit pe necârpit, bogdaproste c-am gătit! Numai un Tatăl nostru spus cum nu trebuie, în special la paragraful cu iertarea, și te mai încarci cu un vagon de păcate!

Totuși, locomotiva face tutuuu, sau uu- uuu?

Esti...cumva..de nedescris
Eu ma refeream la mine...la ,"balariile "scrise de mine...nu ma bag in balariile tale🤨
Ziceam ca ma determini sa-mi recitesc postarile ca sa fac legatura cu ce zici tu...ma rog...n-are importanta...
Scriem impreuna,ne intelegem separat...mai mult chiar..nu ne mai intelegem nici pe noi.
Cu rugaciunea ai dreptate!
Poti stii si "recita"o mie de rugaciuni...daca doar le reciti..si ..tac...
Cat despre locomotiva...habar n-am cum face
Intrebam un prieten..poate ne lamurim🤭