Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

Nu îmi amintesc vreodat’,
Chiar şi când am fost cinstit,
De la cârciumă, din sat,
Să nu plec dezamăgit ;

Stând în jur la un trăscău,
Mai aud o veste rea,
Care…şi nu-i lucru rău,
Până-n zori să uit de ea,

Însă ce mi-a zis asear’,
Şi băurăm numai vin,
Popa Ghiţă, om cu har,
Nu pot, nene, să-mi revin !?

Doar ieşind, cum vă spusei,
Către casă temerar,
Afumat, c-am obicei
Să fumez la un pahar,

Mă împiedic, pe sub pod
Cum urcam şanţu’ la deal
Suduind şi plin de glod,
De…prea sfântul, personal,

“Săru-mâna”- io pios,
Da’ el, dup-un lung oftat,
Cum privea la mine-n jos
Zise făr’ să-l fi-ntrebat :

“Mă Ioane, eşti om bun,
Însă, după cum prevăd,
Mă-nţelegi ce vreau să-ţi spun…
Io, în rai, n-am să te văd”,

Că, nu mă mai liniştesc
Şi sunt tare abătut…
De asear’ mă tot gândesc
Ce păcat o fi făcut ?!

Valeriu Cercel

Foarte faina!

De aş fi fost eu stâncă lângă mare,
M-aş fi lăsat azi noapte sfărâmată
Ca-n zori, când te-ai ivit întâiaşi dată,
Nisip să-ţi fiu, pe plajă, sub picioare ;

Salină de-aş fi fost, munte de sare,
Doar într-o clipă-n apa-nvolburată
M-aş fi topit, şi-apoi, evaporată
Să mă renasc, pe sânii-ţi, grăuncioare ;

De aş fi fost un fluturaş ce zboară,
De buze-ţi mă lipeam ca de o floare
Să-mi îndulcesc de dor gura amară

Şi la ureche-n strune de vioară
Te-aş fi-ntrebat nebun de disperare :
De ce-ai venit cu mă-ta, Mărioară ?

Valeriu Cercel

si incepuse ca o poezie de dragoste

E ca dragostea .....la inceput spumoasa si frumoasa..... la sfarsit..... eu nu am ajuns inca acolo.....

Mos Clǎciune, Mos Clǎciune,
Anul ǎsta tot, pe bune,
Cǎ am fost bǎiat cuminte,
Am la tine-o lugǎminte :
Noaptea aia de-ai sǎ vii,
Nu-mi aduce giucǎlii,
N-am nevoie de patine,
Sau vle-un tlenuleţ pe sine,
Nu vleau puscǎ, niţi pistol,
Oli vle-un ulsuleţ nasol,
Sǎ n-aud de tlotinetǎ,
Tliţicletă, biţicletǎ,
Sau vleo balcǎ cu motol…
Vleau si io un flǎţiol,
Cǎ, fiind singul meleu
Habal n-ai cât mi-e de gleu,
N-am cu ţine mǎ giuca,
Povesti sau discuta
Chestiuni ca întle flaţi,
Sau gagici, ca-ntle bǎlbaţi,
Cǎ volbind io cu mǎmica
Si tǎticu’ si bunica,
Am concluzionat, sǎ stii,
Cǎ doal tu mǎ poţi selvi :
Stii tu balza aia chioalǎ
Lǎtǎţitǎ-odinioalǎ
La adlesa de mai sus
Când pe mine m-a adus ?!
Fǎlǎ bǎscǎlie-ţi spun,
Îţi plomit c-am sǎ fiu bun
Înc-un an, poate chial doi…
La’ cǎ ne-nţelegem noi !...
Ia-o tu, mai pe depalte
Si esplicǎ-i, cǎ ea poate,
Vino cu o stangǎ nouǎ,
Unge-o cu o panǎ, douǎ,
Sǎ mai fac-un gest, de milǎ,
Nu c-as poseda vleo pilǎ,
Doal asa, un mic ocol,
Sǎ-mi aduc-un flǎţiol,
Cât mai lepede, ulgent,
Stiu cât esti de competent,
Ialǎ de va faţe gât
Cǎ timp n-ale pentlu-atât,
Tleţem, deţi, la planul doi,
Da’ lǎmâne întle noi :
Dǎluiestele-o vacanţǎ,
Si-sta-n ultima instanţǎ,
Cǎ la fel, si-ai mei pǎlinţi,
Sunt de-o vleme-asa cuminţi,
Timp nu au, de-i noapte, zi,
Sǎ mai facǎ nebunii !

Valeriu Cercel

.... buna ..... astia is parinti in vreme de criza ( de timp )

Cilculă un zvon nebun
Cale mult m-a întlistat,
Cum că, bunul Moş Clăciun
Nu-i…şi nici n-a ezigstat ;

Însă ce e mai bengos,
Zvonul nu-i de la zevzeci,
Oli de la vl’un ofticos
Din neam de celcopiteci,

Ci-i de la oameni matuli,
Educaţi, cu-n doctolat,
Că-i ştim după-njulătuli
Când cu pumnii-n pept se bat,

Ei au scos volba nasoală,
Ce-mi ploduce azi fioli,
Fi’n’că au, flaţii-mei, şcoală
De vechi dezinfolmatoli,

Şi mai fac şi băşcălie,
Cum că nu poate un moş,
Chiar la bloc sobe să fie,
Să coboale el pe coş…

N-ale balbă, sănioală,
Nasu’ loş, nici giucălii,
E doal o povestioală
Pentlu adolmit copii ,

Însă io, că doal mă ştiţi,
Categolic că lefuz
Ca să-i cled pe-aceşti loviţi,
Chiar de sunt puţin confuz,

Că, gândiţi-vă, ce-al fi
Ca în seala de ajun,
Cu cadouli, buculii,
Să nu vină Moş Clăciun (?!)

Sigul, ni se vol lungi
Ulechiuşele, doi coţi,
Pân’ la Paşti, când va sosi
Iepulaşul pe la toţi !

Valeriu Cercel

Craciun fericit !

mi-a placut tale mult
pacat ca nu i-o pot citi, inca, baietelului meu, care inca mai clede in mos claciun

Mos Claciun ezigsta !

Craciun fericit, Valeriu.
Fireste ca exista Mos Craciun