Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

Unde dai si unde crapa.

Mda... frumoasa relatie, prieteneasca, fireasca, normala. Bine punctata diferenta esentiala intre Dumnezeu si cel mai bun prieten al sau, omul.

Nu ştiu dacă-mi pare mie,
Ori…că lumea e sucită,
A-nceput parcă să fie
Chiar şi lenea obosită,

Nici ȋn veri caniculare,
Ori acum, fiind mai rece,
Nu mai vrea, cucoană mare,
O ridiche să mai frece,

Iar de praz…nici pomeneală!
Şi-a pus poftele ȋn cui,
E cuprinsă de-osteneală
Doar privind lungimea lui…

Şi pe străzi, cum văd eu bine,
Să ȋi dai chiar şi bătaie,
Nici o frunză nu-i mai vine,
Vr’unui maidanez să-i taie!

S-o ȋmpingi, să-i dai la gioale,
Să-i dai gaz, e tot ȋn pană,
Nu-l mai arde, pe parale,
Şi..nici vorbă, de pomană!

Ȋn schimb, dai de ea-n prostie,
Fi’nd un loc ce ȋl adoră,
Nebunatică, zglobie,
Pe feisbuc la orice oră,

De-aia eu, cum n-am probleme,
Mă gândeam aşa,-ntr-o doară,
Poate că, lenea, de-o vreme
E şi ea pensionară!

Valeriu Cercel

Ma uit si eu in jurul meu!

Tare de tot!

Si noi ne uitam in jurul nostru. 

Nu dati atentie cat de haiosi suntem!!!!!

Ba dam atentie. Cu exprimarea e problema. 

Aş fi putut să cred cu zeci de ani nainte,
Pe când eram copil în satul dintre vii
Şi nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte,
Că “Moşul” cel iubit e-un basm pentru copii,

Şi nici chiar prin liceu, chiar şi la facultate,
Colegi la care eu, franc, nu m-am aşteptat,
Cătau sa mă convingă, cu chestii fumate,
Că “Moşul” nu există şi nici n-a existat,

Dar n-am crezut atunci şi n-am să cred vreodat’,
Când pruncul ce-a adus iubirea între noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri aşteptat
De oameni înţelepţi şi nu de maimuţoi,

Aşa că mă gândesc, acum, la anii mei
Cu primii ghiocei la tâmple, cum mi-ar sta,
Vâzând cât mă iubesc, să-i mint pe nepoţei
Că “Moşul” care-l ştiu nicicum n-ar exista…

De-aceea, când pe brazi steluţe se coboară,
Copilul de demult, din satul dintre vii,
Privind nepoţii azi, e sigur c-o s-apară
Bătrânul “Moş Crăciun”, cu daruri la copii…

Iar voi ce-aţi mai nega, de răi şi urâcioşi
Ce-ntr-una clevetiţi că “Moşu”-i basm curat,
Vă rog, pe cinstea mea, fiţi oameni serioşi!
Pe Moş Crăciun îl ştiţi că este-adevărat…

E drept, bătrânul “Moş”, care odinioară
Venea prin nea în zbor, din nordul depărtat,
Cu barbă, nasul roş’, cu reni la sănioară,
Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat,

E tuns, chiar mai mereu, şi-i zilnic bărbierit,
De sac a şi uitat, cu VISA-n portofel,
Iar nasu’, v-o spun eu, mă mir cum n-aţi ghicit!
E roşu câteodat’, de la un păhărel,

Şi când o ia la mers, ca un arac de viţă
E zvelt, nu-i cocoşat, şi-atâta-i de vioi…
Îndeosebi când dă cu ochii de-o pipiţă,
Dar asta…ce să mai!...rămâne între noi…

Valeriu Cercel

Deci, din toata povestea, eu am inteles ca de-acum copiii nu vor mai sta in bratele unui mos cu barba (Mos Craciun).

Si totusi mosul exista. [Trebuie sa fiti înscris şi conectat pentru a vedea această imagine]

In cazul asta, eu ma fac solidar cu Florin. Astept Craciunita!

Cât aș fi de pus pe glume,
Scuip ȋn sân de speriat,
Ce aud de pe la lume
Clevetind la noi prin sat,

Cică, anul care vine,
Guvernanţii aștia noi,
Au promis c-ar fi mai bine
Decât toţi ăi dinapoi:

Lefurile majorate,
Căci…inflaţia e sus,
Plus, pe criza asta toate
S-au scumpit ca şi-n Apus,

Pensiile… ce rușine!
Vor ajunge,-n mod normal,
Ajustate, şi-ncă bine,
La nivel occidental,

Chefuri lungi, ca niciodată,
Viaţă, trai ca pe vătrai,
Fericită-mbelşugată,
Fără a mişca un pai,

Şi…ȋn ultima instanţă,
Cum…nu-i ţară de golani,
Au promis și o vacanţă
Gratis, nene, fără bani!

Doar…ceva parcă-au omis,
Că, ȋn rest, n-am ce să zic:
Au promis ei ce-au promis…
Dar…pentru popor, nimic???!

Valeriu Cercel

Asa e!   Promisiunile astea la cine se refera pana la urma?   Tot la ei, desigur...