Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

Parca as sta si eu un pic. Ce primesc in dar?

După ani de viaţă-amară,
Prin stăini muncind cu spor,
M-a cuprins un dor de ţară
Şi de-al satului ogor;

Cum ajung, din avion,
Dracu’ ştie, de-un puhoi,
Cu Pandele, văru’ Ion,
Ne-am trezit luaţi şi noi

Până ȋntr-o piaţă mare,
Unde, toţi strigau, nebuni,
“Jos guvernul, jos cutare,
Noi sunten aici stăpâni!”

Io, ca omul, după drum,
Fui cuprins de-o ȋntrebare…
Nu-mi pica fisa nicicum
Ce-i atâta supărare?!

Să ȋmi spună un bolând,
Că dau jos, acolo-n piaţă,
Cel mai bun guvern, decând
Comuniştii sunt ȋn viaţă!

“Mai, nenică”,-i zic lu’ Ion-
“Toţi dişmanii mei să moară!
Nu cumva, din avion,
Am ajuns ȋn altă ţară?!”

Până când văzui pe unii,
Ca ȋn filme de oroare,
Ȋmpărţind, mascaţi ca hunii,
Un pulan la fiecare…

Io, cum sunt băftos şi-n vis,
Nu c-aş vrea să mă dau mare,
Căci le numărai, precis,
Luai vr’o patru pe spinare…

Nu vă spun cum m-am simţit
Cu-o primire-aşa frumoasă,
Dar pe loc m-am dumirit
C-ajunsei la noi acasă!

Valeriu Cercel

Cum aud de-o vreme-n lume
Ce se spune,-așa, ȋn râs,
Cât aș fi de pus pe glume,
Toate-mi par cu fundu-n sus;

Din statistici căcăcioase
Cică, multe școli din ţară
Prin judeţe puturoase,
Au veceurile-afară,

Foarte bine-amenajate,
Dând de ele după nas
Şi-unde vântu-n curte bate,
Plus, nici apă n-ai de tras!...

Păi, să-i ierte cei de sus
Şi cu doamna Vasilica,
Pe-ăia care râd și-au râs,
Fiin’că alta-i politìca,

Noi, români, civilizaţi,
Educaţi, cu doctorate,
Oameni fini, manieraţi,
Cu tradiţii reputate,

Ni se pare-a fi corect,
Chiar de unii intră-n boală,
Căci românii, cu respect,
Nu se…aia-n ea de școală!

Valeriu Cercel

Femeile, femeile

Mă ierte bunul Dumnezeu,
Nu-s chiar deştept, dar nici prea bleg,
N-am apucat de când sunt eu,
Sexul frumos să-l înţeleg:

Păi, când le vine dumnealor
Să se mărite cu-n bărbat,
Îl cată-n orice colţişor,
Pân’ dă de unu-adevărat:

În primul rând, un “Făt Frumos”
Ce e şi greu la portmoneu,
Să aibă,-apoi, chiar de prisos,
Lângă un Ford, şi un bemveu,

Inteligent, manierat,
La toate bine pregătit,
Să ştie de gătit, călcat,
Devreme-acas’ şi nepilit…

Nici vorbă de vreo fufă-n sat,
Un pocăraş cu-ai lui amici,
S-asculte ce i s-a trasat,
La aşternut să fie brici!

Şi-apoi, să fie rezistent
La nazuri, fiţe, cicălit,
Prin somn, şi-atuncea, evident,
Să-şi ceară scuze c-a greşit,

Că de-aia zic, modest cum sunt,
Plus că, nu umblu cu perdea,
Ca toate de pe-acest pământ,
La fel făcu nevastă-mea,

Când, norocoasă şi-a găsit
Un “Făt-Frumos” bine dotat,
Cu calităţi ce, eu, vădit,
Puţin mai sus le-am menţionat,

Numai că…şi io-s fericit(!)
Regret am unul, mititel,
Pentru săracu’ prăpădit…
Ce-o să păţească…vai de el!

Valeriu Cercel

Foaie verde vai de el
Un lucru n-a inteles domnul Cercel...
Dar eu am inteles, ca moldoveanul baci
Ca sexul frumos nu tre' sa-l intelegi, ci tre' sa-l faci! 

Adica. Asteptam explicatii. Eventual si ilustrate. 

A fost cândva, ȋn România,
Un domn vestit, numele-mi scapă,
Când dispăruse-un timp hoţia,
Iar hoţii o sfârşeau ȋn ţeapă,

Ȋnsă de-atunci, pe rând, netoţii,
Fătaţi, parcă, de proaste iepe,
Au tot schimbat la legi, ca hoţii
Specializaţi să dea ei ţepe,

Sau câte-un deşt din Parlament,
Ori…condamnaţi să frece-acasă,
Ridichea, prazul, evident,
Primind, ȋn schimb, bonuri de masă…

Nici vorbă, muncă, roboteală,
La poduri, drumuri, la canal,
Scriu cărţi, când mor de plictiseală,
Iar cei de sus, alt Cod penal,

De-aceea vreau s-o spun pe faţă,
Chiar de ar fi să socotim,
Doar noi, cei condamnaţi pe viaţă,
Am mai rămas ca să muncim!

Valeriu Cercel

Nu stiu cum a aparut acel "pe" inainte de "Candva" di prima strofa, primul rand. As dori sa corectez, sa sterg acel "pe" si nu pot!

Numai ganduri bune!