Poeziile lui Valeriu Cercel

Rezumarea primului mesaj :

Aşa cum ştim cu toţi’, teribil e fumatul (!)
Vorbesc de sănătate, bani arşi pe ţigarete,
Iar dac-ar fi să-l laşi…m-apucă şi oftatul,
Chiar după ani, şi-n vis, ajungi să ai regrete ;

De douăzeci lăsat, io care n-am aprins
Ţigară sau chiştoc…să nu vă povestesc (!)
Pun bila jos, în pat, şi-asear’ cum stam întins
Ajung, prin ce noroc, în iad să mă trezesc :

La bar era deschis, non-stop, fără mişto,
Iar blondele m-au luat, şerpoaicele feline,
Să mor dacă vă mint, din uşă la tango
Prin fumu-nmiresmat de fine carpatine,

Grătarul sfârâia sub mici şi fripturele,
Iar halbele, în spume, curgeau ca la Ploieşti,
Romica fredona, da’ nicidecum manele,
Că, ce mi-a zis el, popa, de iad…erau poveşti (!)

Privind, însă, la toate, ceva m-a dezumflat…
Nici vorbă despre ei, dă-i dracului de bani !
M-am luat după nevastă şi nu am mai fumat…
Puteam să fiu pe-aici, de cin’sprezece ani.

Valeriu Cercel

Cilculă un zvon nebun
Cale mult m-a întlistat,
Cum că, bunul Moş Clăciun
Nu-i…şi nici n-a ezigstat ;

Însă ce e mai bengos,
Zvonul nu-i de la zevzeci,
Oli de la vl’un ofticos
Din neam de celcopiteci,

Ci-i de la oameni matuli,
Educaţi, cu-n doctolat,
Că-i ştim după-njulătuli
Când cu pumnii-n pept se bat,

Ei au scos volba nasoală
Ce-mi ploduce azi fioli,
Fi’n’că au, măi nene, şcoală
De vechi dezinfolmatoli,

Şi mai fac şi băşcălie,
Cum că nu poate un moş,
Chiar la bloc sobe să fie,
Să coboale el pe coş…

N-ale balbă, sănioală,
Nasu’ loş, nici giucălii,
E doal o povestioală
Pentlu adolmit copii ,

Însă io, că doal mă ştiţi,
Categolic că lefuz
Ca să-i cled pe-aceşti loviţi,
Chiar de sunt puţin confuz,

Că, gândiţi-vă, ce-al fi
Ca în seala de ajun,
Cu cadouli, buculii,
Să nu vină Moş Clăciun (?!)

Sigul, ni se vol lungi
Ulechiuşele, doi coţi,
Pân’ la Paşti, când va sosi
Iepulaşul pe la toţi !

Valeriu Cercel

Frumos spus!...

Dlăgălașe velsuli!

Olice copilas tot clede
în zvonuli cu mos Clăciun,
chial si tu, plecum se vede
ai clezut până acum.

Poezioală desple Mos Clăciun

Copiii lăi m-au supălat
La glădiniţă cu o veste,
Că, Mos Clăciun e o poveste,
Nu e si nici n-a ezigstat,

Că nu ale nici sănioală,
Nici balbă albă, nasu’ losu,
Chial au si lâs că noaptea Mosu’
Pe cosu casei nu coboală ;

Am fost atât de indispus
Si-am plâns cu laclimi, suspinând,
Pe Mos Clăciun îl stiu decând
Pe mine balza m-a adus,

Da’ ca să mă conving, am stat
Cu ochii mici sub plăpumioală,
Făcându-mă că dolm de-aseală,
Să-l văd si io măcal o dat’ ;

Întl-un tâlziu, palcă plin vis,
L-am auzit plin dolmitol
Pe la pălinţi, venind în zbol,
Că ei aveau geamul deschis,

Tiptil apoi, în pas glăbit,
Tlecu plin hol cu sacu-i plin,
Că i-am văzut umbla puţin,
La pomu’ male-mpodobit,

Sub cale-a pus Mosu’, galant,
Si giucălii si ciocolată….
Vă povestesc io altădată
Că alţeva-i mai impoltant,

Că după ţe a fost el gata
Si cum pe toate el le stie,
A tlas din sticla de lachie
Pitită în balcon de tata,

S-a dus si în bucătălie,
Şi-a tot cătat plin fligidel,
Că nu i-e flică lui de gel,
Mâncând cu poftă din piftie,

Si tot tiptil a si plecat,
Mai vesel palcă si vioi,
Da’ milosea a ustuloi
Pe flunte când m-a sălutat,

Asa că io, as vlea să stie
Copiii lăi, că Mos Clăciun
Ezigstă si e tale bun……
Si fălă să fac băscălie,
Îi plaţe ţuică si piftie….
Cledeţi-mă când io v-o spun !

P.S.
Am povestit ţe s-a-ntâmplat
Si lu tăticu’ si mămica,
Si, flate, toată ziulica
Atât de mult s-au minunat !

Gata .

Valeriu Cercel

Craciun ca in povesti si un an nou plin de impliniri alaturi de cei dragi sufletului!

S-au împlinit, fix, patruşcinci de ani,
Când mă gândesc, cu patimă oftez,
La timp, la sănătate şi la bani,
De când am început ca să fumez;

Eram în noaptea de revelion
Între colegi, la un restaurant,
Când i-am cerut amicului Ion,
Un Kent s-arăt şi mai interesant;

Ţigară-naltă, suplă, însă grea,
Gagicile intraseră-n derută,
Mă admirau privind-o cum ardea,
Având statut, pe-atuncea, de valută,

Şi-apoi cu vin, rachiu, bere şi rom,
Vreo cinşpe, tot străine,-am inhalat,
De m-am trezit în noul an că-s om
În rând cu toată lumea, viciat,

Iar până azi, ştiind cât e de bun,
La bucurii, belele, sau de silă,
În Lei, am ars hectare de tutun,
Un Lamborghini nou şi înc-o vilă,

Că, ce e drept, la şpriţ, la o cafea,
Un pocăraş de-o noapte exclusivă,
Ori după sex, iertaţi expresia,
Ţigara-i ca bomboana pe colivă,

Dar viciului, nicicând nu i-am cedat,
Îmi promiteam în fiecare seară
C-a doua zi mă las, iar, de fumat,
Şi-mi aprindeam o ultimă ţigară,

Descoperind cât sunt de curajos,
Din serile târzii până în zori,
Da’ ce perseverent şi-ambiţios(!)
Lăsând fumatul de sute de ori,

Şi mai ales că nu-i nici sănătos,
Ţigara, precum doctoru-mi zicea,
E cuiu’ ăl mai rău de canceros,
Trăgând cu pasiune din lulea….

Nevastă-mea, la fel, s-a aşezat
Pe capul meu vorbind de nemurire,
Exemplu fi’nd Ion, ce s-a lăsat
Acu’ cinci ani când a dat în primire,

“Că n-am ambiţ’, tutunul e mortal,
Că tot promit să-l las şi nu am vână”
Scoţându-mi ochii, mă-sa,-n special,
Cu rotocoale de Carpaţi cu frână,

De-am hotărât, serios, fără gargare,
Anu’ acesta-l las, nu mă mai joc,
Când vom ciocni şampania-n pahare
Voi stinge, iarăşi, ultimul chiştoc.

Valeriu Cercel

La multi ani tuturor!
An Nou fericit plin de bucurii!

La multi ani, Valeriu!

După sărbătorile de iarnă

Nu ştiu, zău, ce să mai spun
De bătrânul Moş Crăciun!
An de an, câte un pic,
I-a rămas costumul mic,
Nici pe faţă, nici pe dos
Nu-l încape de burtos,
Iar chimirul, ce mai jale!
De-abia ţipă pe sub foale,
Însă buba-i pân’ la ghete,
Mama lor, azi, de şirete!
Râgâind a usturoi
Şi a doage de butoi,
E un drum atât de lung,
Nu e chip să mai ajung!

Fi’n’c-aşa-i de sărbători,
Cu antreuri, cârnăciori,
Măslinuţe gogonate,
Şunci, bânzeturi asortate,
Şi sarmale,
Bestiale,
Şi friptane,
Barosane,
Iar apoi, ce nebunie!
Cum să uit eu de piftie!?
Fără milă, fără silă,
N-am lăsat nici de prăsilă,
După toate, cum vă spui,
Nici o aripă de pui,
De-am ajuns, aşa-ntr-un hal,
Parc-aş fi în prenatal,
În oglinda de pe hol
Nu încap, la piele, gol ;

Însă, ca-n telenovele,
Toate-s bune chiar de-s rele!
Fi’n’că, fraţilor, v-o spun,
Am găsit un doctor bun,
C-am o pilă-n minister,
Grea de tot, un văr şofer,
Şi, să nu-mi uit vorba, că
D-aia nu-s în panică,
Fui la el astăzi, grăbit,
Să mă plâng de gabarit,
Care, doctor, deh ! stilat,
Fără “dar” m-a rezolvat,
Că puteam să umblu ani,
Să mă coste-un car de bani;

M-a luat, m-a consultat,
Cântărit şi măsurat,
Specialist, omu’ citit,
Un minut i-a trebuit,
Să îmi spună el, în fine,
Că nimic nu-i rău cu mine:

Nu e vorba de etate
Şi nici de obezitate,
Ori, abuz de calorii,
Jaf prin oale, farfurii…
Cu un deşt mi-a arătat
(Ştiinţific demonstrat!)
Pe-un tabel de sus în jos,
Din computeru’ lui scos,
Că, de fapt, în chintesenţă,
Am doar o deficienţă,
Ce nu e la rotunjime,
Ci-i mai mult la…înălţime,
C-ar fi trebuit să am,
În costumu’ lui Adam,
Eu, la greutatea mea,
Înc-un metru şi ceva!

Valeriu Cercel

Un an nou cu liniste in suflet si plin de impliniri!

La Multi Ani!

A fost cel mai fericit
An bogat, şi roditor,
Chiar de ne-a lăsat, vădit,
…fără nici măcar un chior!


Valeriu Cercel