CITATUL ZILEI

Annmarie a scris:Daca inveti lectia acceptarii si intampini cu bucurie sfarsiturile din viata ta, vei descoperi ca sentimentul de goliciune pe care il aveai inainte se transforma intr-o pace sufleteasca imensa.

Eckhart Tolle

Lectia acceptarii cred ca o invatam fiecare : o parte urmand o idee sau un crez  , altii din pura intamplare , unii cautand raspunsuri ... imi accept soarta cu seninatate , n-as spune cu bucurie  : probabil asa se explica ca nu am gasit acea pacea imensa    ... da' mai caut inca  .

Annmarie a scris:Si stii cine se lafaie de constiinciozitate. Cine nu constientizeaza

Cand crezi in ursuleti, da.

Daca florile si-ar oferi oameni, care parte ar taia din ei?   Nichita Stanescu

Cred ca partile frumoase... de la jumate-n sus! D-aia eu m-am lecuit si ofer... doar ghivece cu flori!

Asa si trebuie, Myrk, inflorescenta si radacina sunt un intreg

Shadow, pacea nu exista in stare pura, decat inconjurata de razboi, e clar. Orice concept uman poarta dualitatea in sine, din clipa nasterii si nu dispare umbra pana nu dispare intai lumina, ceea ce nu dorim.

Marile trairi ale omului se nasc cu forta. Tot ce e natural nu necesita dezbatere si nu provoaca schimbari fundamentale in viata.
Neo-geneza este o alta stupiditate umana. Tot ce face omul pe pamant, este nenecesar vietii, insa de deosebita importanta pentru a demonstra stralucirea proprie a eu-lui limitat.

Neh, nu mai bine mi-ai darui o floare si filozofia sa o lasam pe seama acelora care vor sa moara cu mintea tulbure, zdrentarosi si flamanzi sau stralucind ca o supernova ?
Eu, ca un parauas clipocitor, cu apa sa-ti scalzi degetul mare de la picior. Hihi.

Imi place Nietzsche,imi place sa vorbesc cu el, dar nu imi insusesc nimic din al nimanui, ar fi prea mult , cu atata lume care doreste sa i se preia gandurile, credinta, explicatiile.
Oricum, nu am nevoie sa inteleg lumea ca sa traiesc bine si frumos in ea. Am locul meu, stilul meu, gandirea mea, cuvintele si tacerea mea.
Ma bucur de reactie, e placut sa povestim

Frumos tradus.

Am mai tradus

N-am sesizat. Probabil nu mi-a placut sau n-am fost atent.

Nu aici, ca nu-mi permit asa tam-nesam, in primii ani sunt mai retrasa
Sunt nou-venita, tac si ascult.
Oricum, nici nu ma pricep la scris pe forum, poate invat pana ies la pensie
Uneori nu am nici chef si de obicei sunt prea obosita.

In primii cinci ani. Nici eu nu stiam cum sa scriu (nu ca acum as sti). Dar m-am adaptat, oarecum. Mai ca ma bate gandul sa scriu si-o carte. Pai tocmai faptul ca porti un dialog atunci cand nu ai chef sau esti obosit(a) iti poate deschide apetitul.

Nu am nici o asteptare in privinta adaptarii. Timpul mi-a demonstrat. Nu ma adaptez.
Carte nu scriu, ca nu am rabdare sa stau locului. Norocul omenirii, altfel pe multi puneam pe ganduri
Si nici nu ma pricep. Nu ca as putea, de fapt

Din cate vad, aproape te-ai adaptat! Las' ca ne pui pe ganduri, aici. Culegem noi textul si-l publicam intr-o carte. Sa nu ceri drepturi de autor!

Linistit
Ce crezi ca se termina cuvintele din vocabular, daca las din ele pe-aici ?
Oricum, pornesti de la o idee si o sucesti in ce parte vrei, ies mii de impletituri.
Sau imbarligaturi

Ultimele-s de dorit. Si de evitat. Cuvintele nu se termina. Dar intelesurile-s limitate.

In afara glumelor sau a dezbaterilor literare, prefer sensul unic E mai sanatos.

Desigur. Mie-mi spui?