Din lirica internationala

Rezumarea primului mesaj :

Invata...


Invata de la ape sa ai statornic drum,
Invata de la flacari ca toate-s numai fum,
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa sezi,
Invata de la soare cum trebuie s-apui,
Invata de la piatra cat trebuie sa spui,
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin viata de neclintit sa treci.
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat,
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi,
Invata de la ape sa nu dai inapoi,
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Invata de la stanca sa-nfrunti furtuna grea,
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti.
Invata de la greier, cand singur esti, sa canti,
Invata de la luna sa nu te inspaimanti,
Invata de la floare sa fii curat ca ea,
Invata de la oaie sa ai blandetea sa,
Priveste sus la vulturi cand umeri-ti sunt grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei,
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor,
Invata de la toate, ca totu-i trecator.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci.


(din lirica norvegiana)

Pitu... iar despre moarte...  de parca viata s-ar termina in mormant...  

1867 - A decedat Charles Baudelaire, poet, estetician, critic literar și de artă francez (n. 1821)
Charles-Pierre Baudelaire - Celei prea vesele


Un peisaj încântator
E-ncântatoarea ta faptura
Îti joaca zâmbetul pe gura
Ca boarea unui vânt usor

Drumetul trist ce-ti iese-n cale
îsi simte sufletul vrajit
În clipa când i-a rasarit
Splendoarea sanatatii tale

În armonia de culori
Ce trupul tau îl invesmânta
Poetii-nchipuirii cânta
Un gratios balet de flori

Vestmântul tau multicolor
Cu inima ti-l potrivesti
Nebuna, tu ma-nnebunesti
Si te urasc cum te ador!

Tânjeam în vesela gradina
Când soarele, batându-si joc
M-a sfâsiat cu lanci de foc
Din arzatoarea lui lumina

M-au umilit ca pe-un martir
Gradina, primavara, firea
Si pentru-a-mi razbuna jignirea
Am pedepsit un trandafir!

Ascuns în umbrele tacerii
As vrea sa ma strecor la fel
În preajma ta, ca un misel,
La ceasul tainic al placerii,

Sa-ti pedepsesc frumosul trup
Sa-ti sânger carnea-nspaimântata,
Nevinovatul sân de fata
Si-o rana-n coapsa ta sa rup,

Apoi, cu dulce voluptate,
Înfrigurat as cauta
În asta noua gura-a ta,
Sa torn veninul meu de frate.

O poezie mai dupa sufletul meu


Serghei Esenin - Ne ducem toti

Ne ducem toti cîte putin, mereu,
Catre-un liman de tihna si-mpacare,
Poate curînd va trebui si eu
Bulendrele sa-mi strîng pentru plecare.

O, dragi mesteceni, gingasi si subtiri!
Si tu, pamînt! Si voi, cîmpii ca marea!
In preajma sorocitei adormiri
Eu unul nu-mi pot stapîni-ntristarea.

Pe lumea asta am iubit nespus
Tot ce în trupuri sufletul adie.
Spun pace voua, salcii ce-n apus
Va oglinditi în apa purpurie.

Atît de multe gînduri am urzit,
Am scris atîtea cîntece visate
Si pe pamîntul trist sunt fericit
C-am respirat si c-am trait de toate.

Sunt fericit c-am sarutat femei
Si-am lenevit pe iarba parfumata,
Iar fiarelor, ca unor frati ai mei,
Eu nu le-am zdrobit capul niciodata.

Acolo stiu ca nu fosneste-n zari
Cu gîturi lungi de lebada, secara...
De asta-n preajma tainicei plecari
Eu ma-nfior si-mi simt adînc povara.

Acolo stiu ca nu vor mai fi fagi
Nici holdele cu aur viu pe nume...
De asta poate mi-s asa de dragi
Toti oamenii cu care sunt pe lume.

Cum mi-ai amintit tu ca am si eu un suflet pe undeva...    

Ma doare sa citesc asa tristete...

Mie-mi place mult de tot Esenin... El si tristetile lui, care-s adesea si ale mele

Serghei Esenin - Nu Regret, Nu Ma Jelesc, Nu Strig

Nu regret, nu ma jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberata.
Vestejit de-al toamnei mele frig
Nu voi mai fi tanar niciodata.

N-ai sa mai zvacnesti ca pan-acum
Inima racita prea devreme
s-o pornesc din nou la drum
stamba luncii n-o sa ma mai cheme.

Dor de duca! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacara pornirii
Si pierdutul prospetimii har
Cu vioiul clocot al simtirii!

In dorinti incep zgarcit sa fiu,
Te-am trait sau te-am visat doar viata?
Parca pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineata.

Toti suntem vremelnici pentru veci
Rar ning fragii frunzele desarte…
Binecuvantat sa fie deci
Ca traiesc si ca ma duc spre moarte.

Sunt tristetile tuturor doar ca nu ne place mereu sa ne gandim la asta...

Serghei Alexandrovici Esenin, (în rusă: Сергей Александрович Есенин) (n. 3 octombrie 1895, d. 27 decembrie 1925) a fost un poet liric rus celebru.
Serghei Esenin - Prezicere

S'au pus la sfat mestecenii de aur
In lunca trândăvită, dela drum.
Şi' n zbor mâhnit pluteşte câte-un graur
Ce după nimeni nu regretă- acum.

Ce-ar regreta? Toţi sunt drumeţi prin lume,
Trec, intră'n case şi iar calea-şi fac...
Doar cânepa-i mai cheamă'ncet pe nume,
C'o lună largă peste-un vânăt lac.

Stau singur pe câmpia dimineţii,
Trec graurii spre zarea unui rost,
Sunt plin de amintirea tinereţii
Dar nu regret nimic din câte-au fost.

Nu-mi pare rău de anii ce-adormiră,
Nici rău nu-mi pare că nu-i pot trezi.
Arzând scoruşul flacăra-şi resfiră
Dar nici un suflet nu poate' ncălzi.

Arzând scoruşul nu se mistuieşte,
Nu piere iarba ruginind mereu.
Cum frunzele copacul risipeşte,
Cuvinte triste risipesc şi eu.

Şi dacă vântul vremii pe coclaur
Le-o spulbera, cu mine, către vis,
Spuneţi aşa... că lumea mea de aur
Cu glas iubit aceasta mi-a prezis.

La 20 octombrie 1854 - S-a născut poetul francez Arthur Rimbaud (m.10.11.1891).

Simtire

În seri de vara-albastre, porni-voiu pe carare
Sa ma întep în spice, sa calc pe ierbi marunte,
Sa simt, pierdut în vise, sub taspi mustind racoare
Si adieri sa-mi scalde suvitele pe frunte.

Nu voi rosti o vorba. Nu voiu gândi nimic.
Iubirea doar, sa-mi urce-n suflet, infinita.
Si sa pasesc departe, spre zari, nomand calic,
Vibrând, lânga Natura, ca lânga o iubita.

Intaia seara
Arthur Rimbaud

Era nespus de dezbracata
Si arbori falnici indiscreti,
La geam se-nghesuiau s-o vada
Apropiindu-se sireti.

Sedea in jilt aproape goala
Cu mainile pe piept..arici
Si-i frematau pe pardoseala
Picioarele-i atat de mici.

Ii sarutai subtirea-i glezna.
Ea rase-atunci.Un ras brutal
Cu triluri limpezi care-n bezna
Sunau matanii de cristal.

Ea piciorusele-si retrase.
"Te rog sa incetezi "-rosti
Iar rasul care-ncurajase
Parea acum a pedepsi.

Cu buzele infrigurate
O sarutai pe ochi, discret
Ea , capul dundu-si-l pe spate
Imi zise-atuncea "Mai incet !"

"As vrea sa-ti spun doua cuvinte..."
Restul in san i-am azvarlit
Cu sarutarea mea fierbinte,
Iar , ea a ras si s-anblanzit.

Era nespus de dezbracata
Si falnici arbori indiscreti,
La geam se-nghesuiau s-o vada
Apropiindu-se sireti.

 

Poezia nu lasa loc de comentarii : te absoarbe intr-o contemplare lunga , cu mintea , cu sufletul   ...

Poemul XX

În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.

Pot scrie, de exemplu: "noaptea-i înstelată
şi stelele tremură albastre în depărtare".

Vântul nopţii se răsuceşte în văzduh şi cântă.

În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Am iubit-o, şi, câteodată, şi ea m-a iubit.

Într-una din aceste nopţi am strâns-o în braţe.
Am sărutat-o la nesfârşit sub cerul imens.

M-a iubit, şi, câteodată, şi eu am iubit-o.
Cum aş fi putut să nu-i iubesc ochii ei mari?

În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Cum să mă gândesc că n-o mai am? Să simt că am pierdut-o?

Cum să ascult imensa noapte, mai imensă fără ea?
Şi rândurile cad în suflet ca roua pe izlaz.

Ce mai contează că iubirea mea n-o mai poate păstra?
Noaptea-i înstelată, şi ea nu-i lângă mine.

Asta-i tot. În depărtare cineva cântă. În depărtare...
Cu pierderea ei nu mă pot împăca.

O caut cu privirea, dorind s-o aduc mai aproape.
Inima mea o caută, dar ea nu-i lângă mine.

N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar cum am putut-o iubi...
Vocea-mi vrea să fie vântul, să-i gâdile auzul.

A altuia. Va fi a altuia. Ca înaintea săruturilor mele.
Vocea ei, trupul ei de lumină. Ochii ei fără hotare.

N-o mai iubesc, asta-i sigur, dar poate încă o iubesc.
Iubirea e atât de scurtă, şi-atât de lungă e uitarea.

Într-una din aceste nopţi am strâns-o în braţe,
şi sufletul nu mi-e împăcat cu pierderea ei.

Chiar de-i ultima zvâcnire pentru ea,
şi acestea ultimele rânduri.

Pablo Neruda

  uite asa ma face sa fac poezia asta superba