Din lirica internationala

Invata...


Invata de la ape sa ai statornic drum,
Invata de la flacari ca toate-s numai fum,
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa sezi,
Invata de la soare cum trebuie s-apui,
Invata de la piatra cat trebuie sa spui,
Invata de la vantul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin viata de neclintit sa treci.
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat,
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi,
Invata de la ape sa nu dai inapoi,
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Invata de la stanca sa-nfrunti furtuna grea,
Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti
Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti.
Invata de la greier, cand singur esti, sa canti,
Invata de la luna sa nu te inspaimanti,
Invata de la floare sa fii curat ca ea,
Invata de la oaie sa ai blandetea sa,
Priveste sus la vulturi cand umeri-ti sunt grei
Si du-te la furnica sa vezi povara ei,
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor,
Invata de la toate, ca totu-i trecator.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci
Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci.


(din lirica norvegiana)

Foarte frumoasa si plina de intelepciune.

Da, si pe mine m-a incantat. Ma bucur ca ti-a placut.

Mi-a placut foarte mult

Daca" de Rudyard Kippling

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;

De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu

Asta ma face sa plang

E doar o poezie, fii serioasa.

Stiu ca e doar o poezie......

JOHN CLARE

Adorm cu tine, ma trezesc cu tine
si totusi vad ca tu lipsesti,
imi umplu gandurile doar cu tine
si aerul comun in care esti,
iar ochii tai sunt ochii mei mereu,
chiar daca inca esti departe
si buzele pe buze-mi sunt mereu
ca-i dimineata, pranz ori noapte.

Vorbesc si ma gandesc aiurea,
sa te alung din mintea mea
dar nu-mi pot tine-n haturi firea
ce vrea doar amintirea ta.
te-ascund de ochiul larg al lumii
si spun ca NU, dar este DA, si vanturi blande-aduc pe raza lunii

foarte frumoasa

Avatar - Mia Frollo

Când stai, răpit de visuri, în seara-nsângerată
De toamnă, lângă mine, şi gândul tău l-ascult,
El o poveste-mi spune de-o ţară depărtată -
Povestea lui trăită în vremea de demult.

O, da, erai amicul lui Phidias odată,
Şi compunând o odă mergeai încet-încet
Spre casa lui cea albă de artă-nfrigurată,
Iar eu eram o sclavă venită din Milet.

Era aceeaşi seară de toamnă-nsângerată,
Să te privesc rămas-am pierdută-n colţ de drum,
Iar ochii tăi pe ochii-mi s-au pironit deodată
Şi mi-ai surâs atuncea surâsul tău de-acum.

Nicolaus Lenau - Copacul amintirii

Eu sunt, drag copac în floare!
Simt suavul tău parfum.
Mai mă recunoşti tu oare,
Palid, trist, cum sunt acum?

Când pe crengile-ţi, fierbinte
Glăsuiau privighetori,
Cu iubita mea,- ţii minte?
Stam visând aici, sub flori.

Fericiţi, credeam, şi încă
Eu mai cred, că tu-nfloreai
Bucuria ta adâncă,
Înflorită să ne-o dai.

Azi m-a părăsit iubirea.
Tu-nfloreşti însă mereu.
Ştiu! N-ai timp si nici menirea
Ca să vezi cât sufăr eu!

"Bate vânt de mai afară,
Şi e soare sus pe cer,
Dar nici flori, nici primăvară,
Nu sunt veşnice şi pier!"

Floarea ta aşa-mi şopteşte
De pe ramul argintiu...
Şi-un plâns greu mă năpădeşte,
Şi-mi simt sufletul pustiu.

Foarte frumoasa

Sonetul XLIII - Elisabeth Browning

Cum te iubesc? Sa-ncerc o-nsiruire.
Adânc si larg si-nalt, atât cât poate
Atinge al meu suflet când strabate
Spre gratie, spre tot, spre nesfârsire.
Si te iubesc cu zilnica iubire,
În pasnic fel, în zori, pe scapatate -
Si slobod, cum te lupti pentru dreptate,
Curat, asa cum fugi de lingusire.
Si te iubesc cu patima avuta
În vechi dureri si cu credinta care
Parea, cu sfinti copilaresti, pierduta.
Si te iubesc cu zâmbet, plâns, suflare,
Cu viata mea! - si Domnul de-mi ajuta
Te voi iubi în moarte si mai tare.

Foarte frumoase versuri