ANECDOTE ... cu si despre oameni celebri

Rezumarea primului mesaj :

Dirijorul si pianistul german Hans von Bulow (1830-1894) era foarte impulsiv si cobora adesea diapazonul discutiilor cu instrumentistii la un nivel neingaduit. La o repetitie cu orchestra unei opere din nordul Germaniei, i-a jignit fara motive intemeiate pe membrii acesteia. Unul dintre ei, scos din sarite, s-a rastit la marele dirijor:
- Ce te ratoiesti asa la noi, de parca dumneata ai fi inventat praful de pusca?
A fost acum randul lui Bulow sa se simta insultat, asa ca a mers la director sa reclame. Acesta il asculta in tacere si incerca sa-l impace, apoi ii spune, zambind subtil:
- Maestre, sa fim sinceri. Nu-i asa ca nu dvs. ati inventat praful de pusca?

Rossini era cunoscut în timpul său ca având un spirit ironic. Într-o discuţie cu Wagner, care abia terminase de scris celebra operă Lohengrin, întrebat ce părere are despre aceasta, Rossini răspunde:
“Opera nu poate fi judecată la o primăaudiţie, iar eu nu inţentionez în nici un caz s-o mai ascult o dată.”

   

"Pe cînd se încălzea la soare în Craneion, Alexandru cel Mare veni şi, stînd în faţa lui, îi spuse:
- Cere-mi orice favoare vrei.
La care Diogene îi răspunse scurt:
- Dă-te din lumină!"

   Pai daca-i lua bronzul. Sunt perfect de acord cu el


Sofocle a scris tragedii până la sfârşitul vieţii lui.Datorită acestui zel la scris, părea cã îşi neglijează afacerile, astfel că fiii săi l-au convocat la judecată, pentru ca un juriu să-l declare incompetent în administrarea averii pe motive de senilitate.
Se spune că bătrânul le-ar fi recitat judecãtorilor o piesă pe care tocmai o terminase şi pe care o ţinea în mână, "Oedip la Colonna", şi i-ar fi întrebat dacă acest poem li se pare opera unui om care a dat în mintea copiilor. Dupã recitare, el a fost absolvit de acuzaţie prin votul juraţilor.


    Pe mine sa nu ma intrebati ce-am facut ieri pe la pranz, ca nu mai stiu

Cosmaruri! O fi banc, dar e posibil sa devina realitate!   

 Anecdota, da!    

La Nastratin Hogea vine un om care nu stia sa citeasca, tinand o scrisoare in mana:
– Te rog, Hoge Nastratin, citeste-mi si mie scrisoarea asta!
Se uita Hogea si vede ca autorul avea un scris absolut indescifrabil.
– Nu pot citi asa ceva!
– Ceee, nu poti citi scrisoarea asta? Tocmai tu, Nastratin? Atunci la ce mai porti turbanul de hoge pe capul tau?
Auzind asta, Nastratin isi ia turbanul de pe cap si-l pune pe capul omului:
– Poftim, acum citeste-ti scrisoarea!


Uneori, oricat de inteligent esti, tot nu poti sa-i intelegi pe toti prostii