Fostii...o durere constanta in ...

Fiecare om e om intreg in sine, nimeni nu moare daca va trai singur.
In tinerete, e dragostea care uneste o pereche. Daca , dupa ce dragostea trece, nu ramane nimic, relatia se destrama. Caci dragostea trece oricum. In locul ei trebuie sa apara intelegere, admiratie, respect, idealuri comune, camin comun, confort, prosperitate, siguranta. Iubire, prietenie si respect. Timp valoros si bun. Valoare.

Daca nu se poate, pace. Nu e obligatoriu, nu a fost niciodata.
Si cel mai bine e sa gandeasca fiecare pentru sine, ce ii e bine si ce nu. Societatea nu are nici un rol in trairile personale, desi de bagat se baga, ca musca in zar, dar trebuie aratatu-i limitele.

pitulicea a scris: Cand ajungi la concluzia ca un om a devenit fost si ca e un trecut ce nu va mai fi niciodata prezent, e bine sa-l lasi in pace pe acel om si sa te lasi in pace pe tine.

Pana cand ajungi la concluzia aia... e nasol. Ca suferi, adica. Pe om trebuie oricum sa-l lasi in pace.  Pe urma e simplu.

Si eu as vrea sa scap de "blestemul"fostei,a plecat din tara eu ramanand cu copil si probleme.Ea e cu noul iubit, eu am ramas sa am grija de copil(e destul de mare, are 17 ani).Viata e extrem de nedreapta uneori.O sa ma descurc si o sa fiu bine.

Tizona a scris:Pe om trebuie oricum sa-l lasi in pace. Pe urma e simplu.

Pai, nu e deloc simplu.

Adevarat. Te racaie.

Pacea trebuie instalata pentru sine, nu pentru cel de langa tine.
Eu tac. Eu respir. Eu cred. Eu traiesc pentru mine.
Faceti ce vreti. Pace

Eu ma implic cand e nevoie. In razboi nu e nevoie. In neliniste nu e nevoie. Tac. Respir. Pace.