Romanul s-a nascut poet

Rezumarea primului mesaj :

Poezia, atat de frumoasa si totusi, atat de putin apreciata in ziua de azi.
Cand lumea e coplesita de textele lipsite de valoare ale majoritatii cantecelor, de vulgaritatea articolelor ce se vor de senzatie si care spala in public rufele cuplurilor mai mult sau mai putin celebre, de presa ce scoate la iveala alte si alte acte de coruptie ale politicienilor nostri mult-iubiti, cine sa isi mai incarce sufletul cu poezie, cu lirism, cu sensibilitate?
Hai sa ne aducem aminte de marii nostri poeti.
Hai sa rezervam un spatiu din timpul nostru pentru a-i citi pe cei care nu sunt inca mari, dar poate o sa devina.
Hai sa dam o sansa poeziei si prin ea, sa dam o sansa sensibilitatii noastre.


Toate poeziile postate, care NU sunt insotite de un comentariu din partea celui care le-a postat, vor fi sterse.

Fraza folosită la spânzurătoarea multiplă este luată dintr-o poezie.

"Ridică un deget și vei simți dincotro bate vântul,
Înalță toată mâna și vei găsi un sprijin de care să te agăți,
Scoală-te în picioare și te vei putea măsura cu munții,
Sări cât poți de tare și s-ar putea să atingi stelele cu fruntea.

Dacă ai reușit să te înalți, apleacă-ți privirea,
Să nu calci greșit și să te împiedici;
Dacă ai prins aripi și poți să zbori,
Privește adesea înapoi, să nu râmâi singur în bătaia vântului;
Atunci când te vezi departe, așteaptă să arăți și altora drumul,
Altfel, vei rătăci singur într-un paradis plictisitor."

Petru Racolța

Asta sună a ierarhie divină.

N-am mai citit demult pe-aici, poezia lui Labiș postată de mine o cântă Ducu Bertzi. Varianta Tudor Gheorghe nu o știu.

Petru Racolța scrie și multe poezii cu rime. Ca cea de mai jos.

GRĂDINA DIN MINE

În grădina vieții mele
Nu cresc flori și pătlăgele,
Doar gânduri și sentimente
Ce duc spre doruri ardente.

În primul strat am răsădit
Iubire fără de sfârșit,
Însămânțată de demult,
În liniște sau cu tumult.

Răbdarea-și are locul ei
Crescută-n anii cei mai grei
Și îngrijită migălos,
Căci mi-a adus din plin folos.

Cu zâmbete stratu-i mare
Și le-mpart la fiecare,
Iar cel care le primește,
Îndată se-nveselește.

Buruieni când se arată,
Am rețetă garantată
Și dispar ca niște cute
Șterse cu vise plăcute.

Da, așa e! Cam copilăroasă. Îl urmăresc pe internet pe Petru Racolța de când eram pe platforma numită tagged. Ne trimiteam reciproc floricele și altele asemenea. Mai târziu și-a făcut blog și mai târziu am aflat că are talent la scris. Nu găsea niciun sponsor ca să publice ceva. Petru Racolța are un handicap sever la un picior, de când era foarte mic. A lucrat la un atelier de bobinaj după ce a terminat școala de profil la București. El e din Seini, jud. Maramureș. Este foarte talentat la șah, a participat la diverse competiții, căci mai demult se putea deplasa mai ușor. În ultimii ani participă la competițiile de șah organizate în orașul Seini de către primăriță și ia în 99% din cazuri primul loc.
Când am aflat că nu găsește sponsori să publice, am contactat discret încă nouă prieteni de ai lui de pe blog și le-am propus să îi finanțăm prima carte. Au fost de acord. De atunci se autofinanțează și îi apar cărți la diverse edituri. Prima carte a fost o poveste pentru copii. A publicat apoi câteva nuvele și două volume de povestiri inspirate din realitate - Povestirile unui maramureșean. A mai publicat în ultima vreme și două cărți de poezii. Eu am făcut la multe din acestea corecturile finale pe text, înainte de a le trimite la editură.
Toate nuvelele și povestirile au putut fi citite înainte pe blogul lui, când au fost scrise în episoade. Nuvelele au putut fi citite pe blog, pe măsură ce el scria.
Ce m-a atras în primul rând a fost, pe lângă talent, și faptul că scria corect gramatical. Mă rog, în 99,99% din cazuri.
Aveți aici o poezie mai puțin copilăroasă, zic eu.

"APUS-AU ZORII

Apus-au zorii și un asfințit răsare,
O altă ușă se deschide la plecare,
Apare ca sfârșit, pentru că-i necunoscut,
Pas final care te poartă spre un început.
E doar centura de-ntuneric ce desparte
Două experiențe cu trăiri aparte,
Fără să aibă vreo tangență între ele,
Iar noi le spunem universuri paralele.
Așa cum după iarnă vine primăvară
Și după noapte altă zi o să apară,
La fel și după moarte vine-o altă viață,
Făr’ de-amintiri, care îți vor rămâne-n ceață.
Fii bucuros că lași atâtea griji în urmă,
Prejudecăți, concepții și spirit de turmă,
În soarta nouă care ți se hărăzește,
Se cer alte valori și altfel se gândește."

Petru Racolța

Apoi, pitu, ierarhiile cerești nu-ți plac, omul ăsta vorbește despre viața veșnică, și tot nu înghiți.

Tot romantismul vă place. Îți place. Și un pic de dramă. Tre' să fie frumos, totul!