DESPRE PREJUDECATI

Rezumarea primului mesaj :

"Obisnuim sa judecam oamenii si evenimentele prin prisma constiintei noastre."

Nu-mi amintesc cine a spus asta, dar imi place foarte mult cum suna, plus ca este un mare adevar.
Multi consideram ca daca noi nu putem face un lucru, nici altii nu-l pot face. Dar va propun un joc, incercati sa puneti problema altfel: daca el poate , eu de ce nu pot?

Esti o dulce. Asta simt eu. Din obisnuinta spun doar ceea ce simt.

Si tu esti la fel cine se aseamana se aduna

"Abilitatea este apreciata mai mult decat inteligenta." (Theogonis)


Cred ca inteligenta e mai importanta de multe ori pentru ca iti da posibilitatea de a te adapta la diverse situatii. Iar abilitatea nesustinuta de o gandire coerenta ajunge exces de zel focalizat pe obiective restranse. Doar inteligenta ne permite sa facem corelatii intre activitati si sa apreciem rolul pe care trebuie sa-l indeplinim in angrenajul societatii.

Insa, intr-un fel, autorul maximei are dreptate. Abilitatea este solicitata in mai multe cazuri decat inteligenta. De exemplu, eu, ca angajator, am nevoie de oameni abili, care sa-si duca la indeplinire sarcinile cat mai eficient. Numarul coordonatorilor va fi intotdeauna mai mic decat cel al executantilor. Si nici macar in privinta supervizorilor inteligenta nu primeaza in fata abilitatii de a-si motiva subordonatii.
In cele mai multe cazuri - intr-o firma de marime mica spre medie - este suficienta o singura inteligenta, cea din varful piramidei ierarhice, care sa orienteze strategic intreaga activitate. Ceilalti trebuie doar sa se descurce cu abilitate in urmarea strategiilor.

Daca ne referim strict la o singura persoana, neglijand contextul in care isi manifesta personalitatea, abilitatea devine o frunza palida la baza trunchiului viguros al inteligentei. Cel putin la nivel teoretic, daca dispunem de inteligenta reusim sa facem totul corect si rapid. Avand abilitate realizam doar ceea ce am exersat, in limitele impuse de altii, nu cautam alte metode viabile de rezolvare a problemelor.

Eu consider ca o persoana inzestrata in proportii echilibrate atat cu inteligenta, cat si cu abilitate, poate reusi, prin utilizarea rationala a acestor calitati, sa ajunga la o dezvoltare armonioasa.

habibi77 a scris:"Obisnuim sa judecam oamenii si evenimentele prin prisma constiintei noastre."

Nu-mi amintesc cine a spus asta, dar imi place foarte mult cum suna, plus ca este un mare adevar.
Multi consideram ca daca noi nu putem face un lucru, nici altii nu-l pot face. Dar va propun un joc, incercati sa puneti problema altfel: daca el poate , eu de ce nu pot?

Judecam oamenii "dupa noi", cum s-ar spune, pentru ca e, intr-o oarecare masura, normal sa raportam totul la constiinta noastra, la trairile noastre...raportam la reperele cunoscute.Greu e sa judecam oamenii dintr-un alt unghi, in acest caz fiind nevoie de ceva mai mult exercitiu.Ultima parte pe care ai mentionat-o, cea care se refera la a te pune in locul celuilalt, presupune o gandire pozitiva si o vointa venita din noi...Puterea gandului realizeaza lucruri mari.Daca putem folosi asta in scop constructiv, e perfect.

Cati oameni cunosti care-si folosesc aceasta capacitate in mod constructiv? Nu este mai comod si mai distractiv sa fii distructiv?

Din pacate, asa este.Unii oameni isi pot folosi aceasta capacitate constructiva pe perioade definite de timp..nu spun acum ca e ceva voit.Am mult prea multe cuvinte de spus si mi-e ca risc sa ma incurc in ele, asa ca nu spun mai multe acum.

Daca e sa punem in balanta tot ce s-a spus, partea proasta ar fi ca oamenii, most of the times, prefera sa dispretuiasca ceea ce nu pot intelege. Iar pt a intelege, well, cred ca trebuie, inainte de toate, sa aiba o minima idee despre toleranta, diversitate, ca totul e (intr-)unul , iar unul e tot.

Eu nu as zice ca oamenii dispretuiesc ceea ce nu pot intelege,ci ca doar lasa impresia asta.

Tu-mi ceri sa fiu rezonabil ..?! Cati sunt dispusi sa treaca peste orgolii, sa calce peste micile lor vanitati, sa te priveasca in felul acela, care reduce totul la semnul = ? O fi asta "marele teatru" pe-o scena de dimensiunile unei planete, aruncata la "capatul" galaxiei, dar oamenii, MOST OF THE TIMES, chiar nu inteleg. Asta nu e o vina, poate doar in masura in care nu vor, nu DOResc sa inteleaga, lasandu-se manati de aceleasi orgolii/aceeasi "sfinti" (dantuind in c***l gol, intr-o realitate unde pt ei esti un nimeni) care ii macina/ii poseda de la facerea lumii ....

Probabil ca unii chiar nu inteleg.Ai si tu dreptate.Dar... sa incerci sa treci dincolo de orgolii si sa ai o tentativa(macar) de-a vedea lucrurile exact asa cum sunt, e ceva.

Nu tin sa am dreptate, e doar impresia mea, sedimentata. Poate parea greu de digerat pt un alt om felul asta de-a fi/simti, mai ales cand toti ofera cu lingurita, parca le e frica sa nu dea mai mult decat si-au propus. Si poate din cauza asta traim mereu in reluare, pe aceleasi carari batatorite, aceeasi minciuna ....

Pai se putea sa nu gasesti tu vreo neghinita si-aici, S. ? O fi, bade, cine a spus ca s-a nascut/traieste curat ? In rest, iti dau dreptate, lucrurile nu sunt doar albe ori negre, ci de cele mai multe ori gri. Doar venele raman always albastre !

Cu voi n-am cum sa ma plictisesc!