De ce n-a mai ajuns omul pe Luna ?

Probabil din motive economice: faci o investitie daca merita. Au trimis un echipaj, era sa piarda altul, dupa cum se pare navetele inca au probleme, mai bubuie cate una... Nu cred ca au ce aduce de pe luna, ca sa merite inca o incursiune acolo.

sau este pur si simplul motivul pentru care nu ne plimbam prin spatiu.Nu avem conbustibil care sa functioneze in spatiu

Avem, ca doar toate celelalte misiuni spatiale sunt in continua desfasurare. Probabil cand ceea ce se gaseste pe satelitul natural va fi la mare cautare, vor incepe si misiunile pe Luna.

toate misiunile spatiale se fac in cadrul atmosferei iar cele inafara sunt cu sens unic

Adica vreti voi sa spuneti ca au legat modulul lunar cu elastic, ca sa-l poata aduce inapoi pe pamant?

shadow a scris: de ce dupa 43 de de ani , rastimp in care stiintza a avansat enorm in ce priveste tehnica spatiala , omenirea nu a mai reusit sa trimita un alt echipaj pe Luna ?

S-a dus vestea ca nu e atata de buna branza ce rost ar mai avea?

Chestia e că se spune că omul a aselenizat de mai multe ori, nu numai o dată.

Am studiat și eu puțin problema și când inclin sa cred, când ba. Evident că un om de știință, un fizician de exemplu, se bazează pe niște legi ale fizicii, pe care apoi le transpune în practică. Așa și cu cercetătorii NASA. Bine, hai să spun că primul aparat de radio l-am construit când aveam vreo 13 ani, de-atunci să zicem că am mai progresat oleacă intr-ale electronicii. Pe lângă chestia cu racheta nedirijabilă, parcă nu-mi vine sa cred nici că aveau prin anii 60 transmițătoare radio atât de puternice încât să acopere distanța până la luna. Mă rog, sunt multe chestii pe care îți vine greu sa le crezi acum: sincronizarea perfecta intre modulul lunar și racheta care orbita in jurul lunii, marșarierul la rachetă , reintrarea în atmosferă (bine că n-au aterizat la ruși : ), totul la precizie de micron, îmi vine greu să accept. Deci de prin 60 până în 70 au avut loc vreo 65 de aselenizări. Prin anii 90, japonezii au lansat o sondă pe orbita lunii, dar transmițătorul radio s-a defectat. De-atunci se tot chinuie și americanii, rușii, și chinezii, și cine mai știe cine cu stații orbitale, cu sateliți și cu tot felul de lansări de rachete și accidente, uneori mortale. Adică acum nu-s in stare să ajungă nici pe o stație orbitală terestră fara să le țâțâie morcovul in fund, iar în anii 70 făceau naveta pe lună, cum merge pitu dimineața la serviciu cu maxitaxi. Mă rog, nu-i un argument științific, dar e un semn de întrebare. Dacă în anii 70 se plimbau pe lună ca vodă prin lobodă, acum Elon Musk ar trebui să facă fiecare weekend pe lună. Pe astru, adică.

Am văzut și filmul cu Tom Hanks, cu expediția lunară. A fost convingător.

Acum nu știu de ce m-ai provocat tu cu subiectul asta, că am pierdut juma' de zi până acum.

Ca în orice domeniu științific, tre' să vii cu argumente: in medicină tre' să știi biologie, chimie in special, să înțelegi cum funcționează corpul uman etc. In astrofizică (sau cum s-o chema) tre' să știi foarte bine fizică, matematică, inginerie spațială etc. Dacă ai greșit într-un singur punct în teorie- plus că tre' să și experimentezi in practică, de aia se alocă fonduri uriașe cercetării- în spațiu ești un om mort. Dacă îmi vii cu argumente, te cred. Dar vezi că nici nivelul meu de pregătire (și al nostru, in general) nu e la nivel de elită, astfel încât să-ți dai seama instantaneu când cineva îți servește o aberație au ba. De aia își și permit unii, uneori , să mintă popoare întregi, că nivelul general e unul de subcultură. Așa încât e foarte greu sa discerni adevărul de minciună, mai ales că divergențe apar și între savanți.

L-am auzit azi pe Al Mironov spunând că la sfârșitul secolului 21, vom avea un milion de oameni pe Marte.

Mda. Discutam cu un profesor universitar la Iași (când eram la spital), de fizică, dealtfel foarte bine pregătit, de experiența lui practică cu semiconductoarele. Zicea că a încercat și el, a prăjit vreo 2 tranzistori, și s-a lăsat păgubaș. Așa și cu d-l Mironov, el (încă) nu face distincția între teorie și practică, uite că se pot întâmpla multe de la Florești pana-n Cluj, darămite până pe Marte. E drept că traficul e mai liber între planete (până va introduce Boc autobuzele electrice navetiste).

Prin anii 80, nu știu dacă influențat și de d-l Mironov, mă gândeam (și mă rugam) să prind și eu anul 2000, sa zbor și eu cu naveta spațială pe lună. Acu', targetul a crescut cu sfârșitul mileniului și cu planeta Marte.

De aia îmi place filmul Gravity.

Bine, Dumitru Prunariu spune că inițial, s-au făcut pregătiri pentru aselenizare in deșertul Nevada sau cine știe pe unde. Iar când s-au întors de pe lună, s-au amestecat filmulețele de pe pământ cu alea extraterestre.

Mă gândeam și la problema combustibilului, tre' să-l calculezi exact, altfel rămâi în pană și tre' să alimentezi cu motorină de la stația orbitală nr 2. Sunt multe aspecte. De exemplu, Prunariu spunea că nu se poate transmite radio de pe lună decât prin intermediul satelitilor amplasați pe orbita terestră. Nu știu cum au transmis ei semnal video complex live de pe lună, pentru tv, dar să zicem că există o explicație. Se pot calcula și viteza cu care au călătorit spre lună, de la data lansării, și multe altele. Totuși, cum au "condus" racheta spre lună, vorba topicului? Au avut propulsoare cu aer comprimat sau volan?

Cei mai multi bani se alocă pentru cercetare în domeniul armatei. Cele mai multe descoperiri și tehnologie de aici sunt: sateliți, comunicații mobile, aeronave, medicina- robotul Da Vinci ș.a.- și câte ori mai fi. Eu nu spun c-ar fi imposibil- de mers pe lună- dar când privești în jur, acum, îți dai seama că... totul nu e așa cum se prezintă la televizor. Iar americanii sunt cei mai mari mincinoși din istorie. In ziua de azi e totuși mai greu de mințit ca-n anii 70. Da' și mai cu tupeu.

Peste 50 de ani, or să se întrebe dacă a fost pandemie au ba? Or să spună că nu puteau să tacă 7 miliarde de oameni, dacă n-ar fi fost. Ei, a fost ceva, dar...