Telefonul de la miezul noptii

Dorooooooooooooo , poate face omu' infarct de atata ras ! : ))))))))))))))))))))))))))))))))))) , de unde-ti veni inspiratia ?! : )))))))))))
Faina rau povestea ! :p

multumesc frumos Shadow    , nu stiu cum imi vine dar ma bucur daca va place  si va fac sa zambiti.  

Deh, doro50 scrii bine. Daca insisti pe asta voi fi eternul aplaudac   

Nici nu apucase sa adoarma bine, cand telefonul suna strident. Era miezul noptii. Cine putea sa sune la ora asta?!?
Ridica nervos receptorul.
- Alo, spuse el pe un ton revoltat dar putin sovaiotor. Isi spunea in sinea lui: daca este detectivul angajat cu urmarirea Marei… dar la ora asta?! Asteptam sa ma sune maine dimineata, la ora 9, ca sa stabilim o intalnire, sper sa fi gasit sau… nu… ceea ce banuiam demult.
- Alo, raspunse o voce, putin plictisita dar calda, de femeie. Imi cer scuze pentru acest apel in miez de noapte.… (vocea scazuse aproape de tot in tonalitate incat Bogdan abia o mai auzea).Domnule Stanescu, am luat numarul de telefon din agenda sotului meu, care banuiesc ca ma insala…. Prea multe apeluri si chiar conversatii erau in istoric. Credeam ca este vreo dama ieftina care pe care si-a pus din nou ochii. Imi auzisem ieri sotul, vorbind cu o oarecare Mara,spunandu-i: “da, frumoasa mea, lasa prostu’ sa caute … va descoperi intr-o alta viata. “ Sotul meu doarme, i-am luat telefonul intr-o alta incapere.
Credeam ca este acea Mara. Inca o data, mea culpa.
Aaaa…uitasem ceva!
Noapte buna!
Bogdan ramase consternat ….
Ahhhh, Doamneeeee, isi spuse el … chiar el este Don Juan-ul, detectivul angajat cu supravegherera Marei. Pusesem lupul cioban la stana de oi… ptiuuuu. Si ea care se dadea plecata in acea delegatie plictisitoare, cica, in sudul Spaniei…4 zile…

Bobi de roua si durere ii curgeau barbatului din ochii umbriti de ganduri nu tocmai roz… mai are rost? Isi spunea el. Dimineata, la prima ora, voi avea grija de cei doi “gugustiuci”. Mai intai de el, probabil mai tarziu de ea. Gandind acestea, scoase din noptiera pistolul miniatural, parca, pe care-l lasase in grija Marei, pentru protectie. Ochii ii straluceau taios si ganduri smolatice il atacau din toate directiile….

Deodata, se aude ceva… era sunetul telefonului care tipa disperat.
Barbatul, lac de sudoare,deschise ochii somnorosi dar mariti de uimire, cu privirea agatata de noptiera… unde era pistolul? Nu era… Parca il pusesem acolo, isi spusese total debusolat. Lasa telefonul sa taraie in voia lui, nestiind daca ar trebui sa ridice receptorul sau nu.Intr-un final, puse mana pe receptor, inca ametit de somn si cu o voce tremuratoare ingana un “Allo”…
Vocea de la capatul firului il infiora, suava , dulce si atat de iubita.
-Alo, iubire , sper ca nu te-am trezit!
- Nu, raspunse barbatul tulburat de visul din care tocmai se trezise. Meditam, bangui el.
- Mi-e dor de tine! Vreau acasa … nu stiu de ce, am avut senzatia ca esti bolnav, o senzatie care m-a bantuit toata seara . Inca tremur de ingrijorare. Maine voi anula tot, voi veni acasa cu primul zbor.
Te iubesc, se auzi glasul Marei. Un “te iubesc” spus cu tot sufletul, nelasand loc de interpretari. Si, neasteptand niciun raspuns din partea sotului ei, inchise conversatia.
Bogdan ramase cu receptorul la ureche… inca nu-si dadea seama daca acest apel a fost in vis… sau primul apel …

Frumos. Da' io cred că Bogdan visează și acum.

Ei da... cred ca a si uitat cum este sa ai un somn bun, dupa cosmarul pe care l-a avut, sarmanul! Mno, asta doar daca Mara se transforma in bestiuta din vis si nu ramane aceeasi dulceata pe care o stia Mr. Bogdan, caruia nu-i venea a crede ca a dat norocul pe este si are asemenea acasa (ma rog.. in delegatie da' tot a lui era).
Asa... si explicat-am intr-o fraza ( cam lunga ce-i drept) motivul visului neincrezatorului domn. Asta face parte din ciclul "drobului de sare"

Mna. Mara e frumoasa, da' nu știu dacă asta necesita detectiv.

Iubirea e geloasa- când e exagerat de posesiva. Totuși, cred că mai sănătoasă e mama intuiție.

Și oricât ai pazi-o, iubirea n-o poți sechestra. Apropo de drob.

Acuma, iubirea nici nu cred că poate fi posesiva. Înseamnă în primul rând libertate. Posesia e cam ștrangulantă.

De aici și nevoia de detectiv, de pistoale, și de altele.

Dac-o iubești, las-o! Bogdane!

Hai ca m-ai facut sa rad in hohote
Pai da, tendita de posesivitate (ceea ce numai iubire nu se numeste) este des intalnita atat la unii barbati cat si la unele femei. Eu cred ca mai degraba au o problema de incredere in ei insisi, pe care nu au "slafuit-o" ...so,  ce pretentii ai mai avea de a oferi credit ceilor de langa ei, oricat s-ar "da peste cap" acestia...
Asta ar fi un subiect bun pentru un alt topic Dar cine sunt eu sa jonglez in jurul unei idei pe care oamenii "cu scaun la cap" o cunosc ?
Cred ca ar fi plictisitor
Oricum, cred cu toata taria ca un om care nu se cunoaste sau, care nu incearca sa se cunoasca pe sine, nu il va cunoaste veac pe CELALALT.

Pai eu nu știu, că e cam multa filosofie. Și nu prea le am cu ideile filosofice. Eu am acordat... am permis... am dat... nu, am lăsat libertate. Am lăsat totul să curgă liber. Evident că riști oarecum să fii luat de prost. In general vorbind.

Tendința de posesivitate este des întâlnită la bărbați, cât și la unele femei. Probabil doar la bărbați.

Io nu prea am încredere în mine, și totuși... Mna. Omu' e slab.

Se subînțelege că doar bărbații.

Multumesc frumos, Pitu! Ma bucur ca ti-a placut!