Destinul unei fete...

foarte frumos!
imi place ideea unui astfel de topic...va regasesc pe fiecare dintre voi si ma bucura ca sunteti asa cum mi-am imaginat...talentati si creativi!

si totusi...nu termina nimeni povestirea?!!!!
frumos ati scris cu totii...mi-a placut sa va citesc!

Ok, pentru ca nu-mi place sa raman datoare, iata continuarea povestioarei mele (voi ati vrut-o):

A inceput sa-i duca dorul noapte de noapte, sa planga infundat in perna, dorindu-si din toata inima sa nu-l fi indepartat. Totul ar fi fost cu adevarat perfect, fericirea ei ar fi fost completa daca l-ar fi avut acum pe Marian langa ea...

S-a gandit sa-l sune... Cu ce drept, insa?! Chiar ea fusese cea care ii spusese s-o uite si sa-si urmeze propriul drum... Il va suna ea, cu siguranta ! Hmmm... dar era ea, oare pregatita sa primeasca o veste de genul ''Flavia, cat ma bucur sa te aud ! Da, mie si sotiei mele, ne-ar place sa venim in vizita. Stii, cred ca ati putea fi prietene, atat de mult semanati.''. Oare, cum ar reactiona? Si aproape in acelasi moment, simti o durere ca o lovitura de cutit! NU, NU SE POATE CA MARIAN S-O FI UITAT ASA REPEDE! ''MARIAN E NUMAI AL MEU!'' Aproape ca se sperie de sunetul ascutit al propriului tipat! ''Cred ca-mi pierd mintile... Cand mai reusesc sa adorm in ritmul asta?! Off, si azi e o zi de cosmar la serviciu...''.
S-a trezit mai obosita decat fusese la culcare. Capul ii pleznea de durere iar ochii... Cand se privi in oglinda, zari o fata tumefiata, cu niste ochi pe care cu greu reusea sa-i deschida... Si simtea ca si cum ar fi avut nisip in ei. ''Doamne, sunt nebuna deja, cine ma vede acum pe strada, pana la serviciu, ma ocoleste, trece pe partea cealalta a drumului, cu o privire de compasiune... Ce-am ajuns?! Am chiar si fire albe ! La nici 30 de ani?? Flavia, ce vrei sa faci? Incotro se indreapta viata ta??''. Intrebari chinuitoare, fara vreun raspuns... Sau cu un raspuns pe care ea il alunga mereu din suflet...
Incerca o timida restaurare a chipului ei atat de ravasit de nesomn si de plans, insfaca in graba o felie de paine unsa inca de aseara cu pateu, inmuind-o cu o gura de ceai rece (''bleah, oare cine ma pune sa mananc?'') si intr-o fuga se imbraca si iesi pe scara blocului, mereu cu ochii pe ceas. (''of, iar intarzii, sper sa nu ma certe si azi''). Astepta liftul, batand nerabdatoare din picioare pentru ca cineva il retinea la etajele inferioare. ''Lasati liftul sa urce!''. Simti nevoia sa adauge si o injuratura, dar realiza ca nu era la ea acasa, nimeni n-ar intelege-o, asa ca unde e farmecul?! Poate, doar asa, ca o refulare...
Cand aproape smulse usa liftului oprit in fata ei si se repezi inauntru, cealalta persoana care dorea sa iasa n-a mai avut timp sa se dea la o parte, asa ca Flavia se trezi cazand peste tanarul din lift. Abia cand amandoi si-au revenit putin din soc, realiza ca ii curgea sange din nas atat de tare, incat nici nu mai vedea bine... Incerca sa se ridice, dar se simtea suspect de ametita. Chiar in momentul in care ar fi cazut din nou, simti niste brate puternice luand-o pe sus si iesind cu ea din lift. La raspunsul ''Care e apartamentul tau?'' i-a aratat printr-un simplu gest, fara macar sa realizeze ca i se adresase in limba ei materna.''Acum chiar ca nu mai ajung la serviciu... Am sfeclit-o! Dar, oare cine e necunoscutul care ma duce in brate, de parca as fi un fulg?!''
Ajunsa, din nou, de unde plecase nu cu mult timp in urma, se simti deodata in siguranta. Tanarul o ajuta sa-si spele fata de sangele inchegat, sustinand-o cu un brat protector. Cand, in sfarsit, Flavia reusi sa zareasca printre stropii de apa de pe fata, scoase un strigat care ii sperie pe amandoi...
-Marian??? Tu, aici??? fu tot ce reusi sa ingaime... Si in clipa urmatoare, se prabusi la podea, cu tot ajutorul tanarului de a o sustine.
-Dragostea mea, Flavia, revino-ti, te implor ! Doamne, ar fi trebuit sa te anunt, totusi... Si incepu s-o loveasca usor peste obraji, incercand s-o aduca in simtiri.
Incet, Flavia isi revenea. Stranse puternic pleoapele, incercand sa realizeze daca e un vis sau chiar e realitate.
-Ciupeste-ma... La privirea lui intrebatoare, nu putu decat sa repete, strigand:Te rog, ciupeste-ma!
-Flavia, ce e cu tine? Sunt eu, Marian...
-Da, te vad, dar vreau sa ma conving ca nu e doar o plasmuire a imaginatiei mele... Tu esti chiar aici, suspina Flavia in secunda urmatoare. Ai tu vreo idee cat mi-ai lipsit? Si nu-mi veni acum cu ''tu ai vrut sa ne despartim''. Stiu ca te-am indepartat, dar m-am gandit ca nu am dreptul sa-ti cer sa ma astepti pana nu-stiu-cand... Insa n-am reusit sa te scot din suflet, dragostea mea !
-Ingerul meu, zau daca mai conteaza ceva din toata existenta mea de dupa tine! Sunt aici si e tot ce conteaza, si am sa raman cu tine pentru tot restul vietii sau pentru atat timp cat si tu ma vei vrea...
Lacrimi le inunda fata celor doi, se priveau temator, neindraznind sa se atinga inca, dar departarea si dorul le-a izbucnit deodata in piepturi si s-au aruncat amandoi intr-o imbratisare tandra, plina de iubire, vulcanica si lunga cat eternitatea...

Stiu ca repet cuvintele altora dar ,ce pot spune decat ...FRUMOS!

Multumesc mult, elis27

Queen si un verde cu pupici!

Pupici si pentru tine si multumesc frumos, Melo ! Acum astept cu nerabdare si continuarea ta

Hai melo scrie si tu ,de vot stiu ca nu-ti pasa dar macar de noi ca stam in suspans

''-Dupa ce era sa ma ranesti...fugi de la locul faptei?Ii zambea si avea cel mai luminos zambet pe care il vazuse...semana cu un actor...cu un zeu...cu o pictura.
-Permite-mi sa ma prezint.Ma numesc Andrei,...si Vladescu...dar Andrei.
-Imi cer scuze pentru abordarea cam abrupta,continua el,insa semeni izbitor cu sora mea mai mica,pe care as vrea din suflet sa o vad alergand asa cum o faci tu...
-Ea,...ea,...nu mai este?intreba ea fiindu-i frica de raspunsul pe care il va primi.
-O?!...ba da..chiar ai putea sa o cunosti...cred ca i-ar face mare placere sa te intalneasca;locuim la 2 pasi de aici.Trebuie sa-ti spun ca sora mea,Gloria,este tintuita intr-un scaun cu rotile...de aceea spun ca i-ar prinde bine sa cunoasca pe cineva de varsta ei...Ce zici?
-Chiar nu stiu ce sa zic...e nepotrivit...insa...
-E alegerea ta!Nu vreau sa fiu prea insistent.
Fara sa-si dea seama ,mergea alaturi de el,fara sa-si fi dat consimtamantul.
-Chiar aici locuim-spuse el si deschise poarta unei case micute dar cochete cu ferestre ample si usi masive si inalte si cu o gradinita ireal de frumoasa.
-Ei?-ce spui? intri la o cafea?
-Daca tot am ajuns aici...intru-chiar si pe ea o mira curajul cu care rostise aceste cuvinte...dar fire nevazute o trageau spre casa de poveste la a carei poarta se afla.
Asemanarea cu Gloria,era intr-adevar socanta...fata o primi cu un zambet larg,de parca o cunostea de cand lumea.Astfel afla ca fusese victima unui accident nefericit in copilarie,ca traia impreuna cu fratele ei Andrei care era un "mare regizor"dupa cum se lauda ea dezvelindu-si dintisorii in zambete fericite.
Din acea seara,cele 2 au ramas nedespartite..In fiecare seara aveau seri de lectura,iar Andrei le asculta fascinat si incantat.
Propunerea lui de a ii da un rol intr-una din piesele lui,o lasa fara cuvinte...dar accepta avand permanent senzatia ca viseaza...si ca in vis,totul e posibil si permis.
Repeta in fiecare zi la teatru,in fiecare seara cu Gloria,perfectionandu-se pe zi ce trecea.
Premiera fu un mare succes...provinciala noastra cucerind publicul cu inocenta,frumusetea si talentul innascut.
Si astfel s-a nascut o stea!Destinul fetei noastre nu a fost iubirea,asa cum pana si ea ajunsese sa creada...ci succesul."
-
the end-
Sper ca m-am incadrat in topic,daca nu,...stergeti sau mutati postarea.Promisesem ca voi continua ..si am facut-o atat cat am putut de scurt~!
Lectura placuta!

A ciupit-o sau au sarit direct la imbratzisare ? ... Queen ,frumos sfarsit , sincer ma asteptam la unul nu prea fericit pentru Flavia


Pitu , putina clementza , nu pot scrie o poveste inceputa atat de vag in cateva randuri - adica pot , dar sigur n-are farmec ...mie , recunosc ca mi-a luat ceva timp sa compun frazele acelea iar continuarea nu va venim prea repede ...doar nu se inchide topicul ?

Melo si asta aa,era sa uit si-un verde