Intamplari paranormale

Rezumarea primului mesaj :

In clasa a VIII a ne-a fost "delegata" o noua diriginta, profesoara de franceza, care la ora de dirigentie ne citea despre telepatie......asta m-a pus pe ganduri rau....
Pe la 15 ani, sub influienta cartilor pe care ni le citea diriga, am inceput sa am insomnii.....ma stresa foarte tare gandul ca nu stiu eu unde este limita universului, asta daca avea o limita. in una din nopti, cum ma chinuiam eu sa adorm, am strans foarte tare din ochi si am vazut( cu ochii inchisi) multi ochi stralucitori. iti dai seama ca m-am speriat. am deschis ochii si la marginea patului am vazut 2 umbre....am crezut ca fac infarct...am vrut initial sa tip, n-am putut ca avream gura inclestata, am vrut sa ma misc, n-am putut ca eram paralizata....asa ca am asteptat....una din ele ii zice celeilalte(telepatic): i'auza ma , nu-i e frica de noi, hai s-o speriem putin......si cea care a vorbit se apropia de mine....am inchis ochii si mi-am spus "asta a fost tot"...si am asteptat....am vazut ca nu se intampla nimic am deschis ochii dar disparusera....asta a fost prima mea experienta ciudata....si daca aveti rabdare o sa aflati si ce-i cu vrajitoria....

Iti dai seama ca nici eu nu cred chiar tot ce vad. Nu stiu ce sa spun despre asta....ma intreb cum poate fi posedat un om? Care-i explicatia? De ce anume este posedat?

S-a intamplat recent sa ma uit la un documentar de genul asta si am ramas cu anumite impresii.Pentru a crede in posedare, trebuie sa mai crezi si in altceva....sunt lucruri care se leaga intre ele.Destul despre asta, am treaba si iar ma tin de povesti.

Ok. Ramane pe altadata.

Nu stiu de ce mi s-a intamplat. Faceam meditatii zilnic, apoi am facut cunostiinta cu Reiki. Am incercat si eu. Am inceput sa simt ca o lumina alba ma inconjoara si ma cuprindea o liniste de neinchipuit.Apoi, a urmat o perioada in care mi-am epuizat creierul, am stat la calculator cam doua luni, multe ore pe zi si toata noaptea. Am intrat intr-o stare...nu am sa o pot explica niciodata...mintea a inceput sa-mi lucreze intr-o alta dimensiune, toate informatiile auditive le procesam intr-un anume fel, parca as fi reusit sa decodez un limbaj secret..in ceea ce mi se spunea exista raspunsul la ceva ce ma framanta. Au trecut luni in care nu am simtit nici o oboseala, durere, puteam alerga zi si noapte..ca o hiperactivitate. Dupa un timp simteam ca nu mai pot procesa toate datele, parca mi se impunea procesarea lor, nu controlam sirul gandurilor..am devenit epuizata, am implorat sa se opreasca totul. Da` de unde. Incercam sa aflu ce s-a intamplat...de toate mi-au trecut prin minte: hipnoza, experienta NASA (hehe, parca ce persoana importanta as fi), acumularea nepermisa de Reiki, posedare. Totusi, posedarea am exclus-o din prima...am zis...eu in asa ceva nu cred, nu traim in evul mediu. Am intrebat prieteni care au mai multa experienta in mediatatii, ei mi-au confirmat ca se poate sa fi intrat intr-o meditataie prea adanca in care am facut legatura cu unde de energii nepermise, adica cele care nu pot fi prelucrate de creierul nostru. Nu ma puteam linisti. Am mers la un psiholog, care si-a notat mult...apoi i-a soptit colegului sau din celalalt cabinet: e in transa psihotica...Mie mi-a zis sa scriu o carte , sa impartasesc experienta mea si cu altii. Am zis, nu, vreau sa uit.
M-am chinuit mai mult de un an. Am fost ajutata de un prieten special, evreu, care e cel mai bun, cel mai frumos si cel mai destept om din cati cunosc...si cel mai simplu. L-am iubit...si el m-a ajutat pentru ca m-a iubit. Dar, pentru ca in aceasta viata avem destine diferite, ne-am despartit. Insa avem o intelegere de intalnire pe cand vom fi doar forme de energie pura. El, lumina albastra iar eu galbena. Dupa un an jumate am reusit sa ma descotorosesc de energia aceea, sa nu accept ca mintea sa-mi fie intrepatrunsa fara acceptul meu. Mi s-a spus ca ar trebui sa stiu sa trag foloase de pe urma acestei abilitati, aveam informatii despre orice doream...Nu am vrut. Nu am nevoie. Vreau sa fiu om simplu. E prea dureros sa ai acces acolo unde nu au toti...asta e...am refuzat darul

Pitu cu siguranta exista Ingeri...in sprijinul afirmatiei va voi povesti o intamplare din viata mea9dintre multe altele)care certifica.Daca vei considera ca povestirea nu-si are locul aici la dimineti...te rog sa o muti unde crezi ca si-ar gasi locul.

"Sun cinci ani de cand tatal meu a trecut printr-o cumpana de viata.Era la inceput de noiembrie, o tomna la fel de blande si aromata ca cea de anul acesta.Intr-o dimineata primim un telefon de la tatal meu care acuza dureri mari in piept si imposibilitatea de a respira normal.Am sunat la salvare si in timp ce conduceam spre casa parintilor(ne despart cam trei cartiere)tatal meu deja era monitorizat in salvare.La spital am aflat cu stupoare ca era in preinfart in reanimare si ca monitoarele incercau sa-i sustina cat mai normal ritmul cardiac.Profesorul clinicii mi-a explicat ca situatia este grava si ca va trebui sa mergem la Fundeni in Bucuresti pentru investigatii.10 zile am asteptata plecarea, 10 zile cand aproape dimineata de dimineata primeam cate o alerta de la spital ca tata seara iar intrase in preinfart si ca trebuia sa-i ducem analiza sangelui la un laborator particular pentru a avea infirmarea infarctului.Am plecat spre capitala in sunet de sirena, cu salvarea , alaturi de un parinte speriat si tremurand care bodoganea agitat cautand raspunsuri.Stiu ca l-am privit in ochi ca pe copilul meu si i-am spus raspicat:-Tata eu plec cu tine la Fundeni alaturi de Ingerul meu.Stiu ca te simti rau, ca esti speriat, nu vreau decat sa ai incredere in acest inger si in mine ...iti promit ca te voia aduce pe picioare acasa viu..Dar din acest moment nu vreau sa mai aud vreun cuvat negativ, nu vreau sa hulesti, nu vreau sa disperi...Tine minte ca doar dragostea te poate salva si eu impreuna cu toti din familie te iubim destul de mult ca sa te putem salva.Ai incredere!....La Fundeni ne astepta o echipa de profesionisti oameni de mare umanitate.A doua zi i s-a facut coronografia sistemului vascular si a inimii.Doctorul m-a chemat in cabinet si temanduse ca mi se va face rau m-a pus sa iau loc.Stiam ca este grav...tatal meu mai avea de trait doar trei saptamani,doua din intrarile venelor principale in inima erau obturate,salvarea era o operatie de inplantare a doua stenduri ce ar fi largit circumferinta venelor astfel incat sangele sa poata trece liber.Statul roman sustinea un stend dar lista de asteptare era de sase luni...iar noi aveam doar trei saptamani la dispozitie.Am hotarat sa cumparam noi stendurile.Pe 5 decembrie seara tata m-a suna disperat ca a apimit la semnat o hartie de responsabilitate asupra operatiei.Plangea.Eu locuiam la niste rude in bucuresti...am facut vreo 30 mjinute pana la spital cu taxiul...si l-am gasit pe tata la reanimare facuse iar preinfarct.Lacrimile i se scurgeau din ochii inchisi in somn.L-am alinat si i-am reaminitit ca eu si ingerul meu suntem cu el ca iubirea noastra ii tine inima...si ca a doua zi el va fi un alt om.Pe 6 dec de Mos Nicolae parintele meu a primit in dar o noua viata.Operatia a decurs excelent si la final doctorul...mi-a refuzat cadoul pus in plic, multumindu-mi pentru dragostea mea...si pentru ingerul ce-l am in prejma si care a fost cu el(doctorul) cat timp a operat.La o saptamana ma reintorceam cu tata din Bucuresti, cu trenul...glumind si radiind viata.Imi venea sa plang, stiam ca nu am timp...dar ma intrebam daca lacrimile ce-mi jucau in suflet erau din cauza emotiilor sau drept multumire pentru Ingerul ce-i daruise parintelui meu viata?

frumoasa poveste! bine ca s-a terminat cu bine totul.

Nu stiu de ce mi s-a intamplat. Faceam meditatii zilnic, apoi am facut cunostiinta cu Reiki.

Ana m-a surprins sa citesc experianta ta...Reiki.Imi pare rau ca ai trecut printr-o furtuna de lumina.Cred ca nu erai pregatita si nici nu aveai un nivelul destul de ridicat de cunoastere si abordare.Inainte de toate trebuie sa ne cunoastem sinele fara de care nu putem exista.Urcam cate o treapta in cunoastere si invatam sa primim si sa daruim energie,lumina alba, iubire.Forma cea mai pura de a ne incarca cu lumina alba este IUBIREA...Universul are la baza iubirea ca reactiei a sinelui sau.Sunt convinsa ca ai inteles pana la urma ce s-a intamplat in acest an in care furtuni de energi te-au activat,cum stiu sigur ca ai trait cunoasterea si ai urcat nu doar o treapta ci mult mai mult in eul tau.Nu te teme Ana...doar ai incredere in tine(uneori simt ca asta iti lipseste).Cu drag....

Multumesc. Am inteles atat de multe, prea multe... Cel mai greu e sa te desparti... Simt ca mi se rupe sufletul. Tot ce mai stiu e ca trebuie sa astept sa vina un craciun...dar nu stiu care...

Va veni si acel Craciun...sigur energiile se reunesc in timp, nimic nu poate separa karma lor...tu ai incredere...asta nu ai...curaj si incredere!

Sunt impresionante povestile voastre . Din pacate, nu am avut timp sa le citesc pe toate. O sa revin si eu cu una destul de interesanta

Ana: E prea dureros sa ai acces acolo unde nu au toti...asta e...am refuzat darul

Interesanta intamplarea ta Ana. Eu sunt de parere ca doar s-a deschis un canal pentru care nu erai pregatita si atat. Ai dreptate, e dureros sa ai acces acolo unde unora le este interzis, si e normal sa-ti doresti sa fii un om normal ( conform standardelor actuale ale societatii ), dar crede-ma pe cuvant, normalitatea este ceea ce ai trait tu. Nu este ceva special ci este normalitate! Esti un om special datorita modestiei tale. Contrar parerilor unanim acceptate sunt de parere ca omul modest este un om foarte complex, constient de adevaratele valori ale vietii.

Orice fenomen, intamplare, are o explicatie, logica, stiintifica, rationala. Doar ca rationamentul omului nu e intotdeauna la locul potrivit. Tot ce nu are explicatie arhicunoscuta, poate intra in randul paranormalului. Pana cand apare explicatia cunoscuta si recunoscuta ca rationala. De acolo incolo chiar si paranormalul devine banal. Adica, cotidian...deci nimic paranormal.

va scriu si eu o intamplare..pt mine paranormala...am citit parerile voastre si astept sa-mi spuneti ce credeti...
In urma cu 11 ani, tatal meu, bolnav de neoplasm, ii spune mamei intr-o dimineata : "an visat ca eram in pat, si era gatit cu chestii de-lea (se referea la setul acele de pus in sicriu) iar langa mine a venit nepotul tau Valentin..."
Nu am dat importanta visului lui, decat 5 zile mai tarziu... la inmormantarea lui. Murise la 2 zile dupa vis iar la 5 minute dupa el , in Braila .un baiat (care semana perfect cu varul meu) a avut accident de masina... Abia cand am vazut tabloul de la inmormantarea baiatului( intrat in cimitir exact dupa tata) si cand am citit ca il chema Valentin am inteles ca tata "anticipase " intalnirea lui cu acest baiat..undeva unde or fi acolo...
Va spun ca m-a marcat ,in conditiile in care eu nu cred in asta!!! Pt mine, mortul e mort...nu Rai, nu verdeata...

La nivel de subconstient noi toti stim ce urmeaza sa se intample, dar la nivel constient avem filtre care nu ne permit sa accesam acele informatii. De cele mai multe ori primim informatiile de acesta natura in vise, deoarece logica noastra nu mai este activa, iar filtrele dispar.