Telefonul de la miezul noptii

ok...corect.

Era Florin,dar am gresit probabil ma gandeam la altceva.Nevasta-sa n-a vrut sa sara pentru ca il iubea pe Andrei ,iar discutia de la final am lasat-o cam neterminata,ca sa-si imagineze fiecare ce vrea.

riscam sa "continuam " povestea si intram in colimator la pitu!!!!

Eu n-am facut nimic gresit.Sau asa sper
Sa-si imagineze ,am zis ,dar nu i-am si intrebat ce

Nici nu apucase sa adoarma bine, cand telefonul suna strident. Era miezul noptii. Cine putea sa sune la ora asta?!?
Ridica nervos receptorul.
- Alo…

-Alo, intai iarta-ma ca te-am trezit, apoi...
-Alo, cine e la telefon? Normal ca m-ai trezit ! Nu putea deslusi, in buimaceala in care se invartea, cine putea fi posesoarea acelei voci atat de calde... Parca o mai auzise undeva.
-Mihnea, tu esti? Miruna la telefon. Iti mai amintesti de mine?
Miruna...Miruna...cine sa fie aceasta femeie?! Nervozitatea se accentua gradual dar cu toate astea i se parea lipsit de curtoazie sa intrebe ''care Miruna?''
-Ei, stiu ca am avut dreptate in tot acest timp, considerandu-ma doar o aventura de o noapte pentru tine, dar totusi... Ne-am cunoscut la petrecerea Medei...
-Aaa, Miruna, desigur ! Acum stiu. Iarta-ma, sunt somnoros, se scuza el cu o minciuna pe care pana chiar si el o crezu.
-Probabil ca te intrebi de ce te sun dupa atata timp si de ce la ore asa tarzii...
''Mda, cam asa ceva... Si ai face bine sa spui odata ce vrei, maine ma trezesc devreme, am o zi demential de grea la birou, apoi Carla, nevasta-mea, mai vrea si shopping...exact ce-mi lipsea pentru o zi superba...'' gandi Mihnea, dar se hotari sa nu fie necioplit si sa astepte, oricum somnul se cam risipise, la gandul misterioasei femei cu care se pare ca petrecuse momente incendiare, nu indeajuns incat sa si le aminteasca, totusi... Problema de fond ramanea un gand ascuns pe care nu indraznea sa-l rosteasca : ''sper ca nu are pretentii de la mine, habar nu am daca i-am spus sau nu ca sunt insurat, probabil ca am fost beat...dar, oare, Carla unde era in timpul asta???''
-Te sun de la maternitare, Mihnea...
Cuvantul in sine l-a electrocutat pur si simplu !
-Ceee??? striga el in receptor.
-Da, stiu, e un soc pentru tine... Dar m-am gandit ca poate vrei sa-ti cunosti fiul. Am nascut de o jumatate de ora si pana ma vor duce in salon, stau intinsa pe targa asta dura, ma dor toate, dar sunt fericita. Baietelul nostru s-a nascut destul de repede, e sanatos tun si zdravan. Cantareste 3700 g si are 58 cm lungime. I-am pus numele Daniel Mihnea...
Nu, totul era doar un cosmar, nu putea fi adevarat ! Toate cuvintele au fugit in neant, nu gasea nimic inteligibil sa spuna, socul era mult prea mare. Nu putu sa articuleze decat :
-Nu, nu se poate, nu e copilul meu ! Incerca un calcul mental... ''Cand naiba fusese acea petrecere? Suntem in octombrie la sfarsit... Parca de Valentine's Day...'' Totul se restrangea in jurul acelei descoperiri. Treptat ii revenea in minte acea tanara absolut fermecatoare care l-a fixat cu privirea ore in sir... Apoi seara petrecuta impreuna (si-a amintit si ca sotia lui era de garda in acea seara, de aceea plecase singur la petrecere), urmata de o noapte de basm. Stia acum cu cine statea de vorba, cine ii daduse stirea vietii lui, intorcandu-i tot universul pe dos... Dar Carla??? Cum o va scoate la capat? Stia foarte bine lupta acerba pe care sotia lui o ducea cu dorinta, ramasa inca neindeplinita, de a avea un copil impreuna...
Plansul abia deslusit al interlocutoarei lui l-a smuls din tornada intrebarilor fara un raspuns, cel putin pentru moment.
-Nu pot sa cred ca imi spui asta, Mihnea... Presupun ca ai fost mult prea ametit sa realizezi ca ai fost primul barbat in viata mea. Eh, oricum, dupa cum a decurs discutia pana acum, nu cred sa mai aiba vreo importanta. Te-am anuntat doar, esti liber sa vii sa-l vezi, sa fii langa el din cand in cand. De altfel, nu am nici o alta pretentie, fii linistit. Am aflat intre timp ca esti putin ''casatorit'' (nu te-ai sinchisit sa impartasesti cu mine acest ''mic'' impediment, de teama ca nu-ti voi mai sifona asternutul, nu?) asa ca voi deveni la fel de invizibila ca si pana acum. Dar sa stii ca nu te-am crezut in stare de o asemenea mojicie... Pana la urma urmei, esti un barbat ca toti ceilalti, indiferent cat de ''special'' te-am perceput eu... Ramai cu bine !
-Hei, asteapta !
Dar se trezi vorbind singur, caci tonul intrerupsese orice posibilitate de a continua.
''Si acum ce fac??? Idiotul de mine am lansat acuzatii, in loc s-o intreb la ce maternitate e. Ok, hai ca asta nu e o problema. Cate pot fi intr-un oras nu foarte mare?! Le voi lua pe rand, trebuie s-o gasesc pe Miruna si pe...Doamne, am un baietel ! Eu, Mihnea, am un baietel...Daniel Mihnea... Iarta-ma, Carla, te iubesc, am gresit, dar vreau sa-mi vad copilul crescand ! Nu stiu ce se va intampla cu noi doi, poate ma vei intelege si ma vei sustine, nu stiu... Dar daca am fost un cretin si un nesimtit cu Miruna, macar pentru fiul meu vreau sa repar cateva dintre greseli... Asa am sa fac, dar asta dimineata... Acum ar fi ideal sa reusesc, cumva, sa adorm, desi imi pare absolut imposibil... Doamne sfinte, sunt tata !''

Foarte frumos !Dar ma asteptam sa fie asa

Nici nu apucase sa adoarma bine, cand telefonul suna strident. Era miezul noptii. Cine putea sa sune la ora asta?!? Ridica nervos receptorul.
- Alo…
-Mircea?...se auzi la capatul celalalt
-Daca intrebi de « ... cel Batrân” ai gresit anul spuse el si auzi in receptor rasete.
-Scuze, pentru deranj n-a fost cu intentie !, auzi Dan o voce mieroasa. Mi-a placut raspunsul tau, cred ca esti un dulce ?!
-De tare ai ghicit, tre’ sa ma rumegi mult timp, dar dulce?... poate cand o sa-i dau explicatii nevestei de-o trezesti. Asa ca, te las...
-- E cu tine ? o auzi soptind
--Nu, ne-am separat cu un zid, da’ ea spune ca niciunul , n-o poate opri ! spuse Dan inciudat .Mai tu esti blonda, nu intelegi ca mi-e somn. M-ai pus pe speaker, mormai pe final auzind rasetele inca o data.
-- Stai nu inchide, spuse vocea brusc serios, de parca i-ar fi intuit intentia. Ai ghicit, sunt blonda, continua ea, dupa care se auzi o usa inchisa si rasetele disparura.
--Visul meu ! mormai Dan. Ai vreun motiv pentru care suni sau vrei doar sa-ti ghicesc, pentru ca si maine poate fi o zi .
-- Ei, sa nu indraznesti sa-mi inchizi ca te sun toata noaptea ! Pfff, asa ceva nu a indraznit nimeni ! spuse ea hotarata.
--Spui ca sunt visul tau ?... auzi Dan iarasi glasul indulcit.
--Glumeam, ii raspunse el cascand.
--Uite, sunt studenta la psihologie si…
--Blonda si la psihologie, buna combinatie, incepu sa rada el in hohote.
--Faceam un sondaj... Continua apoi pe un ton ucigator : Si o sa dureze toata noaptea daca nu cooperezi !
--Sunt numai ochi si urechi , spuse el si se ridica intr-un cot protindu-si capul de speteaza patului. Ma rog, intelegi tu...
--Eu pun intrebarile...incepu ea, insa el o intrerupse :
--Nu, una tu, una eu !
--Nu avem timp, si cred ca-ti doresti in pat mai iute, vorbi ea pe un ton convingator
--Sunt in pat ! Eu am incercat, tu nu ! Pa... spuse Dan inchizand telefonul.
Astepta o clipa, apoi se arunca cu capul in perna si mormai ceva de blonde.
Telefonul suna, iar el raspunzand astepta prevazator vocea de la celalalt capat.
--Ok, trei intrebari ale mele trei ale tale.
---De acord ! eu primul, spuse Dan
--Esti in Bucuresti acum ? Esti gen Elena Udrea? Majora?
--Bucuresti, gen ea, da, douazeci si patru. Acum eu...
--Nu,
--Cum adica nu, nici macar n-am pus intrebarile ?!
--Tu nu, ca te-am pacalit, spuse Dan razand la vocea mirata. Vii in carne si oase azi la Laptaria lui Enache. Vezi sa ai in mana dreapta un ziar Scînteia. Voi avea si eu.
--De unde draq, sa gasesc Scînteia ? Nu mai...
-- Ei,dar nu esti chiar atat de blonda ! spuse Dan mirat, apoi inchise telefonul si soneria si-l ascunse sub perna. Se lovi la cap cand se arunca pe spate si mormai :
--M-am tampit de tot. Daca vine Elena Udrea, nu recunosc nimic !

Ai dreptate! unii sunt ca o carpa-n mana lor

bravo florine!!!
usor de citit, placuta si amuzanta!!!!

ce ma bucur cand mai scriu unii p-aici!!!
(nu era cu rautate ci de faptul ca pe aici nu prea se trece)

"ezact"
am glumit..nu te zburli!