Poezii scrise de Queensland

Rezumarea primului mesaj :

Incerc si eu timida niste versuri...Fara pretentii,sunt doar ganduri...

Am obosit...
Am daruit
Dar n-am primit
Am obosit...
Am faurit noi vise
Noi crezuri nepermise
Batand la usi inchise
Am obosit...
Dar Cerul mi te-a dat
Inger intruchipat
S-astept a meritat
Si ca sa-ti spun mereu
Tu esti iubitul meu
Nu simt deloc,acum
C-am obosit...

Queensland a scris:Intr-adevar, niste cuvinte spuse din suflet, pentru care va multumesc tot din suflet, Seaman si Ostional ! Dumnezeu sa va binecuvanteze ca existati !

A inceput cu-o adiere blanda
Si-am stat pe ganduri o secunda
Sa fie ea, mult-asteptata vara?
Sau doar o briza-n dulcea primavara...

Apoi o zi mai lunga a sosit
Si soarele era neobosit
Sa ne cuprinda-n bratele fierbinti
Si sa ne-ndemne sa fim ''necuminti''...

Am stiut atunci, vara a poposit
Si pe la noi, caci mult am mai dorit
Sa ne abandonam arsitei uneori
Sau sa gustam racoarea de prin nori

Desculti prin iarba sau nisip...conteaza?!
Cand buna dispozitie primeaza
Copilaria mi-o traiesc din nou
O chem-napoi, chiar de e doar ecou...

Marea ma cheama, o aud mereu
Si muntele-mi spune la fel, ca eu
Renasc in fiecare vara, cu speranta
Si-n suflet port pentru prieteni o romanta

Profit de fiecare zi,-nsorita sau cu nori
Vesela sunt sau trista, poate, uneori
Pentru ca-as vrea vara sa tina-o-eternitate
Chiar daca toamna ne-aduce de toate!.

Intr-o dimineata, nu stiu ce-mi veni
Sa-ntreb zeita timpului, in zori de zi
Cat mai am, oare, eu de asteptat?
Dup-acel anotimp cald, fermecat

Si mi-a raspuns, oarecum plictisita
''Aici va fi-n curand, intr-o clipita
Nu stii s-astepti? Vrei oare o pedeapsa?''
Ma intrebam ''de ce-o fi morocanoasa?''

N-am vrut decat sa stiu vara cand vine
Sa retrezesc acel copil din mine
Care mereu iubea sa leneveasca
Si ars de soare el sa se trezeasca...

Sa dea o fuga pan'la rau, in sat
Sa se intoarc-acasa ud, murat
Sa-si ia mustruluiala demn, serios
Si-a doua zi sa faca iar, pe dos

Sa urce in cires, fara sa-i pese
Fructele dulci in gura sa le-ndese
Sa doarma-n fanul mirosind divin
Chiar de ganganiile-l ciugulesc putin

S-admire soarele arzand pe cer
Si ciripitul randunicii, efemer
Sa isi doreasca-n taina-eternitatea
Ziua sa nu mai cheme iarasi noaptea

Zeita mi-a-nteles al meu tumult
Si nu m-a mai lasat s-astept prea mult
E vara iar, si-o iau iar la picior
La tarm de mare sau pe creasta muntilor !

Multzam, Pingu !

Clujeanca mea neaosa sa stii ca eminescu ii mic copil pe langa tine.

Ma leshi??? Multzam fain, anyway

Daca dai putin spre Bacovia te fac poeta nationala.

Poate poiata (neaosii Ardealului stie )... Sa stii ca am tendinte ''plumburii'' cateodata...

Imi ploua in suflet petale de roze
Ale verii penultime, calde hipnoze
In mainile mele de-ar fi sa stea soarta
Eu verii mereu i-as deschide iar poarta...

Se tanguie lin mesteacanul verde
Caci mult prea curand frunzisul si-l pierde
In aer pluteste mireasma de-apus
De ce simt un dor ce nicicand nu l-am spus?

Mai stai o vecie... de ce vrei sa pleci?
Cu mine prin valuri vreau sa te intreci
Si-apoi sa urcam pe stanci, intre nori
In palme sa spargem o mie de sori !

Mai stai o vecie, te rog, nu pleca
In afara de asta nu-ti cer altceva
Te roaga-mpreuna cu mine pamantul
Parca-mi promiteai sa nu rupi legamantul...

Intreaga natura te roaga si ea
Hai, vara, mai stai, nu fii asa rea
Si ploaia implora cu-a' ei picaturi
Si cere-ajutorul intregii naturi !

Desi stiu ca totul este in zadar
Caci vad pasari stoluri, in zare dispar
Si frunza galbuie, se-asterne pe jos
De ce se sfarseste tot ce e frumos?!

Si totusi, te rog, mai stai o vecie
Mai fa-mi o favoare, acum, numai mie
Transforma natura intr-o sarbatoare
Si eu te voi iubi, promit, si mai tare !

MA RUP DE TINE , multumesc mult ca ai compus aceasta poezie , cat de mult ma regasesc in ea , felicitari

Multumesc ca ''ti-ai pierdut'' timpul citindu-ma, Ingerash al luminii !