Povestiri cu talc

Cat de pacatoasa sunt!

 

Houdini a fost cel mai mare magician al timpului său. El a fost şi un fantastic spărgător de lacăte . Susţinea că poate evada din orice celulă din lume în mai puţin de o oră.
Într-un mic oraş din Marea Britanie a fost construită o închisoare nouă, iar Houdini a fost provocat să încerce să evadeze. Cum acestuia îi plăceau şi provocările şi banii, a acceptat propunerea.
Când a sosit ziua cea mare, o mulţime de oameni şi reprezentanţi media se aflau la faţa locului. Houdini a păşit încrezător în celulă şi uşa a fost închisă. Şi-a dat imediat jos haina şi s-a apucat de treabă. Îşi ascunsese în curea o bucată de oţel flexibil şi dur, lungă de 25 de centimentri, pe care apoi a folosit-o pentru a încerca să deschidă încuietoarea.
După 30 de minute încrederea i-a dispărut. După o oră era scăldat în transpiraţie. După 2 ore Houdini pur şi simplu s-a prăbuşit peste uşă, care s-a deschis imediat. De fapt uşa nu fusese niciodată închisă decât în imaginaţia marelui magician.

  Morala
Uşa nu a fost închisă decât în mintea lui Houdini, dar acesta a acţionat ca şi cum ar fi avut de învins o mie de lăcate. Aidoma lui Houdini, şi noi suntem prizonierii propriei minţi. Pentru a evada din “închisoarea mentală”, trebuie mai întâi să realizăm şi să acceptăm acest lucru şi apoi să găsim căi prin care să ne eliberăm.

(o parabola care ne arata ca nimeni nu este rau sau criminal, ci doar un suflet prietenos!)
„- Poti sa alegi sa fii orice Parte din Dumnezeu doresti”, i-am spus Eu Micului Suflet.
„- Tu esti Divinitatea Absoluta care se traieste pe Ea Insasi ca experienta. Ce Aspect al Divinitatii doresti sa traiesti acum ca experienta de a fi Tu?”
„- Vrei sa spui ca am posibilitatea de alegere?”, a intrebat Micul Suflet.
Si Eu am raspuns:
„- Da. Poti alege sa traiesti ca experienta in tine, ca tine si prin tine, orice Aspect al Divinitatii”.
„- Bine”, a spus Micul Suflet, „Atunci aleg Iertarea. Vreau sa traiesc experienta Sinelui meu ca acel Aspect al lui Dumnezeu numit Iertare Totala”.
Ei bine, dupa cum iti poti inchipui, aceasta a creat o situatie speciala.
Nu era nimeni pe care sa-l ierti. Tot ceea ce am creat Eu este Perfectiune si Dragoste.
„- Nimeni pe care sa-l ierti?”, a intrebat Micul Suflet, parca nevenindu-i sa creada.
„- Nimeni”, am repetat Eu.
„- Priveste in jurul tau. Vezi vreun suflet care sa fie mai putin perfect, mai putin minunat decat tine?”
La aceste vorbe, Micul Suflet a privit in jurul lui si a fost surprins sa constate ca era inconjurat de toate sufletele din rai. Ele venisera de departe, din intreaga Imparatie, deoarece auzisera ca Micul Suflet purta o extraordinara conversatie cu Dumnezeu.
„- Nu vad pe nimeni care sa fie mai putin perfect decat mine!”, a exclamat Micul Suflet.
„- Atunci, pe cine sa iert?”
In clipa aceea, un alt suflet a iesit din multime.
„- Poti sa ma ierti pe mine”, a spus Sufletul Prietenos.
„- Pentru ce?”, a intrebat Micul Suflet.
„- Voi veni in viitoarea ta viata fizica si voi face ceva pentru care tu va trebui sa ma ierti”, a raspuns Sufletul Prietenos.
„- Ce anume ai putea sa faci tu, o fiinta de Lumina atat de Perfecta, incat sa ma determini sa vreau sa te iert?”, a vrut sa stie Micul Suflet.
„- O”, a zambit Sufletul Prietenos, „sunt sigur ca o sa inventam noi ceva”.
„- Dar de ce ai vrea tu sa faci acest lucru?”. Micul Suflet nu putea sa-si dea seama de ce o fiinta de o asemenea perfectiune ar dori sa isi incetineasca vibratiile atat de mult incat sa faca, intr-adevar, ceva „rau”.
„- Simplu”, a explicat Sufletul Prietenos, „as face-o pentru ca te iubesc. Vrei sa traiesti experienta Sinelui tau ca fiind Iertator, nu-i asa? Mai mult decat atat, tu ai facut acelasi lucru pentru mine”.
„- Asa am facut?”, a intrebat Micul Suflet.
„- Bineinteles. Nu-ti amintesti? Amandoi, tu si cu mine am fost Tot Ceea Ce Este. Noi am fost Susul si Josul si Stanga si Dreapta. Noi am fost Aici si Acolo, Acum si Atunci. Noi am fost Mare si Mic, Mascul si Femela, Bine si Rau. Noi am fost, cu totii, Tot Ceea Ce Este.
Si noi le-am facut toate acestea prin intelegere, astfel incat fiecare dintre noi sa poata trai experienta de noi insine, ca Cea Mai Grandioasa Parte a lui Dumnezeu. Pentru ca noi am inteles ca ...
In absenta a ceea ce Voi Nu Sunteti, ceea ce Voi Sunteti, NU este.
In absenta lui ‚rece’, voi nu puteti fi ‚calzi’. In absenta lui ‚trist’, voi nu puteti fi ‚fericiti’; fara ceea ce se numeste ‚rau’, experienta a ceea ce voi numiti ‚bun’ nu poate exista.
Daca alegeti sa fiti un lucru, trebuie sa apara, undeva in univer,s ceva sau cineva opus lui, pentru a-l face posibil”.
Sufletul cel Prietenos a explicat apoi ca acei oameni sunt Ingeri Speciali ai lui Dumnezeu si ca aceste conditii sunt Darurile lui Dumnezeu.
„- Nu-ti cer decat un singur lucru in schimb”, a declarat Sufletul cel Prietenos.
„- Orice! Orice”,a strigat Micul Suflet. Era impresionat sa afle ca putea trai experienta fiecarui Aspect Divin al lui Dumnezeu. Acum, el a inteles Planul.
„- In momentul in care dau in tine, cand te lovesc”, a spus Sufletul cel Prietenos, „in momentul in care iti fac tot ce se poate imagina a fi mai rau – chiar in acel moment ... aminteste-ti Cine Sunt Eu cu Adevarat.”
„- O, n-am sa uit!”, a promis Micul Suflet.
„- Am sa vad in tine perfectiunea care te invaluie acum si-mi voi aminti intotdeauna Cine Esti”.

(Din cartea Conversatii cu Dumnezeu, de Neale Donald Walsch)

O femeie care era pe cale de a muri din pricina unui cancer hotărâse să-şi dedice ultimele zile ale vieţii cunoaşterii de sine.
Ea scria:
"Am început să mă ocup de gândurile ce-mi trec prin cap, de obiectele pe care le aleg, de lucrurile pe care le îndrăgesc, de cărţile pe care le citesc.
Am înţeles că toate acestea erau un reflex al meu şi spuneau câte ceva despre mine.
Astfel am cunoscut o persoană extraordinară: pe mine însămi.
Dar, ceea ce am învăţat mai de preţ - după ce am priceput că aveam să le părăsesc pe toate -  ­este faptul că tot ce aveam era în fapt propria-mi persoană, ceea ce sunt.
Sunt pe cale de a muri de cancer, dar niciodată nu am fost aşa de vie şi fericită ca acum. "

Imaginează-ţi viaţa ca pe un joc în care jonglezi cu 5 mingi în aer. Aceste mingi sunt: munca, familia, sănătatea, prietenii şi spiritul. Trebuie să le menţii în aer.
Curând vei înţelege că munca este o minge de cauciuc, dacă o scapi va reveni înapoi. Celelalte patru mingi însă, sunt din sticlă. Dacă scapi vreuna dintre ele, se va zgâria, crăpa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodată la fel.

Trebuie să înţelegi aceste lucruri şi să te lupţi pentru a obţine echilibru în viaţă. Cum?

•Nu-ţi subestima valoarea comparându-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
•Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
•Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
•Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind fie în trecut fie pentru viitor. Doar trăind câte o zi odată vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
•Nu renunţa atunci când ai ceva de oferit.
•Nimic nu se termină până în momentul în care te opreşti să mai încerci.
•Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
•Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercându-ne norocul învăţăm să fim bravi.
•Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunând că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modlitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dându-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
•Nu alerga atât de repede prin viaţă încât să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
•Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
•Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
•Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.
Viaţa nu e o cursă, ci o călătorie care trebuie savurată pas cu pas. Ieri e Istorie, Mâine e Mister iar Azi e un Cadou… Bucură-te de el!

1. Dumnezeu nu te intreaba ce fel de masina ai condus, dar te intreaba cati oameni ai condus cu ea atunci cand aveau nevoie de un mijloc de transport;
2. Dumnezeu nu te intreaba cati metri patrati are casa ta, dar te intreaba cati oameni au fost bine primiti in casa ta;
3. Dumnezeu nu te intreaba despre hainele la moda pe care le ai in dulap, dar te intreaba pe cati oameni nevoiasi i-au imbracat aceste haine;
4. Dumnezeu nu te intreaba ce pozitie sociala ai avut, dar te intreaba cum te-ai comportat cu ceilalti;
5. Dumnezeu nu te intreaba cate proprietati si bunuri materiale ai avut, dar te intreaba cum ti-au condus acestea viata;
6. Dumnezeu nu te intreaba care a fost salariul cel mai mare pe care l-ai avut, dar te intreaba ce compromisuri ai facut pentru a-l obtine;
7. Dumnezeu nu te intreaba cat de mult ai muncit peste program la servici, dar te intreaba cat de mult ai "muncit peste program" cu familia si pentru cei dragi;
8. Dumnezeu nu te intreaba cata lume te-a recomandat, dar te intreaba pe cati ai recomandat tu la randul tau;
9. Dumnezeu nu te intreaba ce meserie ai avut, dar te intreaba daca ai schimbat meseria dupa cea mai buna abilitate a ta;
10. Dumnezeu nu te intreaba ce ai facut sa te ajuti, dar te intreaba ce ai facut sa ii ajuti pe ceilalti;
11. Dumnezeu nu te intreaba cati prieteni ai avut, dar te intreaba pentru cati oameni ai fost un adevarat prieten;
12. Dumnezeu nu te intreaba cum ti-ai aparat drepturile, dar te intreaba cum ai aparat drepturile altora;
13. Dumnezeu nu te intreaba ce vecini ai avut, dar te intreaba ce fel de vecin ai fost tu lor;
14. Dumnezeu nu te intreaba ce culoare a avut pielea ta, dar te intreaba ce fel de caracter ai avut;
15. Dumnezeu nu te intreaba de cate ori vorbele tale au spus adevarul, dar te intreaba de cate ori nu.

Ce se intampla daca esti ateu?
Ce se intampla daca ai propriul tau cod de apreciere a valorilor, pe cine mai intreaba Dumnezeu?

E ca in poezi aia:

Pisicuta pis pis pis
Te-am visat azi noapte-n vis.

Cred ca se vede clar paradoxul.

Dumnezeu nu este un batranel care sa te astepte la portile raiului sa-ti puna intrebari

Dumnezeu este energie, noi suntem energie si tot ceea ce traim ramane inregistrat in aura noastra....in baza ei se face o evaluare, si in functie de rezultat ( in functie de vibratia pe care o ai) mergi intr-o anumita directie.

Ce se scoate in evidenta in aceasta povestire este moralitatea.

Cred ca se face prea mult caz de moralitatea asta.
Are cateva puncte de reper la care se raporteaza fiecare dintre noi, daca avem puncte de vedere diferite nu inseamna ca unul are mai putina moralitate decat altul.
In realitate, nu pe hartie, lucrurile se schimba de la o zi la alta, moralitatea fiecaruia dintre noi se raporteaza la moralitatea persoanelor cu care intram in contact, altfel vorbim vorbe, frumoase pilde, dar mincinoase in felul lor.

Cum zici tu.

Astazi a trebuit sa fac unele modificari pe aici pentru a adapta lapul unor "cerinte" de moment si am gasit ceva care crezusem initial ca nu nu mai exista. Pentru a nu o pierde iar, o voi posta aici, este mai in siguranta decat la mine.

poveste

A fost odatä o grädinä mare, în care nu mai înfloriserä de mult timp trandafirii, fiindcä printesa palatului era tristä, si nu putea sä se bucure de lumina primäverii.
Avea asa de multe lucruri, dar ceea ce nu avuse niciodatä, era un prieten, un suflet cäruia sä i se poatä destäinui, sä-l poatä simti, sä nu se mai simtä asa de singurä.
Într-o zi, a descoperit un fluturas, ce cäuta în zadar bucuria de a se odihni pe petalele unei flori.
Pentru prima datä în viata ei si-a dat seama ce tristä este grädina färä flori, ce important este sä zâmbeascä, sä dea särut petalelor de flori, care sä primeascä puterea de a înflori, odatä cu primävara sufletului ei. Dar, sufletul nu reusea sä facä pasul acesta.
Si totusi, zborul acelui fluturas, a încântat-o asa de mult, a simtit prin el atâta suflet, si bucurie, cä a läsat sä infloreascä pe chipul ei primul zâmbet, în soare.
Si soarele de atâta bucurie a început sä läcrimeze, udând grädina cu flori.
Fluturasul s-a ascuns într-o floare, care prin soare, zâmbet si ploaie, a avut puterea sä înfloreascä. Si fiindcä bucuria unui zâmbet a fost asa de mare, s-a näscut ...CURCUBEUL...

Nu uita sä zâmbesti si tu, atunci când plouä, poate pe undeva, te vede soarele, care se bucurä, si-ti trimite în schimb CURCUBEUL...

Siropoasa, dar frumoasa.